Clopotarul dacilor 85


Convorbire cu primul maestru din Civilizaţia Vodă

Răspunsuri  la întrebările pe care le-am adresat la intrarea în anul 2012.

1.    Dacă Pămîntul şi omenirea sînt creaţiile lui Dumnezeu de ce ne speriaţi cu venirea potopului?
Primul Maestru: voi, cînd construiţi o maşină, nu încercaţi în permanenţă să o perfecţionaţi? Aşa este şi destinul oricărei creaţii, adică tot răul este spre bine.

2.    Dar, de ce trebuie să ne ridicăm în altă dimensiune? Şi ce cîştigăm noi, ca suflete, în plan spiritual?
Primul Maestru: Această Ridicare nu aţi cîştigat-o voi prin desăvîrşire, ci Pămîntul – prin evoluţia sa – trece în altă dimensiune. Întregul Univers este în continuă mişcare, nimic nu stă pe loc. În locul acestui Pămînt va veni o altă planetă, asemenea lui. Cîndva, actualul Pămînt s-a numit cu adevărat Rai, dar curiozitatea voastră  v-a dus în lumea nedesăvîrşită, pe care voi o mai numiţi şi Iad. Această curiozitate i-a afectat foarte mult pe moştenitorii Raiului. Curiozitatea a apărut din ambele părţi, intensa cercetare a lumii nedesăvîrşite a şters hotarul dintre Rai şi Iad. Acum, noi nu mai putem înţelege care este omul Raiului şi care este al Iadului. Bucuria celor care au trăit în aşa-numitul Rai este că au şansa să se ridice odată cu Pămîntul pe care l-au moştenit cîndva prin evoluţia lor.
     Prin dispariţia soarelui se va petrece o selecţie naturală dintre omul Raiului şi cel al Iadului. După un timp fără de soare, mulţi pot avea surprize, descoperind că au trăit cu nişte creaturi din alte lumi. Cît timp aceşti oameni nedesăvîrşiţi trăiesc împreună cu voi, se vor încarcă energetic de la corpurile voastre subtile. Prin dispariţia soarelui, moştenitorul Raiului va emana o lumină proprie. Acel nedesăvîrşit nu mai are de la cine să se încarce şi va fi nevoit să se întoarcă de unde a venit. Numai soarele completează energia voastră furată, soarele vă vine în ajutor, de aceea l-au venerat strămoşii noştri.
     ...mi s-a cam făcut pielea ca de găina...dar, am zis că este mai bine să fii o zi vultur decît un an – cioară. Aici, apare învăţătura lui Zalmoxe: cînd îţi stă timpul împotrivă, cere ajutor de la soare, altfel vei rămîne supus în timp. Dacă vrem să nu mai murim, TREBUIE SĂ CREDEM ÎN NEMURIRE. Zalmoxe spunea că pedeapsa pentru acel care face rău este ca şi doftoria pentru cel bolnav, aşa că ar fi bine să ne mai şi schimbăm în bine.
     Pe acel sărac cu sufletul nu-l mai ascultă nimeni, fie vorba lui cît de scumpă...am ajuns să nu ne mai auzim unul pe altul...toţi oamenii care ne conduc ne spun vorbe mari dar, din păcate, au o inimă atît de mică... Cei mai mulţi oameni s-au înglodat în materie şi au devenit lacomi la avuţie materială şi săraci la minte...averea pe care o acumulează în materie se duce la fel cum a venit, pe cînd ceea ce a acumulat sufletul este veşnic – aceasta este adevărata bogăţie. Vrednicia fără înţelepciune este ca o fată frumoasă dar, din păcate, oarbă.
Eu vă doresc tuturor minte de înţelept, putere de voinic şi credinţă în nemurire şi, cu siguranţă, vom reuşi.
Alexandru Ştefan