IADUL
Meditație și intrare în
contact cu Civilizația Vodă, la ora 5.45, ora României
De
ce nu dormi?
Așteptam de la cineva
un ajutor, nu numai sfaturi.
Cu
ce te pot ajuta?
Simt în suflet o
responsabilitate față de acei pe care-i iubesc și nu mă ajunge capul cum să-i
ajut.
Dacă
vrei să scapi de această povară, urăște-i și o să-ți fie mai ușor…sigur că
glumesc.
În această dimensiune
se mai spune că în orice glumă este și un pic de adevăr…ceva îmi scapă?
Pe
calea desăvîrșirii sînt multe capcane. Dacă apar multe pietre mari pe drum, le
vei da la o parte cu suflete mari, pietrele mici rămîn celor nemulțumiți, care
le vor arunca în tine. Cei care conștientizează că viața pe care o trăiesc o datorează
lui Dumnezeu, iar creșterea spirituală, celui care-i învață, se vor ridica din
orice mocirlă și vor dobîndi, cu siguranță, fructul nemuririi.
Cei mai mulți oameni de
pe Pămînt își cheltuie toată viața pentru a se face cunoscuți lumii dar, pînă
la capăt, tot singuri și nefericiți rămîn…cu ce îi putem ajuta?
Acei
care izbutesc să demonstreze lumii că prostia lor este, de fapt, o mare glorie
devin și mai nefericiți cînd descoperă că lumea este mai proastă decît ei.
De ce majoritatea
oamenilor care pierd lupta vor să se împace cu orice preț după înfrîngere și nu
înainte de luptă?
Întotdeauna
vei avea prioritate în fața celui care nu a vrut să te înțeleagă fiindcă el nu
cunoaște pacea și este învățat numai să lupte, dar și pentru ce luptă habar nu
are.
Cum să găsim timp să ne
desăvîrșim cînd trebuie să mai și muncim?
Cînd
cauți cu adevărat desăvîrșirea sufletului, timpul tău devine nelimitat. Căutînd
în materie, timpul tău este pentru oricine și orice adică devine lung și plin
de fapte goale și foarte scurt cînd nu ai ce-ti aminti.
Ce putem face pentru a
ieși din capcana minciunii?
Lumea
voastră este preocupată mai mult de a-l prinde și a-l pedepsi pe mincinos decît
datoria de a dezminți minciuna. Omul adevărat, spunînd adevărul, își face mai
mulți dușmani decît mincinosul spunînd minciuni toată viața. Viața trebuie
considerată un dar care nu dă nimic, ci doar împrumută. Dacă împrumutul se
cheltuiește pe nimicuri nu vei dobîndi nimic.
Totuși, ce facem cu
acei pe care-i iubim?
Gîndul
nemuririi trebuie pus în fața destinului și porniți cu el la drum, numai pe
calea nemuririi puteți întîlni suflete care iubesc etern. La strigăt, iubirea
nu reacționează și nici nu pornește la drum, ea vine în întîmpinare, niciodată
la întîmplare.
Avem o categorie de
oameni, în țara aceasta, care trăiește ca o omidă – pe spatele acestui popor…îi
întîlnești și îi vezi pe la toate mesele Europei, adică obraznicul mănîncă
praznicul dar, pînă la capăt, o țară întreagă plătește cu obrazul. Îi putem
cumva ajuta sau este o pleavă care disprae, cu timpul?
Cei
mai mulți, din această categorie de oameni, au numai puterea de a se înfrîna pe
sine. Odată ce pornesc în lumea mare, sufletul lor iese din frîu și privesc
lumea ca pe o recoltă. Nimeni nu-și dorește să înfrunte bestia din interiorul
său pentru că nu le ajunge un gînd măreț ca să-i scoată din gaura în care au
căzut. Se adună împreună ca să nu se înțeleagă niciodată.
Convingerea, frica,
lăcomia – toate au devenit discipline…cum putem învinge egoul, cînd și el a
devenit disciplină?
Există
lumini care, treptat, devin stele. Nu vă ghidați după licurici, creșteți și,
din mijlocul vostru, se va ridica un conducător care vă va garanta disciplina. În
iadul vostru, fiecare arde la focul păcatelor sale. Cei ce au pielea mai
subțire simt mai repede, iar acei cu pielea groasă simt mai tîrziu.
Mulțumesc.
Cu
plăcere.
Alexandru Ștefan
