Clopotarul dacilor (15)




        Pămîntul se apără singur

Cei slabi şi nedesăvîrşiţi, neavînd nici o realizare pe acest Pămînt, s-au apucat, într-o bună zi, să schimbe lumea gîndind că, în final, vom deveni toţi asemenea lor. Nu se ştie cît au reuşit ei să ne reformeze, dar, păşind în secolul 21, se vede clar că avem o majoritate de “oameni-omidă” care, pentru un litru de ulei, sînt în stare să păşească peste cadavre. Analizînd primii paşi ai omenirii - în epoca de piatră – şi ceea ce se întîmplă astăzi, nivelul de evoluţie nu pare mult schimbat.
 În Dacia, oamenii care nu erau în stare să-şi întreţină familia şi pe ei înşişi erau consideraţi lipsiţi de  cuvînt şi nu aveau drept de vot.   
Sîntem martorii zilei de astăzi şi privim curioşi cum lumea arabă îşi dă jos de pe tronuri dictatorii, iar cei care erau, ieri, mieluşei cuminţi, s-au transformat brusc în lupi, care vor cu orice preţ să încolţească pe cineva. Aici este valabilă pilda următoare: în fiecare dintre noi trăiesc doi lupi – unul bun şi unul rău; devine mai puternic lupul pe care-l hrănim mai mult.
Sîntem bombardaţi din toate direcţiile cu informaţii negative, dar nimeni nu ne spune cum am putea deveni mai buni, cum s-ar putea schimba ceva în bine...parcă ne-ar pregăti să murim liniştiţi... Oamenii care încearcă să găsească o ieşire din acest spaţiu limitat caută o îndrumare de la cineva. Dar, legile haosului funcţionează bine şi apar  imediat acei care îi opresc din drumul evoluţiei. Cînd simţiţi şi vă doriţi cu adevărat o schimbare în plan spiritual, întrebaţi-vă doar sufletul. Să alungăm fatalismul din viaţa noastră; ştim bine că o idee pe care o îmbrăţişăm şi o alimentăm energetic se poate materializa.
Visăm cu toţii la o lume mai bună, mai evoluată, ca să putem trăi împreună, dar, priviţi în jur şi veţi vedea că ne izolăm tot mai mult unul de altul, ne construim garduri tot mai înalte ca să ne ascundem în spatele lor.  Un timp ne vom putea adăposti în casele de piatră ridicate cu multă rîvnă, dar, de prostia omului nu te poţi ascunde nicăieri. Un geniu va fi întotdeauna cenzurat de către proşti, dacă ei vor reuşi să conducă lumea. O idee înaltă, analizată de o lume neevoluată, va fi ucisă din faşă. A sosit timpul cînd tu, personal, trebuie să stabileşti la ce nivel spiritual te afli. Vor fi mulţi cei care te vor îndemna să le laşi lor averea ta, căci ei te vor îndruma spre “rai”.  Susţinem, în această perioadă, cel mai important examen pentru suflet; se va alege sămînţa de neghină, iar cei care speră să poată cumpăra o indulgenţă pentru a trece în altă dimensiune merg într-o direcţie greşită.
          Orice te face să te simţi gol în interior, să ştii că nu vine de la strămoşi, nu-ţi aparţine şi este străin de tine. Cînd vezi un cîine turbat, ocoleşte-l; cînd vezi un om neevoluat, păzeşte-te bine, căci este mai rău decît animalul. Pămîntul încearcă, prin cutremure repetate, să se apere de aceşti obraznici care îl afumă zilnic, luptă cu acei care-i otrăvesc apele şi îi taie pădurile. Pămîntul este ca un elefant pe care-l deranjează insectele – cînd vede că nu mai poate scăpa de ele, intră în apă şi le îneacă.  
          Semnele cereşti ni se arată pretutindeni, dar respingem ideea că ceva rău se poate întîmpla şi la noi. Cred că Dumnezeu se mai uită pe ici, pe colo...poate ne mai trezim, poate mai sînt oameni adevăraţi care merită să fie salvaţi. Nu  trebuie să ne trezim dimineaţa  ca să aflăm ce calamităţi au mai avut loc în lume, pentru că ne deprindem cu răul. Să ne rugăm pentru cei loviţi de greutăţi, ca să treacă mai uşor peste toate. Aşa cum te rogi pentru alţii, aşa îţi va da Dumnezeu şi ţie.
                               Alexandru Ştefan