Clopotarul dacilor 85

Convorbire cu primul maestru din Civilizaţia Vodă

Răspunsuri  la întrebările pe care le-am adresat la intrarea în anul 2012.

1.    Dacă Pămîntul şi omenirea sînt creaţiile lui Dumnezeu de ce ne speriaţi cu venirea potopului?

Primul Maestru: voi, cînd construiţi o maşină, nu încercaţi în permanenţă să o perfecţionaţi? Aşa este şi destinul oricărei creaţii, adică tot răul este spre bine.

2.    Dar, de ce trebuie să ne ridicăm în altă dimensiune? Şi ce cîştigăm noi, ca suflete, în plan spiritual?

Primul Maestru: Această Ridicare nu aţi cîştigat-o voi prin desăvîrşire, ci Pămîntul – prin evoluţia sa – trece în altă dimensiune. Întregul Univers este în continuă mişcare, nimic nu stă pe loc. În locul acestui Pămînt va veni o altă planetă, asemenea lui. Cîndva, actualul Pămînt s-a numit cu adevărat Rai, dar curiozitatea voastră  v-a dus în lumea nedesăvîrşită, pe care voi o mai numiţi şi Iad. Această curiozitate i-a afectat foarte mult pe moştenitorii Raiului. Curiozitatea a apărut din ambele părţi, intensa cercetare a lumii nedesăvîrşite a şters hotarul dintre Rai şi Iad. Acum, noi nu mai putem înţelege care este omul Raiului şi care este al Iadului. Bucuria celor care au trăit în aşa-numitul Rai este că au şansa să se ridice odată cu Pămîntul pe care l-au moştenit cîndva prin evoluţia lor.

     Prin dispariţia soarelui se va petrece o selecţie naturală dintre omul Raiului şi cel al Iadului. După un timp fără de soare, mulţi pot avea surprize, descoperind că au trăit cu nişte creaturi din alte lumi. Cît timp aceşti oameni nedesăvîrşiţi trăiesc împreună cu voi, se vor încarcă energetic de la corpurile voastre subtile. Prin dispariţia soarelui, moştenitorul Raiului va emana o lumină proprie. Acel nedesăvîrşit nu mai are de la cine să se încarce şi va fi nevoit să se întoarcă de unde a venit. Numai soarele completează energia voastră furată, soarele vă vine în ajutor, de aceea l-au venerat strămoşii noştri.

     ...mi s-a cam făcut pielea ca de găina...dar, am zis că este mai bine să fii o zi vultur decît un an – cioară. Aici, apare învăţătura lui Zalmoxe: cînd îţi stă timpul împotrivă, cere ajutor de la soare, altfel vei rămîne supus în timp. Dacă vrem să nu mai murim, TREBUIE SĂ CREDEM ÎN NEMURIRE. Zalmoxe spunea că pedeapsa pentru acel care face rău este ca şi doftoria pentru cel bolnav, aşa că ar fi bine să ne mai şi schimbăm în bine.

     Pe acel sărac cu sufletul nu-l mai ascultă nimeni, fie vorba lui cît de scumpă...am ajuns să nu ne mai auzim unul pe altul...toţi oamenii care ne conduc ne spun vorbe mari dar, din păcate, au o inimă atît de mică... Cei mai mulţi oameni s-au înglodat în materie şi au devenit lacomi la avuţie materială şi săraci la minte...averea pe care o acumulează în materie se duce la fel cum a venit, pe cînd ceea ce a acumulat sufletul este veşnic – aceasta este adevărata bogăţie. Vrednicia fără înţelepciune este ca o fată frumoasă dar, din păcate, oarbă.

Eu vă doresc tuturor minte de înţelept, putere de voinic şi credinţă în nemurire şi, cu siguranţă, vom reuşi.

Alexandru Ştefan

Clopotarul dacilor - 84

                Duhul neamului

Fiecare națiune are matca sa. Dacă stupul, adică poporul, nu mai este în concordanță cu matca, începe decăderea și dispariția acelei națiuni. La distrugerea noastră, ca popor, au contribuit popoarele care ne-au invidiat, dar îndepărtarea de matcă am făcut-o numai din propria noastră dorință. De trei sute de ani, România nu are legătură cu matca din care provenim toți, ca națiune. Această ruptură i-a încurajat pe străinii care ne conduc țara, din umbră.
Sînt un suflet care îmi cunosc toate viețile anterioare și îmi dau bine seama ce vorbesc. Mă adresez celor care nu și-au abandonat pămîntul și neamul: vin vremuri cînd toți trebuie să devenim un organism, altfel nu vom reuși. Am o legătură puternică cu strămoșii noștri, cu Civilizația Vodă. Ei pregătesc o armată formată din reprezentanți ai acestui popor care, din primăvară, vor lămuri întregii lumi ce se va petrece în Univers și pe Pămînt. Copiii vor deveni mai maturi decît părinții lor, se vor aduna în grupuri pentru a pune la cale un plan de a-și salva semenii. Acei care, din comoditate, nu vor face nici o schimbare, vor pierde totul. În jurul acestui nucleu-matcă se vor aduna șapte milioane de oameni care, treptat, vor trece în Civilizația Vodă.
Cei care simt că sînt chemați de matcă trebuie să învingă frica și să se lepede de tot răul pe care îl emană din interior. Să fie tari în credința autentică a lui Zalmoxe și numai atunci vor auzi mesajul. Pregătirea în spirit se poate face numai pînă în luna mai, ceea ce se va face mai tîrziu va fi considerat ca fiind făcut din frică.
Primul Maestru din Civilizația Vodă comunică: credința poporului conduce spre un Dumnezeu care judecă, ceea ce ar însemna că duce spre nicăieri și mulți vor rămîne nedumeriți…de ce? Fiindcă un Dumnezeu adevărat nu judecă, El doar iubește. Priviți cu atenție la acei care vă îndeamnă să credeți cînd, de fapt, Dumnezeul lor este numai banul.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 83

                          
                               Rolul aurei și al emanațiilor

În acest clopotar voi încerca să lămuresc mai pe larg ce însemnătate are aura și care este rolul emanațiilor. Aura și emanațiile reprezintă scutul cel mai important al eonului. Aura omului poate fi ușor afectată de către oamenii care dețin o energie negativă.
Există multe persoane care aparent au de toate în viață, dar, în adîncul sufletului, sînt nefericite – fie nu se simt împlinite sufletește, fie nu pot avea copii, fie au probleme în căsnicie etc. Din disperare, asemenea oameni cad cu ușurință pradă vrăjitoarelor. Persoanele care nu cunosc tainele esoterice și susțin că pot rezolva astfel de probleme se ocupă de escrocherii. 
Părerea mea este că, dacă o femeie caută un prinț, trebuie să se ridice energetic la nivelul unei regine. Mulți au impresia că aspectul fizic le garantează succesul, dar este o impresie greșită. Unui om cu aura înaltă îi va merge totul ca pe roate. Aura se poate modifica și își poate schimba culoarea din cauza gîndurilor negative și de frecvență joasă, a faptelor rele și a blestemelor.
Există femei care au preluat blesteme din viețile anterioare ale mamei sau bunicii și de aceea nu se pot mărita, deși își doresc acest lucru. Este valabil și pentru bărbații care nu pot găsi limbă comună cu femeile. Dacă acest blestem a fost făcut de o emanație de-a ta, nici toate vrăjitoarele de pe Pămînt nu vor putea rezolva problema pentru că și emanația ta suferă la fel ca tine. O rădăcină întreagă (un eon) este alcătuită din 14 persoane – 7 feminin și 7 masculin; dacă se află pe drumul desăvîrșirii se recunosc între ele. Deși rar, se întîmplă totuși ca emanațiile rătăcite să intre în conflict cu rădăcina. În astfel de cazuri, are de suferit numai crenguța, adică emanația. Este o mare fericire atunci cînd întregul este în armonie. Aici este ascuns mesajul din îndemnul: iubește-ți aproapele ca pe tine însuți…nu știi cine poate fi. Atunci cînd toți reprezentanții eonului se recunosc între ei devin toți pentru unul și unul pentru toți. Cu o astfel de aură, nimic pămîntesc nu-i poate afecta.
În Dacia, existau inițiați care rezolvau aceste probleme prin țeserea culorilor cu ajutorul unui miros acceptat de aură. Fisurile aurei se pot îndrepta prin vibrația sunetului, ținînd culoarea care lipsește în mînă, în timpul unui ritual.
Dacă o emanație a comis o astfel de faptă împotriva întregului, acest blestem poate fi echilibrat numai de către o rădăcină puternică din arborele genealogic. Țiganii au venit la noi, din India, pentru a învăța această școală. Ei pot rezolva numai problemele persoanelor aflate mult mai jos decît ei din punct de vedere energetic. O entitate  din viță pur dacică își va complica viața umblînd la astfel de persoane.
Alexandru Ștefan      

Clopotarul dacilor - 82

                                        

                                       Pasărea Phoenix

           Într-o veche legendă strămoșească se vorbește despre faptul că dacii au fost  singurii oameni care au avut trup din lut amestecat cu sîngele zeilor. Ceilalți oameni aveau corpuri din lemn sau chihlimbar, dar fără sînge. Treptat, aceștia din urmă s-au amestecat cu dacii și astfel au devenit purtători de sînge Divin. Acest popor, care poartă în sînge dumnezeirea, are misiunea ca, la fiecare sfîrșit de ciclu, să vină în fața lui Dumnezeu cu un element nou, ce îmbunătățește existența corpului fizic. La fiecare 800 de milioane de ani, se fac modificări ale corpului fizic, pentru a-l aduce la gradul de nemuritor.
Înainte de împlinirea vremii, în munții Carpați apare mesagerul soarelui – Pasărea Măiastră, cunoscută de mulți drept Pasărea Phoenix. Această minunată pasăre își face cuib în Țara Moților, pentru a-l ajuta pe Zalmoxe și poporul său să-și îndeplinească misiunea.  Steagul dacic ne arată drumul evoluției spirituale și inițierile prin care a trecut omul din spațiul dacic. Lupul, care reprezenta energia animalică din om, este înghițit de către șarpe, adică de înțelepciune pentru ca, la împlinirea vremii, să devină nemuritor. Pentru a nu fi atacați de dragon, la sfîrșitul ciclului, dacii treceau ritualul șarpelui, renăscîndu-se astfel fără ca viața pămîntească să le fie întreruptă.
Prin desăvîrșirea sufletului, străbunii noștri au format în jurul corpului o aură, care încarcă corpurile subtile. Prin aceste corpuri, omul evoluează în timpul somnului, evadînd din corpul fizic. Legătura sufletului cu corpul fizic se menține prin cordonul vibrațional al sunetului. Persoanele care nu dețin suficient bio-cîmp vibrațional nu pot ajunge – în timpul somnului – în dimensiunile înalte, pentru a primi un răspuns pentru suflet. Din acest motiv, pentru unii oameni, viața de pe Pămînt devine un calvar. Această aură, dobîndită prin muncă spirituală, îl însoțește pe om dintr-o viață în alta. Ea se poate activa în întregime gîndind pozitiv și făcînd numai fapte bune. Corpurile subtile joacă un rol important în desăvîrșirea sufletului.
Oamenii care dețin o aură mare în jurul lor se transformă spiritual, dar scopul nu este dedublarea corpului fizic, ci teleportarea sufletului, în timpul somnului.
Steagul dacic este un mesaj mut, pe care fiecare dac trebuie să-l descifreze prin simbolurile pe care le poartă. Șarpele a fost totemul dacilor legat de inițiere. Vin, peste noi, timpuri în care vom avea nevoie de lucruri aparent simple, pe lîngă care trecem astăzi nepăsători. Lupul de pe steag îl avertiza pe străin: dacă vii peste mine, bagă de seamă, să nu trezești lupul din mine.
Unele popoare știau că le curge prin vene sîngele zeilor. Necunoscînd în profumzime înțelepciunea primordială, preoții credeau că ceea ce este de la Dumnezeu trebuie întors înapoi. În acest scop, au început să-și sacrifice semenii, cu rugăciunea: Doamne, îți înapoiem ceea ce ne-ai dat, miluiește-ne pe noi. În Dacia nu s-a întîmplat niciodată așa ceva, cei care vorbesc despre noi ca despre niște oameni întunecați o fac din neștiință.
În ceea ce privește mult discutata trimitere a solului către Zalmoxe, era doar un joc iluzionist, la sărbători, pentru străinii care ne vizitau. Dacii nu au scos niciodată învățăturile neamului în fața lumii, ci le-au transmis numai celor aleși și numai prin viu grai. Așa va fi mereu.
       Acum, la împlinirea vremii, dacii trebuie să iasă din cele trei zone animalice:
-    Zona bourului-zimbru, care reprezintă puterea și pacea
-    Zona lupului, care reprezintă vitejia și devotamentul
-    Zona șarpelui, care reprezintă înțelepciunea și desăvîrșirea.
Alexandru Ștefan   

Clopotarul dacilor - 81

                            

                                  Lupta dintre eu sînt și alter ego

Pentru ca ființa umană să nu se împiedice zilnic în dualitate, trebuie să intuiască planul Divinității și să înceapă să făurească o altă lume, în care există numai Adevăr. Primul lucru pe care trebuie să-l conștientizăm este că toate sufletele de pe Pămînt alcătuiesc esența unui suflet mare. Viața de pe Pămînt crește ca o răsadă în gradina Divină, avînd conștiința Divină, care se ghidează după voința de a iubi, voința de a dărui, voința de a cunoaște și voința de a crea. Zalmoxe le spunea dacilor: dacă ochii voștri nu pot vedea bine, nici vîrful muntelui, atunci nu vă grăbiți să vă ridicați artificial la Cer, ci îndreptați-vă privirea în interior și acolo veți descoperi totul.  

Prima comoară pe care omul o descoperă în interiorul său este Adevărul, pe temelia căruia prind viață toate gîndurile care iau formă. Îndreptarea privirii spre interior îl apără pe om de influența haosului. Ca să găsiți ceea ce căutați, îndreptați-vă gîndul, prin meditație, spre valorile strămoșilor, la care temelia pe care au pășit spre Cer a fost NEMURIREA. Mulți se întreabă ce-i cu acest interior și ce am de făcut vorbind singur cu mine?

Într-o zi, eu sînt îl face prost pe alter ego…în zilele următoare, alter ego îl prinde pe eu sînt cu o prostie…și această luptă continuă la nesfîrșit. Prin ciocnirea cu alter ego, ființa umană intră în armonie cu Creația Divină, unde controlul îl preia Adevărul și, din acel moment, egoul începe să dispară.    

Cînd se plămădește un gînd măreț în interior, cu ajutorul Adevărului, omul se pregătește să-l aducă la realitate dumnezeiește și, de aici, începe ridicarea omului spre Cer prin faptele sale Divine. Omul își modelează gîndul prin puterea voinței, iar lumina devine o scară între Cer și Pămînt, îndemnînd sufletul să devină o conștiință superioară. Logica se conectează la raza cunoașterii, corpul astral încheagă devotamentul către ideea înaltă, energia vitală susține voința de a cerceta treptele înalte.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 80

Jocul lui Zalmoxe

        Drumul către desăvîrșirea sufetului este anevoios și plin de capcane. Există o categorie de oameni care se desăvîrșește așteptînd de la cei din jur să-i observe și să le spună: bravo, numai tu poți…eu încă nu sînt în stare… A doua categorie merge în așa fel încît să știe toată lumea că ei se desăvîrșesc – triști și necăjiți, cu niște fețe de mucenici, că nici nu știi cum să te apropii de ei ca să nu-i abați cumva de la drumul cel sfînt… A treia categorie este reprezentată de acei drepți care abia așteaptă ca răii să fie judecați și arși de vii. A patra categorie sînt acei ce s-au trezit pentru a cunoaște desăvîrșirea și stau asemenea lui Hopa Mitică și nu știu în ce direcție să pornească.

        Acei care s-au trezit din somnul necunoașterii poartă, o perioadă de timp, în spate, o greutate care dispare numai prin evoluția sufletului. Străbunii vorbeau despre greutatea necunoașterii în felul următor: dacă pornești pe drumul desăvîrșirii, fiind nemulțumit, greutatea ți se va transforma în povară.

        Nimeni nu vrea să se întoarcă acolo unde a fost cîndva, dar nici să învețe nu dorește din cauza orgoliului, deoarece crede că le știe pe toate. Învățăturile tari i se dau omului atunci cînd el habar nu are că trece printr-un examen al Cerului. Cele mai mari treceri sînt ascunse aparent în lucruri simple.

        Dacii care primeau gradul de înțelept al Daciei știau că cel mai mare examen este să treci de Zalmoxe. Unul dintre aceste examene era jocul. Zalmoxe se înțelegea cu înțelepții că îi ajută pe drumul desăvîrșirii numai cu o singură condiție – să se joace cu el, din cînd în cînd, de-a mijatca sau alte jocuri ale copilăriei…nimeni nu lua în serios aceste propuneri, toți erau convinși că Zalmoxe are lucruri mai importante de făcut decît jocul…iar ei tind spre gradul de înțelept al Daciei pentru a rezolva treburi serioase…jocul mai poate aștepta…astfel, picau, cu toții, examenul.

Dacă îți dorești cu adevărat să înveți și să cunoști Creația Divină, bucură-te ca un copil de tot ceea ce ți se dăruiește, bucură-te că cineva s-a gîndit să-ți facă o bucurie, dăruindu-ți ceva, nu contează ce anume, bucură-te de tot ceea ce primești – de soarele care te-a trezit dimineața, de vîntul care ți-a răcorit fața, de pămîntul care te-a hrănit, de apa ce ți-a potolit setea. Fii întotdeauna mulțumit, căci este adevărat că nemulțumitului i se ia darul.

Alexandru Ștefan