Clopotarul dacilor 146






Duminică, ora 6.25, ora României



Dacă mi s-a permis să intru în contact cu voi voi îndrăzni mai des să vă bat la poartă. 


Dacă vei veni cu întrebări profunde vei primi răspunsuri pe măsură. 


Noi, de fapt, trăim în jurul gîndurilor noastre materializate. Cum putem debloca puterile interioare ale cugetului pentru a avea acces la așa-numitul paranormal din noi? 


Atașamentul vostru față de tot ceea ce există în iluzie nu-i dă posibilitatea ochiului sacru să se activeze. Legați meditația de imaginație, înlăturați toate gîndurile și obiectele ce vă pot distrage atenția. Învățați corpurile subtile să călătorească în timp, iar corpul fizic se va modela treptat, trecînd prin alte niveluri. Nu uitați că, mai întîi, trebuie să învățați să vedeți cu ochii închiși la mii de kilometri distanță. După ce ați vizualizat locul unde vreți să călătoriți cu spiritul, puneți în mișcare corpurile subtile activînd, în același timp, simțurile. Începeți de la activarea mirosului căci vederea și mirosul sînt permanent împreună. Iluminații voștri cunosc inițierea sinelui, urmează să-i găsiți. 


Știm că oamenii, din invidie și răutate, i-au alungat pe zei din lăcașele lor și, peste noapte, s-au transformat ei în zei. Unde au plecat zeii și, dacă au rămas pe Pămînt, cum îi putem găsi ca să învățăm cîte ceva de la ei? 


Mă bucur de această întrebare. Cu adevărat, omenirea a căzut spiritual deoarece și-a bătut joc de zei. În Univers, nimic nu dispare, totul se transformă, luînd diferite forme. Zeii de pe Pămînt au avut misiunea de-a ridica omenirea la cele mai înalte dimensiuni ale Cerului. Această eroare a condus lumea spre degradare și reținerea sa în această dimensiune, ani galactici la rînd. Toți zeii au rămas pe Pămînt căci nu și-au îndeplinit misiunea. Mulți dintre zei au rămas cu o traumă mare, căzînd într-o amnezie profundă. Din fericire, patru dintre ei, inclusiv Zalmoxe al vostru, au rămas cu memoria întreagă. Unii dintre zei au avut posibilitatea să-și recupereze memoria, dar, din orgoliu, caută peste tot și nu găsesc nimic. Sfatul nostru este ca ei să-și găsească liniștea primordială. În simplitatea peste care ei trec cu atîta ușurință, se află miezul memoriei pierdute.


Mulți dintre oamenii care reușesc, cît de cît, să atingă un nivel esoteric, se opresc – în mod inconștient – din căutarea spirituală, transformîndu-se peste noapte în salvatori ai lumii. Vreau să știu părerea ființelor mai evoluate. 


Aveți o povestire interesantă scrisă de Mihai Eminescu, se numește Sărmanul Dionis și dă un răspuns perfect la acest subiect. Dar, dacă vreți să știți și părerea noastră, iat-o: este ca și cum un măcelar s-ar apuca de făcut operații pe oameni. 


Pentru începătorii care deja călătoresc în timp, spuneți care dintre tehnici ar fi mai aproape de cugetul acestei dimensiuni fiindcă mulți, făcînd exerciții în această direcție, se trezesc la mii de kilometri de casă și habar nu au cum să se întoarcă înapoi.


Am dat mai devreme un răspuns – fără un inițiat în acest domeniu nu este de dorit să vă pregătiți singuri. Dar, dacă apar astfel de situații, este o cale sigură pe care puteți să vă întoarceți înapoi de la orice distanță: vă închinați spre răsărit și, prin meditația ce v-a condus la primirea acceptului de-a călători în timp, introduceți și întoarcerea la destinație, folosind raza solară. 


Mulțumesc, astăzi ați fost darnici cu răspunsurile.

Totul depinde de puterea întrebării. 


Alexandru Ștefan