Clopotarul dacilor 99


                

                           Intrarea în ritmul Universului 

Comprimarea timpului este, pentru om, un fel de știu, dar mintea nu-i permite să ia acest fenomen ca realitate. Ca să fie clar pentru toată lumea, lămuresc astfel: distanța de un kilometru parcursă pe jos sau cu bicicleta are timpuri și viteze diferite. Presupunem că Pămîntul se rotește după viteza bicicletei, iar tu nu dorești să-ți schimbi pasul și nici ritmul în care te afli de mii de ani pămîntești. Adică, ce se întîmplă? Dacă ritmul cosmic și-a mărit viteza, iar ființa umană nu se aliniază acestei reforme, se acumulează în jurul capului foarte multă informație pe care creierul nu o poate asimila și, din această cauză, există presiuni și dureri mari de cap, pe care corpul fizic nu le poate echilibra. Fiecare încearcă să facă ceva în aceste neplăcute momente, dar numai pentru a se elibera de această presiune informativă. Dacă nu intrați în același ritm cu Universul, corpul fizic nu este în stare să prelucreze și să descifreze indicațiile care vin de Sus. Măriți diapazonul subconștientului și se va mări și memoria creierului pentru a fi în pas cu reforma universală. Informația va veni prin meridianul celui de-al treilea ochi sub formă de încărcare energetică, adică te vei simți ca un acumulator plin de energie, care se încarcă din Cosmos. Numai prin această pură energie meridianele corpului fizic se activează, punînd în mișcare înțelepciunea interioară care, la rîndul său, încurajează sufletul spre lumină.
Prima presiune pe  care ați avut-o la început a fost asupra logicii pe care voi ați îndreptat-o spre zidire și luarea cuvîntului sub control. Prima treaptă prin care se vede diferența dintre tine și alții este că tu nu mai suporți falsitatea. Observi că omul de lîngă tine – care era, pînă ieri, lumina ochilor tăi – este, de fapt, o rugină care te mănîncă din interior. Nu dărîma totul, încearcă să fii o pildă vie pentru el și poate că, într-o zi din următorii 26.000 de ani, va reuși să se ridice și el.
Multe suflete evoluate încearcă acum, pe ultima sută de metri, să-i trezească și pe alții, spre a se desăvîrși. Nu este un lucru rău, semănați sămînța luminii și lăsați-o să rodească, dar voi mergeți mai departe, nu vă opriți din drum. Spre Cer se pășește de bunăvoie, nu tras de mînă. Fiecare trebuie să-și descopere chemarea și să contribuie personal la creșterea răsadei nemuritoare din interiorul său. Pe oamenii care se prefac zi de zi lăsați-i în pace căci în această viață ei au ales să trăiască în dualitate, pur și simplu așa le place, ei se uită la voi de parcă ați căzut de pe lună.
Gîndiți-vă bine pe cine invitați să construiți o lume nouă și un om nou. Dacă omul nu a fost în stare să se transforme într-un om nou în timpul examenului, nu are nici o șansă. Adică, va începe totul de la zero. În schimb, dacă luați un asemenea om cu voi, vă asumați o mare responsabilitatea și riscați ca acest lucru să-i încurce și pe alții. Omul aflat la un nivel inferior de evoluție, văzînd că nu se poate ridica, va încerca întotdeauna să-i facă pe cei de alături să se coboare la nivelul lui. Alexandru Ștefan