Clopotarul dacilor (15)

Foto - Igor Sîrbu

        Pămîntul se apără singur

Cei slabi şi nedesăvîrşiţi, neavînd nici o realizare pe acest Pămînt, s-au apucat, într-o bună zi, să schimbe lumea gîndind că, în final, vom deveni toţi asemenea lor. Nu se ştie cît au reuşit ei să ne reformeze, dar, păşind în secolul 21, se vede clar că avem o majoritate de “oameni-omidă” care, pentru un litru de ulei, sînt în stare să păşească peste cadavre. Analizînd primii paşi ai omenirii - în epoca de piatră – şi ceea ce se întîmplă astăzi, nivelul de evoluţie nu pare mult schimbat.

 În Dacia, oamenii care nu erau în stare să-şi întreţină familia şi pe ei înşişi erau consideraţi lipsiţi de  cuvînt şi nu aveau drept de vot.   

Sîntem martorii zilei de astăzi şi privim curioşi cum lumea arabă îşi dă jos de pe tronuri dictatorii, iar cei care erau, ieri, mieluşei cuminţi, s-au transformat brusc în lupi, care vor cu orice preţ să încolţească pe cineva. Aici este valabilă pilda următoare: în fiecare dintre noi trăiesc doi lupi – unul bun şi unul rău; devine mai puternic lupul pe care-l hrănim mai mult.

Sîntem bombardaţi din toate direcţiile cu informaţii negative, dar nimeni nu ne spune cum am putea deveni mai buni, cum s-ar putea schimba ceva în bine...parcă ne-ar pregăti să murim liniştiţi... Oamenii care încearcă să găsească o ieşire din acest spaţiu limitat caută o îndrumare de la cineva. Dar, legile haosului funcţionează bine şi apar  imediat acei care îi opresc din drumul evoluţiei. Cînd simţiţi şi vă doriţi cu adevărat o schimbare în plan spiritual, întrebaţi-vă doar sufletul. Să alungăm fatalismul din viaţa noastră; ştim bine că o idee pe care o îmbrăţişăm şi o alimentăm energetic se poate materializa.

Visăm cu toţii la o lume mai bună, mai evoluată, ca să putem trăi împreună, dar, priviţi în jur şi veţi vedea că ne izolăm tot mai mult unul de altul, ne construim garduri tot mai înalte ca să ne ascundem în spatele lor.  Un timp ne vom putea adăposti în casele de piatră ridicate cu multă rîvnă, dar, de prostia omului nu te poţi ascunde nicăieri. Un geniu va fi întotdeauna cenzurat de către proşti, dacă ei vor reuşi să conducă lumea. O idee înaltă, analizată de o lume neevoluată, va fi ucisă din faşă. A sosit timpul cînd tu, personal, trebuie să stabileşti la ce nivel spiritual te afli. Vor fi mulţi cei care te vor îndemna să le laşi lor averea ta, căci ei te vor îndruma spre “rai”.  Susţinem, în această perioadă, cel mai important examen pentru suflet; se va alege sămînţa de neghină, iar cei care speră să poată cumpăra o indulgenţă pentru a trece în altă dimensiune merg într-o direcţie greşită.

          Orice te face să te simţi gol în interior, să ştii că nu vine de la strămoşi, nu-ţi aparţine şi este străin de tine. Cînd vezi un cîine turbat, ocoleşte-l; cînd vezi un om neevoluat, păzeşte-te bine, căci este mai rău decît animalul. Pămîntul încearcă, prin cutremure repetate, să se apere de aceşti obraznici care îl afumă zilnic, luptă cu acei care-i otrăvesc apele şi îi taie pădurile. Pămîntul este ca un elefant pe care-l deranjează insectele – cînd vede că nu mai poate scăpa de ele, intră în apă şi le îneacă.  

          Semnele cereşti ni se arată pretutindeni, dar respingem ideea că ceva rău se poate întîmpla şi la noi. Cred că Dumnezeu se mai uită pe ici, pe colo...poate ne mai trezim, poate mai sînt oameni adevăraţi care merită să fie salvaţi. Nu  trebuie să ne trezim dimineaţa  ca să aflăm ce calamităţi au mai avut loc în lume, pentru că ne deprindem cu răul. Să ne rugăm pentru cei loviţi de greutăţi, ca să treacă mai uşor peste toate. Aşa cum te rogi pentru alţii, aşa îţi va da Dumnezeu şi ţie.

                               Alexandru Ştefan

Clopotarul dacilor (14)

Foto - Igor Sirbu

Falimentul sufletului

Sufletului i-au fost daţi 26.000 de ani pămînteşti, pentru a se desăvîrşi. Acest timp nepreţuit a fost risipit în vederea acumulării bogăţiilor materiale, iar astăzi avem o mare problemă – ne aflăm în faliment spiritual.
Dacă un antrenor nu califică echipa la competiţiile cele mai înalte este concediat. Ce ar trebui să facem noi cu toţi aceşti îndrumători spirituali? Scuzaţi, am uitat că noi, păcătoşii, sîntem vinovaţi... Oare ei chiar cred că oamenii şi Dumnezeu nu ştiu că au transformat mînăstirile în adevărate “cuiburi de viespi” şi că habar nu au ce înseamnă credinţa în Dumnezeu? Primii care vor răspunde vor fi cei cărora le-au fost încredinţate suflete, pentru a le ridica din întuneric.
O credinţă care nu este autentică duce spre nicăieri... Sîntem cu toţii pe drumul pierzaniei dacă nu ne îndreptăm cu faţa spre strămoşi. Ei au stat ca nişte stînci pe aceste meleaguri şi ne-au încredinţat nouă datina şi neamul ca să le păzim. Din nefericire, mulţi dintre cei care ar trebui să păzească aceste moşteniri trăiesc cu gîndul de-a părăsi pămîntul natal. Oriunde aţi ajunge, în lumea aceasta, să ştiţi că tot străini o să vă simţiţi. Dacă plecaţi cu gîndul de-a vă întoarce, să vă ajute Dumnezeu. Acei care se înstrăinează de ţară şi de neam vor umbla ca o frunză bătută de vînt prin lume, fără rădăcini şi fără susţinerea energiei strămoşeşti.
Pentru ca reforma universală să pătrundă în inimile noastre, trebuie să ştim cum a fost orînduirea celor patru rase pe Pămînt. După cum ştim deja, toate rasele au avut condiţii egale pentru a se desăvîrşi. Nivelul de evoluţie era apreciat prin purificarea sîngelui. Un suflet iluminat putea să vindece orice boală – chiar şi cele considerate incurabile – utilizînd o singură picătură de sînge pur (propriul sînge). Rasele care au deviat de la calea spirituală au început să se îmbolnăvească şi, atunci, a început vînătoarea nemuritorilor – erau sacrificaţi, pentru tămăduirea celor decăzuţi.
Nemuritorii care s-au ridicat, cîndva, la un nivel spiritual înalt deţin, în actualul trup, sîngele pur neactivat. De-a lungul vremurilor, multe popoare au invadat Dacia pentru a afla secretul sîngelui pur.
Sîngele pur nu se pierde niciodată, ci se moşteneşte şi se poate debloca prin ritualuri bine păstrate. Acum, la împlinirea vremii, odată cu alinierea planetelor şi apropierea soarelui de Pămînt, se va activa ADN-ul uman, pentru a se debloca sîngele pur al nemuritorilor din toată lumea. Se va produce o selecţie naturală a celor care au muncit şi a celor care au crezut că pot trece clasa fără să înveţe nimic. Avantajul unui nemuritor este că el nu se închină niciodată în faţa morţii, o priveşte ca pe o trecere şi, dacă nu reuşeşte ceva într-o viaţă, ştie că va reuşi în următoarea existenţă.
Nu umblaţi toată viaţa după doctori, căci veţi acumula mai multe boli. Nu întrebaţi, la fiecare pas, ce aveţi de făcut, căci veţi face toată viaţa numai ce vă spun alţii. Treziţi-vă nemurirea şi atunci o să ne înţelegem unii cu alţii mai bine. Dacă astăzi nu m-ai înţeles, dacă nu ai înţeles ce am vrut să-ţi spun şi dacă eşti nemuritor, avem toată veşnicia la dispoziţie, avem timp. Eu aşa cred. Tu, ce zici?
Alexandru Ştefan

Clopotarul dacilor (13)

                         

Foto: Igor Sirbu

                                              Dacii se ţin de cuvînt

Tot respectul pentru poporul nipon. În astfel de momente de grea cumpănă, japonezii au rămas oameni. Acum, la împlinirea vremii, toate popoarele vor trece prin sita cerească ca să li se vadă faţa, adică  nivelul de evoluţie.

Toţi pămîntenii aşteaptă cu înfrigurare ca dezastrele să înceteze, dar, din păcate, ele abia au început. Nouă, din mila lui Dumnezeu, ni s-a oferit şansa de-a ne pregăti pentru supravieţuire. Dacă Dumnezeu a hotărît să distrugă Pămîntul şi ordinea lui, înseamnă că aici nu a mai rămas nimic dumnezeiesc. Sigur că nu ne place să auzim aşa ceva, dar arătaţi-mi un om care-L slujeşte, astăzi, pe Dumnezeu, fără să pretindă ceva de la oameni? Rar găseşti aşa ceva. Prin urmare, reiese că, dacă actualii slujitori ai bisericilor au făcut din Dumnezeu o afacere, El le strică afacerea.

Apare întrebarea firească: ce facem mai departe? Dacă totul este construit pe putregai, înseamnă că trebuie să facem o construcţie nouă cu o temelie autentică, altfel ne va lua şi pe noi apa la vale. Să nu aşteptăm ca fulgerul să ne trăsnească şi tunetul să ne trezească! De aceea avem cap pe umeri – ca să vedem semnele. Dacă nu vom învăţa din suferinţa vecinilor, o vom simţi pe propria piele. Ce este de făcut în astfel de situaţii? În primul rînd, învingeţi frica şi, dacă veţi conştientiza că sînteţi nemuritori, cataclismele ne vor ocoli. Toţi acei care încearcă să ne sperie cu potopul, vor avea parte numai de potop. Aceşti oameni ştiu să facă un singur lucru şi-l fac bine – infectează lumea cu frică.

În aceste momente grele, uitaţi-vă în jur şi veţi observa oameni fericiţi, care ştiu şi intuiesc ce urmează. Pentru mulţi dintre voi, aceste suflete luminoase vor fi ca un colac de salvare. Ei se află printre voi, cunosc planul Divin şi au venit în ajutorul nemuritorilor din Dacia. După data de 19 martie, se vor invoca străjerii luminii, pentru activarea celor cinci cercuri solare din Dacia. Acest pămînt nu se va clătina, dacă nemuritorii se trezesc şi îşi îndeplinesc misiunea pentru care au venit pe Pămînt.

Mă adresez, acum, nemuritorilor care au plecat în străinătate: observaţi semnele şi, cînd simţiţi că trebuie să vă întoarceţi, veniţi acasă, căci numai aici veţi fi în siguranţă.

Sufletele care simt că au o chemare de Sus, trebuie să se concentreze spre salvarea neamului şi a pămîntului pe care s-au născut. Fiţi sprijin unii pentru alţii, prin vorbe şi fapte concrete. Nemuritorii au cuvînt; cei care nu-şi respectă cuvîntul dat, mai au multe de învăţat pe Pămînt.

Pentru orice eventualitate, sa aveţi pregătită o traistă din care să nu lipsească masca de gaz şi pilulele cu iod.

Alexandru Ştefan

Clopotarul dacilor (12)

Luna dă startul schimbărilor universale

Împreună cu echinocţiul de primăvară, vin peste noi şiraguri de preziceri de tot soiul, una mai interesantă decît alta, de nu mai ştie lumea în ce să mai creadă. Nu spun că ar fi ceva ce nu se apropie de adevăr, dar important este modul în care este adusă informaţia şi ce scop se urmăreşte. Ştim foarte bine ce luptă acerbă există între toate religiile, pentru a-l priponi pe omul din Dacia ca să alimenteze energetic o religie străină, care nu ne reprezintă. Dacă un popor îngenunchează în faţa unui Dumnezeu străin, toată puterea şi energia acelui neam se vor îndrepta către poporul din care provine acel aşa-numit Dumnezeu. Fiecărui popor, Dumnezeu i-a trimis un profet, dar noi, fiind ocupaţi de pupatul mîinilor străinilor, nu l-am observat pe al nostru. Ce rost mai are să ne întrebăm de ce am ajuns în halul acesta? Fiindcă ne-am abandonat credinţa în Zalmoxe şi în toţi străbunii care au crezut în el. De unde putem lua putere, dacă nu de la străbuni? Dar, dacă nu credem în ceea ce au crezut ei, cum putem să ne conectăm cu ei? Singura soluţie este să intrăm în contact cu credinţa lor, altfel vor veni peste noi diferiţi clovni, care ne vor speria cu fel de fel de preziceri.

Am devenit neputincioşi pentru că am abandonat înţelepciunea dacilor. Tărîmul nostru strămoşesc deţine cinci canale energetice, care sînt păzite de cavalerii luminii. Cei mai iluminaţi nemuritori din Dacia păzesc cele cinci cercuri solare care, la împlinirea vremii, se vor aduna într-un singur cerc pentru a sta în locul soarelui, pînă cînd lumina va învinge întunericul.

Luna-mamă ne anunţă că apropierea sa de Pămînt nu va fi dăunătoare pentru oamenii din Dacia. Vor avea de suferit cei din rasa galbenă şi statele care s-au ridicat pe sîngele băştinaşilor.

Oamenii care simt că sînt străjeri ai luminii primordiale, în intervalul 19-21 martie 2011, vor spune în gînd, de trei ori pe zi, această rugăciune:

Lumină ocrotitoare şi dădătoare de viaţă

Coboară peste fiinţa noastră

Şi ne dezleagă pe noi de gravitaţia Pămîntului

Pentru a ne renaşte şi a ne alinia planului Divin

Întru desăvîrşirea sufletului nostru;

Nu trece pe lîngă noi nepăsătoare

Căci fără tine nu putem găsi calea

Spre împărăţia neamului nostru

Ajută-ne să ne ridicăm

Din cenuşa asta pămîntească

Ca iubirea veşnică să-nflorească,

Căci a ta e puterea, de-acum

Şi-n vecii vecilor, pentru eternitate.

Începînd cu anul 1955 - trecînd prin 1974, 1992, 2005 şi, acum, 2011 – luna a lucrat cu fiinţa umană pentru a ne pregăti de renaşterea spirituală ce se va petrece în curind. Odată cu dezlegarea fiinţelor luminoase de gravitaţia Pămîntului, se vor activa vulcanii subterani, adică se va da startul schimbărilor universale. Este ultima şansă a nemuritorilor ca să stea de vorbă cu luna-mamă, care îi poate ajuta să se ridice. Cei pregătiţi se vor bucura, cei ce cunosc Universul numai de la televizor îşi vor pune multe întrebări. Dar, cînd acest zeu informativ nu va mai funcţiona, vor fi nevoiţi să caute răspunsul în interiorul lor.

Nu va veni nimeni să ne ajute, dacă nu ne ajutăm singuri. Acest pămînt este binecuvîntat, dar nu uitaţi că Dumnezeu îţi dă, însă nu-ţi pune şi-n traistă.  Aşadar, depinde foarte mult în cine credem şi unde mergem. Din istorie se cunoaşte că acei care ne-au umilit ne-au devenit „strămoşi”, iar cei care ne-au făcut păcătoşi ne sînt, astăzi, salvatori.

Toţi cei care nu şi-au pierdut intuiţia trebuie să-şi pregătească un loc de refugiu, la altitudine, în munţi – case sau rulote – şi provizii pentru şase luni de zile. Nu abandonaţi ceea ce aţi agonisit, căci totul va reveni la normal. Vor fi vremuri grele, dar nu imposibil de trecut. Soldatul este pregătit pentru caz de război, nu în timpul războiului. Viitorul se află în mîinile tale, îl vei asigura numai prin propria decizie.

Nemuritorii nu aşteaptă să fie ajutaţi, ei au venit să-i ajute pe alţii.

                             Alexandru Ştefan

Clopotarul dacilor (11)

      

Foto: Igor Sirbu

   

Am scris deja, în volumul „Pe urmele lui Zalmoxe.Carpatia” că cele patru rase umane au trăit pe acest Pămînt într-o climă perfectă, avînd patru hotare energetice trasate de către Puterea Supremă. Cele patru rase umane erau ghidate de patru sori, adică fiecare rasă a primit – în mod egal – de Sus, pămînt şi soare.

          Hotarele dintre rase se menţineau prin cuvînt. După fiecare 26.000 de ani pămînteşti, fiecare rasă venea în faţa lui Dumnezeu cu cei mai buni (desăvîrşiţi) dintre oameni, pentru a se stabili care rasă evoluează cel mai bine. Examenul, pentru fiecare rasă, era simplu – fiecare soare, la fiecare 26.000 de ani, trece prin bezna primordială. Se ştie deja că polii magnetici se schimbă de la o zi la alta. Reperul şi farul principal pentru Soare era rasa care s-a folosit de lumina sa.

          De la înaintaşi ştim cîte ceva despre cei patru sori, ce au existat cîndva. Aceştia s-au pierdut în neant după ce rasele umane s-au prăbuşit spiritual. Înţelepţii Daciei spuneau: „ca să nu se rătăcească Soarele în beznă, poporul din Dacia trebuie să stea, trei zile şi trei nopţi, în cerc, în locul lui”. Într-o astfel de situaţie, Soarele ne va observa, din întuneric şi, cu primele raze de bucurie, ne va îmbrăţişa pe fiecare, ca să trăim în veşnicie prin lumina sa. Acest cerc formează, de fapt, aura poporului şi ghidează Soarele în întuneric. Singurul Soare care nu s-a rătăcit în spaţiu este Soarele dacilor. Sperăm că, şi de această dată, iluminaţii Daciei vor sta neclintiţi, aşa cum au făcut, veacuri la rînd, strămoşii noştri.  

Toţi cei care simţim că sîntem din raza Soarelui ne vom aduna în Cercul Luminii din munţii Carpaţi, pentru a ne chema Soarele acasă. Aşa cum marea s-a făcut mare din picături, la fel şi noi putem să devenim o lumină mare, fie şi numai pentru trei zile, cît are Soarele nevoie de noi.

                                      Alexandru Ştefan