Clopotarul dacilor 146

Duminică, ora 6.25, ora României

Dacă mi s-a permis să intru în contact cu voi voi îndrăzni mai des să vă bat la poartă. 

Dacă vei veni cu întrebări profunde vei primi răspunsuri pe măsură. 

Noi, de fapt, trăim în jurul gîndurilor noastre materializate. Cum putem debloca puterile interioare ale cugetului pentru a avea acces la așa-numitul paranormal din noi? 

Atașamentul vostru față de tot ceea ce există în iluzie nu-i dă posibilitatea ochiului sacru să se activeze. Legați meditația de imaginație, înlăturați toate gîndurile și obiectele ce vă pot distrage atenția. Învățați corpurile subtile să călătorească în timp, iar corpul fizic se va modela treptat, trecînd prin alte niveluri. Nu uitați că, mai întîi, trebuie să învățați să vedeți cu ochii închiși la mii de kilometri distanță. După ce ați vizualizat locul unde vreți să călătoriți cu spiritul, puneți în mișcare corpurile subtile activînd, în același timp, simțurile. Începeți de la activarea mirosului căci vederea și mirosul sînt permanent împreună. Iluminații voștri cunosc inițierea sinelui, urmează să-i găsiți. 

Știm că oamenii, din invidie și răutate, i-au alungat pe zei din lăcașele lor și, peste noapte, s-au transformat ei în zei. Unde au plecat zeii și, dacă au rămas pe Pămînt, cum îi putem găsi ca să învățăm cîte ceva de la ei? 

Mă bucur de această întrebare. Cu adevărat, omenirea a căzut spiritual deoarece și-a bătut joc de zei. În Univers, nimic nu dispare, totul se transformă, luînd diferite forme. Zeii de pe Pămînt au avut misiunea de-a ridica omenirea la cele mai înalte dimensiuni ale Cerului. Această eroare a condus lumea spre degradare și reținerea sa în această dimensiune, ani galactici la rînd. Toți zeii au rămas pe Pămînt căci nu și-au îndeplinit misiunea. Mulți dintre zei au rămas cu o traumă mare, căzînd într-o amnezie profundă. Din fericire, patru dintre ei, inclusiv Zalmoxe al vostru, au rămas cu memoria întreagă. Unii dintre zei au avut posibilitatea să-și recupereze memoria, dar, din orgoliu, caută peste tot și nu găsesc nimic. Sfatul nostru este ca ei să-și găsească liniștea primordială. În simplitatea peste care ei trec cu atîta ușurință, se află miezul memoriei pierdute.

Mulți dintre oamenii care reușesc, cît de cît, să atingă un nivel esoteric, se opresc – în mod inconștient – din căutarea spirituală, transformîndu-se peste noapte în salvatori ai lumii. Vreau să știu părerea ființelor mai evoluate. 

Aveți o povestire interesantă scrisă de Mihai Eminescu, se numește Sărmanul Dionis și dă un răspuns perfect la acest subiect. Dar, dacă vreți să știți și părerea noastră, iat-o: este ca și cum un măcelar s-ar apuca de făcut operații pe oameni. 

Pentru începătorii care deja călătoresc în timp, spuneți care dintre tehnici ar fi mai aproape de cugetul acestei dimensiuni fiindcă mulți, făcînd exerciții în această direcție, se trezesc la mii de kilometri de casă și habar nu au cum să se întoarcă înapoi.

Am dat mai devreme un răspuns – fără un inițiat în acest domeniu nu este de dorit să vă pregătiți singuri. Dar, dacă apar astfel de situații, este o cale sigură pe care puteți să vă întoarceți înapoi de la orice distanță: vă închinați spre răsărit și, prin meditația ce v-a condus la primirea acceptului de-a călători în timp, introduceți și întoarcerea la destinație, folosind raza solară. 

Mulțumesc, astăzi ați fost darnici cu răspunsurile.

Totul depinde de puterea întrebării. 

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 145

Intrarea în contact cu Civilizația Vodă, ora 6.10, ora României. 

De ce noi, oamenii, ne certăm la fiecare pas? De ce nu putem găsi o cale de-a ne exprima emoțiile? 

Voi, pămîntenii, cînd vă întîlniți, veniți cu propria părere și nimeni nu cedează. Pînă la capăt, constatați că nu ați făcut altceva decît să vă certați. În mod paradoxal, pe nimeni nu interesează cine are dreptate, îl căutați numai pe acel care a început conflictul. În haos, numai zăpăciții se simt bine, oamenii înțelepți ar înnebuni.

De unde provine cuvîntul iertare și cum îi putem înțelege adevăratul sens? 

Voi, oamenii, ați intrat în rolul de Dumnezeu, iertînd totul inclusiv păcatele omului. Trebuie să vă gîndiți că, atunci cînd iertați pe cineva, puteți deveni complice la prostiile pe care le-a făcut. Aveți dreptul să iertați numai răul ce vi s-a făcut vouă personal. Dacă am descifra o pildă din învățăturile voastre am constata că, la întoarcerea fiului rătăcitor, erau doi vinovați care trebuiau pedepsiți – fiul neascultător, ce a plecat de acasă fără voia tatălui și vițelul, care era foarte gras. Cel de-al doilea a devenit brusc mai vinovat fiindcă nu era rudă cu ei… Unii încearcă să intre în bucătăria poetului pentru a-i înțelege poezia; așa este și cu iertarea.

 Unele trusturi de presă atacă părerea unui om prost și ne trezim vreo două-trei zile cu prostul în emisie. Există un gol, în acest spațiu, pe care îl ocupă proștii sau noi sîntem mai proști că-i ascultăm? 

La voi se mai spune că mintea prostului este odihnită. Dacă nu mai aveți altceva de făcut nu vă rămîne decît să-i ascultați pe ei. Toți încearcă să cunoască de aproape vedeta care le reprezintă idealul și, cînd reușesc să o cunoască, înțeleg că ar fi trebuit să se concentreze în altă parte. 

Întîlnim adesea oameni care se străduiesc să pună sare pe rană, sînt un fel de vampiri, cum să ne păzim de ei?

Dacă atrageți atenția și încă mai aveți astfel de oameni în preajmă înseamnă că nu vă deosebiți cu mult de ei. Dacă ați coborît la nivelul lor – căci altfel nu se explică contactul cu ei înseamnă că energiile lor animalice vă atrag.

Atunci cînd sufletul și conștiința voastră vor emana energii curate veți fi apărați de izvorul energetic al nemuririi și nu o să vă mai pese de otrava  lor. Mulți dintre acești oameni cred că vor ieși din această dimensiune suind pe o scară pe care o sprijină Pămîntul și astfel cred că vor trece dincolo de Cer. 

Cum este mai bine: să veghem sau să pîndim clipa care ne deschide ușile sacrului? 

Cel mai corect este să te pregătești și să aștepți, numai fricoșii pîndesc. Darurile cerești vin doar atunci cînd stăpînești ritmul și echilibrul. Prin vibrație se cercetează toate golurile timpului, iar prin sunet vei alege darul cel mai de preț al momentului. 

Cum putem alunga singurătatea din suflet? 

Cînd simțiți că devine rea, dați-o afară. 

Vă mai pot deranja? 

Noi nu sîntem la lucru, ci în misiune.

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 144

                                                   IADUL 

Meditație și intrare în contact cu Civilizația Vodă, la ora 5.45, ora României

De ce nu dormi?

Așteptam de la cineva un ajutor, nu numai sfaturi.

Cu ce te pot ajuta?

Simt în suflet o responsabilitate față de acei pe care-i iubesc și nu mă ajunge capul cum să-i ajut.

Dacă vrei să scapi de această povară, urăște-i și o să-ți fie mai ușor…sigur că glumesc.

În această dimensiune se mai spune că în orice glumă este și un pic de adevăr…ceva îmi scapă?

Pe calea desăvîrșirii sînt multe capcane. Dacă apar multe pietre mari pe drum, le vei da la o parte cu suflete mari, pietrele mici rămîn celor nemulțumiți, care le vor arunca în tine. Cei care conștientizează că viața pe care o trăiesc o datorează lui Dumnezeu, iar creșterea spirituală, celui care-i învață, se vor ridica din orice mocirlă și vor dobîndi, cu siguranță, fructul nemuririi.

Cei mai mulți oameni de pe Pămînt își cheltuie toată viața pentru a se face cunoscuți lumii dar, pînă la capăt, tot singuri și nefericiți rămîn…cu ce îi putem ajuta?

Acei care izbutesc să demonstreze lumii că prostia lor este, de fapt, o mare glorie devin și mai nefericiți cînd descoperă că lumea este mai proastă decît ei.

De ce majoritatea oamenilor care pierd lupta vor să se împace cu orice preț după înfrîngere și nu înainte de luptă?

Întotdeauna vei avea prioritate în fața celui care nu a vrut să te înțeleagă fiindcă el nu cunoaște pacea și este învățat numai să lupte, dar și pentru ce luptă habar nu are.

Cum să găsim timp să ne desăvîrșim cînd trebuie să mai și muncim?

Cînd cauți cu adevărat desăvîrșirea sufletului, timpul tău devine nelimitat. Căutînd în materie, timpul tău este pentru oricine și orice adică devine lung și plin de fapte goale și foarte scurt cînd nu ai ce-ti aminti.

Ce putem face pentru a ieși din capcana minciunii?

Lumea voastră este preocupată mai mult de a-l prinde și a-l pedepsi pe mincinos decît datoria de a dezminți minciuna. Omul adevărat, spunînd adevărul, își face mai mulți dușmani decît mincinosul spunînd minciuni toată viața. Viața trebuie considerată un dar care nu dă nimic, ci doar împrumută. Dacă împrumutul se cheltuiește pe nimicuri nu vei dobîndi nimic.

Totuși, ce facem cu acei pe care-i iubim?

Gîndul nemuririi trebuie pus în fața destinului și porniți cu el la drum, numai pe calea nemuririi puteți întîlni suflete care iubesc etern. La strigăt, iubirea nu reacționează și nici nu pornește la drum, ea vine în întîmpinare, niciodată la întîmplare.

Avem o categorie de oameni, în țara aceasta, care trăiește ca o omidă – pe spatele acestui popor…îi întîlnești și îi vezi pe la toate mesele Europei, adică obraznicul mănîncă praznicul dar, pînă la capăt, o țară întreagă plătește cu obrazul. Îi putem cumva ajuta sau este o pleavă care disprae, cu timpul?

Cei mai mulți, din această categorie de oameni, au numai puterea de a se înfrîna pe sine. Odată ce pornesc în lumea mare, sufletul lor iese din frîu și privesc lumea ca pe o recoltă. Nimeni nu-și dorește să înfrunte bestia din interiorul său pentru că nu le ajunge un gînd măreț ca să-i scoată din gaura în care au căzut. Se adună împreună ca să nu se înțeleagă niciodată.

Convingerea, frica, lăcomia – toate au devenit discipline…cum putem învinge egoul, cînd și el a devenit disciplină?

Există lumini care, treptat, devin stele. Nu vă ghidați după licurici, creșteți și, din mijlocul vostru, se va ridica un conducător care vă va garanta disciplina. În iadul vostru, fiecare arde la focul păcatelor sale. Cei ce au pielea mai subțire simt mai repede, iar acei cu pielea groasă simt mai tîrziu.

Mulțumesc.

Cu plăcere.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 143

                                             

                                               Memoria

          Învățăturile vechi ne spun că sufletul care vine pe Pămînt la întrupare începe totul de la zero. Cu această întrebare m-am adresat Civilizației Vodă, în meditația mea:

De ce ne este ștearsă memoria la naștere, ca să uităm cine am fost sau ca să fim infectați cu diferite istorii născocite de oameni?

Răspuns: voi trăiți acum într-o perioadă de timp cînd sufletele vii îi înghesuie pe acei morți ca să le ia locul.

Vreți să-mi spuneți că noi trecem prin moarte ca să uităm viața anterioară?

Cei mai mulți oameni, în mod conștient, își uită trecutul pentru ca mai puțin să lucreze asupra greșelilor comise. Își amăgesc fără responsabilitate sufletul ca să poată merge, încărcîndu-și destinul mai departe.

După cum îmi răspundeți, înțeleg că noi sîntem mai mult preocupați de căutarea locului de veci prin cimitire decît de nemurirea sufletului…așa este?

Dacă nu ați atins încă desăvîrșirea trebuie să fiți mulțumiți că moartea întinerește continuu omenirea.

Cele mai scumpe amintiri sînt legate de strămoși. Ce putem face noi, urmașii lor, pentru ei?

În primul rînd, să nu uitați că suferința lor a fost cu izbîndă pentru sufletul vostru, au fost atît de puternici căci niciodată nu au avut dorința să se răzbune pe cineva.

De ce ne disprețuiesc atît de mult străinii?

Un popor poate deveni mare și puternic numai prin ura înverșunată a străinilor. Cei ce vă disprețuiesc se vor îneca în propria otravă atunci cînd vor descoperi că nu au avut pentru ce să vă urască.

De ce oamenii își amăgesc mai mult ochiul cu o scînteie care arde numai o  singură clipă? Nu sîntem în stare, cu acești ochi fizici, să vedem valorile primordiale?

Numai prin desăvîrșirea sufletului o grămadă de oameni devine popor. Un popor bine orînduit îl va naște pe acel care va împărți la toți semenii ceea ce li se cuvine, iar el se va mulțumi cu ceea ce-i va rămîne.

Noi, trăitorii din fosta Dacia, ne-am cam cheltuit moștenirea, nu mai sînt acele virtuți pe care te poți sprijini…Doamne ferește de un necaz, te trezești că majoritatea prietenilor au dispărut.

Din Cer cădeau două picături de apă, speriate că se vor lovi de pămînt…s-au rugat lui Dumnezeu să nu sufere și au fost transformate îm fulgi de zăpadă. Prin credință, poți transforma chiar și căderea în izbînda sufletului tău.

Mulți dintre oameni, fiind preocupați de propria persoană, nu observă că, în jurul lor, mai trăiesc și alți oameni. Cum îi putem dezlega la ochi ca să nu se creadă buricul Pămîntului?

Acești ignoranți, după ce se trezesc bătrîni, cu mare plăcere se suie în spatele celor tineri ca să le reprezinte bătrînețea. Din păcate, există mulți oameni, în societatea voastră, care trăiesc asemenea unor lipitori, adică pe spatele celor ce muncesc cinstit.

De ce așa-zisele popoare mari dau sfaturi popoarelor mici despre cum trebuie apărate drepturile omului, dar vorbesc cu arma în mînă?

Cei mari au și pofte mari, o să vă educe pînă cînd nu vor mai avea nimic de luat. Supremația nu se menține cu arma, ci cu înțelepciunea.

Anul acesta vom avea primăvară sau vom intra în vară cu hainele de iarnă?

Cît vă aflați în dimensiunea timpului, el este stăpînul vremii.

Pot afla cu cine am stat de vorbă?

Sînt coordonatorul apelor din Balcani.

Astăzi ești cam zgîrcit la cuvinte…

Mai am și altceva de făcut…

Mulțumesc pentru timpul acordat.

Cu plăcere.

Alexandru Ștefan