Trebuie să ne ridicăm odată cu Pămîntul
Cei mai mulți oameni care au evoluat pe parcursul anului solar își dau seama și profund intuiesc faptul că, fără o reformă a Pămîntului și a întregului Univers este imposibil să mergem mai departe, spre desăvîrșirea sufletului. Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba vom încerca să revenim la vremurile de demult ca să putem face o analiză a devierii omului de la planul Divin.
Oricît de evoluată sau involuată ar fi fost omenirea, nimeni nu-și dorește ca Pămîntul să se transforme brusc, deoarece pămîntenii – sau, cel puțin, majoritatea lor – nu sînt pregătiți și nu înțeleg de ce este necesară această renaștere. Necunoașterea va stîrni diferite zvonuri, sub sintagma “iar ne bate Dumnezeu”. Dacă nu ne ridicăm la un nivel superior în același timp cu Pămîntul nu vom scăpa niciodată de toate creaturile care au apărut cu ajutorul ființei umane.
Vom încerca să abordăm și să discutăm despre problema nașterii și apariției STIHIALIILOR pe Pămînt – mici făpturi individualizate, aparținînd în întregime marilor stihii, născute în stratul stihinic-static. Din nefericire, creatorul acestor făpturi se dovedește a fi omul venit în planul fizic. Purtînd în el principiul Divin, a început să-și creeze ajutoare din material mai dens, din stratul eteric. Sprijinîndu-se pe consistența corpului nemuritor, omul s-a folosit de puterea creatoare dată de Dumnezeu. Devenită magică pe Pămînt, l-a împins pe om la diverse procedee. Oamenii au început să separe părți din sufletul comun și le-au individualizat, adică le-au condensat și coagulat, prefăcîndu-le în iele, nimfe, gnomi sau alte duhuri și zîne, atît de des întîlnite în basmele și poveștile tuturor popoarelor. Făpturile acestea nu au corp permanent, ele intră și ies din masa comună a sufletului, momente în care, după caz, se condensează sau se rarefiază. Procesul nașterii acestor făpturi poate fi urmărit cu ușurință în mitologiile română și greacă, unde, între zei și semizei sînt incluse multe stihalii, fiind indicată și calitatea pe care o simbolizează. Omul purificat, care dispune de percepția subtilă, în contact cu natura, poate să vadă sau să simtă prezența acestor făpturi.
În Antichitate, cînd omenirea nu era cufundată în raționalism, întîlnirile cu creaturile eterice nu constituiau o raritate. Mulți se vor întreba de ce ei nu văd și nu aud nimic din viața și pulsul naturii? Nu aud numai acei zgomotoși, care răspîndesc în jur rafale de energii inferioare, alungînd astfel tot ceea ce este subtil. Totul se face cu ajutorul vibrațiilor noastre interioare, stîrnind un fel de vînt astral dens, care mătură tot ceea ce-i iese în cale. Noi dispunem de aceleași componente subtile ale corpului eteric ca și celelalte regnuri ale naturii, ce ne oferă posibilitatea să-i auzim și să le înțelegem glasul acestora. Încercați să vă alipiți de tulpina unui arbore și să vă contopiți cu el – veți auzi cum respiră, cum trăiește și despre ce freamătă frunzele lui. Auzind toate acestea, o să te trezești și o să strigi ca să te audă tot Pămîntul: Da, Zalmoxe, avem nevoie de Tine și de o reformă profundă, pentru a ne desăvîrși și a ne bucura străbunii!
Alexandru Ștefan
