"Era un popor brav acela care a impus tribut superbei împărătese de marmură a lumii: Roma. Era un popor nobil acela a cărui cădere te împle de lacrimi, iar nu de dispreţ, şi a fi descendentul unui popor de eroi, plin de nobleţe, de amor de patrie şi libertate, a fi descendentul unui asemenea popor n-a fost şi nu va fi ruşine niciodată". Mihai Eminescu
Clopotarul dacilor (14)
Falimentul sufletului
Sufletului i-au fost daţi 26.000 de ani pămînteşti, pentru a se desăvîrşi. Acest timp nepreţuit a fost risipit în vederea acumulării bogăţiilor materiale, iar astăzi avem o mare problemă – ne aflăm în faliment spiritual.
Dacă un antrenor nu califică echipa la competiţiile cele mai înalte este concediat. Ce ar trebui să facem noi cu toţi aceşti îndrumători spirituali? Scuzaţi, am uitat că noi, păcătoşii, sîntem vinovaţi... Oare ei chiar cred că oamenii şi Dumnezeu nu ştiu că au transformat mînăstirile în adevărate “cuiburi de viespi” şi că habar nu au ce înseamnă credinţa în Dumnezeu? Primii care vor răspunde vor fi cei cărora le-au fost încredinţate suflete, pentru a le ridica din întuneric.
O credinţă care nu este autentică duce spre nicăieri... Sîntem cu toţii pe drumul pierzaniei dacă nu ne îndreptăm cu faţa spre strămoşi. Ei au stat ca nişte stînci pe aceste meleaguri şi ne-au încredinţat nouă datina şi neamul ca să le păzim. Din nefericire, mulţi dintre cei care ar trebui să păzească aceste moşteniri trăiesc cu gîndul de-a părăsi pămîntul natal. Oriunde aţi ajunge, în lumea aceasta, să ştiţi că tot străini o să vă simţiţi. Dacă plecaţi cu gîndul de-a vă întoarce, să vă ajute Dumnezeu. Acei care se înstrăinează de ţară şi de neam vor umbla ca o frunză bătută de vînt prin lume, fără rădăcini şi fără susţinerea energiei strămoşeşti.
Pentru ca reforma universală să pătrundă în inimile noastre, trebuie să ştim cum a fost orînduirea celor patru rase pe Pămînt. După cum ştim deja, toate rasele au avut condiţii egale pentru a se desăvîrşi. Nivelul de evoluţie era apreciat prin purificarea sîngelui. Un suflet iluminat putea să vindece orice boală – chiar şi cele considerate incurabile – utilizînd o singură picătură de sînge pur (propriul sînge). Rasele care au deviat de la calea spirituală au început să se îmbolnăvească şi, atunci, a început vînătoarea nemuritorilor – erau sacrificaţi, pentru tămăduirea celor decăzuţi.
Nemuritorii care s-au ridicat, cîndva, la un nivel spiritual înalt deţin, în actualul trup, sîngele pur neactivat. De-a lungul vremurilor, multe popoare au invadat Dacia pentru a afla secretul sîngelui pur.
Sîngele pur nu se pierde niciodată, ci se moşteneşte şi se poate debloca prin ritualuri bine păstrate. Acum, la împlinirea vremii, odată cu alinierea planetelor şi apropierea soarelui de Pămînt, se va activa ADN-ul uman, pentru a se debloca sîngele pur al nemuritorilor din toată lumea. Se va produce o selecţie naturală a celor care au muncit şi a celor care au crezut că pot trece clasa fără să înveţe nimic. Avantajul unui nemuritor este că el nu se închină niciodată în faţa morţii, o priveşte ca pe o trecere şi, dacă nu reuşeşte ceva într-o viaţă, ştie că va reuşi în următoarea existenţă.
Nu umblaţi toată viaţa după doctori, căci veţi acumula mai multe boli. Nu întrebaţi, la fiecare pas, ce aveţi de făcut, căci veţi face toată viaţa numai ce vă spun alţii. Treziţi-vă nemurirea şi atunci o să ne înţelegem unii cu alţii mai bine. Dacă astăzi nu m-ai înţeles, dacă nu ai înţeles ce am vrut să-ţi spun şi dacă eşti nemuritor, avem toată veşnicia la dispoziţie, avem timp. Eu aşa cred. Tu, ce zici?
Alexandru Ştefan
