Clopotarul dacilor (12)



Luna dă startul schimbărilor universale

Împreună cu echinocţiul de primăvară, vin peste noi şiraguri de preziceri de tot soiul, una mai interesantă decît alta, de nu mai ştie lumea în ce să mai creadă. Nu spun că ar fi ceva ce nu se apropie de adevăr, dar important este modul în care este adusă informaţia şi ce scop se urmăreşte. Ştim foarte bine ce luptă acerbă există între toate religiile, pentru a-l priponi pe omul din Dacia ca să alimenteze energetic o religie străină, care nu ne reprezintă. Dacă un popor îngenunchează în faţa unui Dumnezeu străin, toată puterea şi energia acelui neam se vor îndrepta către poporul din care provine acel aşa-numit Dumnezeu. Fiecărui popor, Dumnezeu i-a trimis un profet, dar noi, fiind ocupaţi de pupatul mîinilor străinilor, nu l-am observat pe al nostru. Ce rost mai are să ne întrebăm de ce am ajuns în halul acesta? Fiindcă ne-am abandonat credinţa în Zalmoxe şi în toţi străbunii care au crezut în el. De unde putem lua putere, dacă nu de la străbuni? Dar, dacă nu credem în ceea ce au crezut ei, cum putem să ne conectăm cu ei? Singura soluţie este să intrăm în contact cu credinţa lor, altfel vor veni peste noi diferiţi clovni, care ne vor speria cu fel de fel de preziceri.
Am devenit neputincioşi pentru că am abandonat înţelepciunea dacilor. Tărîmul nostru strămoşesc deţine cinci canale energetice, care sînt păzite de cavalerii luminii. Cei mai iluminaţi nemuritori din Dacia păzesc cele cinci cercuri solare care, la împlinirea vremii, se vor aduna într-un singur cerc pentru a sta în locul soarelui, pînă cînd lumina va învinge întunericul.
Luna-mamă ne anunţă că apropierea sa de Pămînt nu va fi dăunătoare pentru oamenii din Dacia. Vor avea de suferit cei din rasa galbenă şi statele care s-au ridicat pe sîngele băştinaşilor.
Oamenii care simt că sînt străjeri ai luminii primordiale, în intervalul 19-21 martie 2011, vor spune în gînd, de trei ori pe zi, această rugăciune:

Lumină ocrotitoare şi dădătoare de viaţă
Coboară peste fiinţa noastră
Şi ne dezleagă pe noi de gravitaţia Pămîntului
Pentru a ne renaşte şi a ne alinia planului Divin
Întru desăvîrşirea sufletului nostru;
Nu trece pe lîngă noi nepăsătoare
Căci fără tine nu putem găsi calea
Spre împărăţia neamului nostru
Ajută-ne să ne ridicăm
Din cenuşa asta pămîntească
Ca iubirea veşnică să-nflorească,
Căci a ta e puterea, de-acum
Şi-n vecii vecilor, pentru eternitate.

Începînd cu anul 1955 - trecînd prin 1974, 1992, 2005 şi, acum, 2011 – luna a lucrat cu fiinţa umană pentru a ne pregăti de renaşterea spirituală ce se va petrece în curind. Odată cu dezlegarea fiinţelor luminoase de gravitaţia Pămîntului, se vor activa vulcanii subterani, adică se va da startul schimbărilor universale. Este ultima şansă a nemuritorilor ca să stea de vorbă cu luna-mamă, care îi poate ajuta să se ridice. Cei pregătiţi se vor bucura, cei ce cunosc Universul numai de la televizor îşi vor pune multe întrebări. Dar, cînd acest zeu informativ nu va mai funcţiona, vor fi nevoiţi să caute răspunsul în interiorul lor.
Nu va veni nimeni să ne ajute, dacă nu ne ajutăm singuri. Acest pămînt este binecuvîntat, dar nu uitaţi că Dumnezeu îţi dă, însă nu-ţi pune şi-n traistă.  Aşadar, depinde foarte mult în cine credem şi unde mergem. Din istorie se cunoaşte că acei care ne-au umilit ne-au devenit „strămoşi”, iar cei care ne-au făcut păcătoşi ne sînt, astăzi, salvatori.
Toţi cei care nu şi-au pierdut intuiţia trebuie să-şi pregătească un loc de refugiu, la altitudine, în munţi – case sau rulote – şi provizii pentru şase luni de zile. Nu abandonaţi ceea ce aţi agonisit, căci totul va reveni la normal. Vor fi vremuri grele, dar nu imposibil de trecut. Soldatul este pregătit pentru caz de război, nu în timpul războiului. Viitorul se află în mîinile tale, îl vei asigura numai prin propria decizie.
Nemuritorii nu aşteaptă să fie ajutaţi, ei au venit să-i ajute pe alţii.
                             Alexandru Ştefan