Clopotarul dacilor 151

În negura dimineții, stînd cu bătrînul munte de vorbă, am dat față în față cu soarele, care s-a bucurat de prezența noastră. În liniștea lor, simțeam prietenia ce ne leagă de veacuri. Le-am mulțumit, în adîncul sufletului și m-am retras în meditația mea către Civilizația Vodă cu întrebarea:

De ce ne simțim atît de singuri într-o lume atît de mare?

În primul rînd, trebuie să învățați să vă împrieteniți cu voi înșivă. Mînia din iubire dă naștere singurătății, care face un suflet să sufere, convins fiind că și-a risipit viața în zadar cu o persoană care doar s-a străduit să imite iubirea. Singurătatea vine dintr-un eșec, pierdere sau înșelare. Dar, dacă îl ai pe Dumnezeu prieten, rănile se tămăduiesc. Într-o lume goală, singurătatea este prezentă peste tot. Dacă nu poți ierta persoana care te-a rănit, împacă-te măcar cu păcatele sale. Orice furtună sufletească mătură frunzele uscate ca să încolțească răsada cea adevărată.

De ce oamenii încep să înțeleagă sensul vieții numai atunci cînd cad de pe tron?

Semenii voștri nu  devin conducători după carisma pe care o moștenesc, ci după banii pe care-i agonisesc.. mulți oameni neînsemnați se înghesuie să iasă în fruntea lumii, pentru a avea cît mai mulți spectatori cînd le va sosi ceasul căderii. Oamenii adevărați devin nemuritori prin faptele lor, iar acei rătăciți zac în pămînt descîlcind greșelile comise. Mulți se închină la icoane fără căciulă, dar uită să-și descopere și sufletul în fața lui Dumnezeu.

De ce omul leneș critică toată viața, în loc să muncească?

A fi critic și a critica sunt două lucruri diferite, cel de-al doilea seamănă mai mult cu a înjura. Atunci cînd critica s-a transformat în observație înseamnă că ai venit să critici la comandă. Criticul vorbește întotdeauna numai despre prezent căci nu are ce să povestească despre el, din trecut. Majoritatea criticilor critică lucrurile pe care ei nu le pot face. Criticii care întîi te critică apoi te imită vor cu orice preț să devină ca tine. Omul leneș nu face nici una nici alta fiindcă i se pare că muncește prea mult.

Mulțumirea de sine este o primejdie pentru suflet?

Există multe categorii de oameni care se consideră împliniți, numai că pe acești împliniți nimeni nu-i dorește în preajmă. Primul pas către împlinire este atunci cînd îți este rușine de tine însuți.

Am întîlnit oameni care au reușit să ajungă în Rai dar, pînă la urmă, tot în haos s-au întors. De ce se întîmplă astfel de lucruri?

Se mai spune că Dumnezeu îți dă, dar în traistă nu-ți pune. Dacă o familie regală, din întîmplare, și-a pierdut copilul, iar acesta a fost găsit și crescut de niște cerșetori, el va cerși alături de ei. Dacă intuiești, simți și crezi că ești din Ceruri, trebuie să te ridici la nivelul Cerului, altfel vei fi întors înapoi, în haos. În dimensiunile Cerului nu este permis nimic imperfect. Sînt trimise înapoi, pe Pămînt, chiar și entități cu grad de înger, nemaivorbind despre acei care vor să implanteze legile Pămîntului în Ceruri.

Să înțeleg că este mai ușor să trăim nedesăvîrșiți pe Pămînt decît desăvîrșiți în Ceruri?

Desăvîrșirea lipsită de responsabilitate este doar o imitație. Dacă tinzi să devii un mic Dumnezeu trebuie să îmbrățișezi în totalitate Dumnezeirea. De fapt, nimeni nu este alungat din dimensiunile mai înalte, ci este ajutat să se întoarcă acolo unde se găsește cu desăvîrșirea cugetul.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 150

Contact cu Civilizația Vodă, ora 6.00 – ora României

Mă îngrijorează faptul că mulți dintre oameni, după ce își irosesc energiile în direcția materiei, se ancorează în alcool, droguri, perversiuni fizice…într-un cuvînt, sînt concentrați numai spre plăcerile trupului. Cum îi putem ajuta, cu ce remedii se tratează aceste infecții?

În societatea voastră există diferite concursuri: de sport, de modă, de frumusețe, pentru animale…dar, o instituție care să vă evalueze evoluția sufletului nu există. Se promovează doar ceea ce percep simțurile corpului fizic și sufletul, neavînd alternativă, stă pe poziția de observator. Instituțiile ce pretind că au responsabilitatea asupra părții spirituale se luptă între ele pentru supremație. După cîteva generații de stagnare a sufletului, aceste infecții se transmit prin gene, iar devierile pot fi tratate doar prin depistarea genelor afectate. Dacă nu se iau măsuri în această direcție, devierile pot deveni normalitate și apărate prin lege.

Care este cauza acestei stagnări spirituale? Poate ceea ce ni se spune nu este în concordanță cu sufletul nostru?

Tot ceea ce s-a adus, din punct de vedere spiritual, în lumea voastră, a fost implantat cu securea, multe generații au pierit în genunchi apărîndu-și credința autentică. Credința voastră se bazează pe trei ritualuri: nașterea, păcatul și moartea. O școală pentru desăvîrșirea sufletului nu există. Primii oameni de pe Pămînt și-au ridicat sufletul la Cer prin renaștere, nemurire, educație prenatală și păstrarea cu sfințenie a arborelui genealogic. Lumea spiritului este mare, dar îndepărtarea de Creator o face să fie, pe Pămînt, mică.

De ce ființa umană nu concepe ideea ca cineva să fie mai presus ca ea?

Omul își dorește să fie primul peste tot, acceptînd că, mai presus ca el, este numai Dumnezeu care, pînă la urmă, tot în slujba lui ar trebui să fie…

Cum să găsim în noi puterea de-a ne opri la timp, pentru a nu intra în dizgrația Creatorului?

Orice întrecere dintre oameni vine din invidie, nu vă aliniați cu acei invidioși căci ei , în afară de suferință, nu cunosc altă stare. Ideea împrumutată și cea care vine din rădăcina strămoșilor au scopuri diferite. Învățămîntul din societatea voastră nu este concentrat spre zidirea omului, ci oferă doar o tablă pentru a studia materiile universale. Din acest motiv, oamenii înțelepți nu sunt promovați, iar societatea devine o pradă ușoară pentru șarlatani. Acești atleți ai haosului știu bine să se folosească de ideile altora, inventează cauze nobile pentru ca, ulterior, să-i prindă în plasă pe cei caraghioși.

De ce oamenii care fură strigă în gura mare hoțul, iar acei ce comit numai nenorociri le plîng mai tare?

Acești oameni rătăciți și-au băgat în cap că ei stăpînesc tot ceea ce se află la suprafața pămîntului. De un lucru trebuie să fie siguri – atunci cînd vor fi îngropați nu vor avea nimic de stăpînit sub pămînt. Hoțul, cînd se roagă, zice: mai cinstit, Doamne, este să iau ceva cu împrumut decît să fur…ambele variante sînt mai nobile decît să muncesc. Cel mai înalt stadiu al egoismului omenesc poate să-l facă pe individ să gîndească că el însușii a fost ultimul scop al Creatorului pe Pămînt și de aceea mulți cred că, odată cu moartea lor, se va sfîrși și lumea. Dumnezeu a creat Cerul și Pămîntul nu pentru a le păstra pentru Sine, ci pentru ca omul să poată face o alegere corectă pentru suflet. Setea de înțelepciune te va îndrepta pe calea Luminii, dar să nu uiți că izvoarele nu se află aici, pe Pămînt, ci în Ceruri. Oamenii care nu caută desăvîrșirea cred că strălucesc ca soarele, dar lumina care vine dinspre ei arde ca un mic opaiț. Dacă vrei să dobîndești înțelepciune, întîi trebuie să i te supui ei.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 149

Contact cu Civilizația Vodă, ora 6.30 – ora României

În această dimensiune, noi vrem atît de multe încît însăși căutarea și dorințele ne devin obstacole. Cum putem înainta pe calea desăvîrșirii fără să o condiționăm?

          Dacă tindeți să trăiți într-o dimensiune unde totul funcționează necondiționat trebuie ca mintea să asculte de suflet, lăsînd cele pămîntești  - pămîntului. Spațiul dintre tine și soare nu trebuie parcurs pe jos căci vei îmbătrîni pe drum. Moartea survine numai atunci cînd dorințele preiau controlul asupra celor cinci elemente ale corpului fizic. A vrea și a merita sînt două căi diferite. Hotarele dimensiunilor superioare sînt păzite energetic și cine nu este desăvîrșit nu primește viză. Încercarea brutală de a trece și a călători prin alte dimensiuni cu o minte sucită și un corp imperfect este periculoasă și nedorită. Ideea finală a nemuririi este ca omul să-și aducă corpul fizic, prin desăvîrșirea sufletului, la cele mai înalte niveluri ale Cerului.

Cum vedeți voi părțile mai evoluate ale sufletului din lumile paralele, eliberarea acestei părți vătămate din haosul Pămîntului?

Dacă tindeți spre niveluri înalte fără să munciți, sufletul se va întoarce întotdeauna înapoi la nivelul unde și-a abandonat corpul fizic. Atunci cînd toate cele trei părți desăvîrșite ale sufletului vor intra într-un singur corp perfect, nevirusat, va apărea și posibilitatea călătoriilor eterne în afara timpului.

Cum putem accesa memoria vieților anterioare ca să nu mai repetăm aceleași greșeli făcute în trecut?

Dacă mergeți, cum spune o vorbă veche, din greșeală în greșeală spre victoria finală, înseamnă că bateți pasul pe loc. Mulți dintre voi cad prizonierii șarpelui care-și înghite coada. De obicei, acei care vă ademenesc în acest cerc vicios sînt oamenii cu care trăiți. Sub diferite pretexte, ei vă influențează destinul pentru ca, treptat, să vă facă dependenți de ei. Manipularea, de către genul opus, nu dă sufletului posibilitatea de-a se concentra pentru a debloca și accesa memoria vieților anterioare. Puterea celui care manipulează este construită pe temelia egoului fals fiind alimentată de orgoliu. În astfel de cazuri, acel ce-și ascultă inima și simte îndemnul destinului către adevăr va sta neclintit în decizia sa. Șarpele, văzîndu-i înțelepciunea, îl va elibera din cerc pentru ca, treptat, să-și recupereze memoria pierdută. Omul care, în mod conștient, vă manipulează, va ceda numai în fața adevărului.

De ce ne lăsăm uneori manipulați, deși sîntem conștienți că manipularea conduce spre prăbușire?

Din frică și din necredință percepeți, adeseori, manipularea ca pe un ajutor. Ființa umană își dă tîrziu seama că a fost transformată într-o păpușă care stă, ca decor, pe capota mașinii. Un avatar vine pe Pămînt în slujba sufletelor libere și independente. Avînd misiunea de a ghida sufletele desăvîrșite către Eternitate, acei care vor să domine și adoră sclavia mai au de stat în dimensiunea iluziei.

Totuși, este ceva bun în această dimensiune căci doar avem și oameni care susțin că trăiesc fericiți aici, pe Pămînt. Este adevărat sau este tot un joc al iluziei?

Dacă vorbiți de fericirea și liberatea pe care o așteptați să vină de la popoarele mari, este doar un joc al minții. Dacă voi confundați bunăstarea unui popor cu fericirea sufletului este un joc al iluziei. Fericirea adevărată nu este cea legată de materie, ea este însăși esența ta primordială în care sufletul trăiește veșnic. Aici, pe Pămînt, pot simți fericirea numai acei ce gîndesc la ceea ce va fi cu sufletul lor în timpul vieții, nu numai înainte de moarte.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 148

Contact cu Civilizația Vodă, vineri, ora 6.30, ora României

Dacă îmi permiteți, putem să discutăm mai pe larg despre cele trei dimensiuni ale sufletului?

Toate dimensiunile sufletului stau la dispoziția întregului.

Îmi vine cam greu să pătrund în dimensiunea acestei trinități a sufletului, dar încerc să nu implic logica. Deci, întrebarea mea este: cum să pătrundem în aceste dimensiuni pentru a ne recupera restanțele sufletului din lumile paralele?

Sfînta Treime este un reper primordial pentru suflet. Trei în una și unul în trei reprezintă femininul și masculinul. Partea feminină s-a ghidat de trei coduri pentru accesarea celor trei dimensiuni – Speranța activează Credința, iar Iubirea atrage toate părțile sufletului în dimensiunea unde coboară sufletul. Pentru partea masculină este puțin mai dificil fiindcă prima parte, care se numea Mamă, a fost schimbată, treptat, în Tată. Acest cuvînt îi conduce pe bărbați în mai multe direcții întrucît are mai multe sensuri. A doua parte a fost numită Lumină și este de mai multe categorii – sacră și de zi. Duhul încă necunoscut este greu de perceput și de aici s-au încîlcit toate ițele. În Geneză este relatat: El este Tată și Mamă într-o singură taină, dar partea masculină i-a zis tată fiindcă era mai aproape de genul pe care îl reprezintă. Ca să fie mai clar, vă dau meditațiile pe care le făceau înaintașii noștri pentru accesarea celor trei dimensiuni ale sufletului.

Partea masculină: Mamă Pămînt, tu, cea care ocrotești și păzești viața, deschide porțile sufletului și mă călăuzește pînă Lumina sacră mă învelește, cu iubire mare mă blagoslovește și în împărăția ta fără margini mă primește.

Partea feminină: Mamă Sfîntă, tu, care ocrotești viața, sînt fiica Ta rămasă în partea de sus a iluziei. Te rog să-mi deschizi porțile speranței pentru ca credința sufletului să mă ducă în iubirea necondiționată a Duhului spre binecuvîntarea și ridicarea la Cer.

Dacă vi se permite accesul în lumile paralele, intrați cu demnitate și discreție, nu încercați să recuperați totul într-o zi.

 După cum înțeleg, cei din lumile paralele nu prea își doresc ca noi să pătrundem cu nedesăvîrșirea noastră în liniștea lor?

 Sufletele care au pornit odată cu voi la drum nu și-au întrerupt accesul la lumile paralele și au devenit entități înalte. Acești iluminați se pregătesc să vă vină în ajutor, este important ca voi să credeți și să munciți în această direcție. În spațiu, nu există desăvîrșire fără deranj constructiv.

Cum ne putem trata de afecțiunile iluziei? Trăind atîta timp fără acces în lumile paralele am devenit și noi iluzioniști.

Trebuie să conștientizați că tot ceea ce se petrece în dimensiunea voastră nu este adevărat, este doar o proiecție a gîndului nedesăvîrșit, care dispare odată cu moartea celui ce l-a emis. Numai ideile pure, care îndeamnă sufletul către desăvîrșire rămîn eterne în conștiința cugetului. Așa cum șarpele își schimbă și își lasă pielea fără regrete, tot așa și sufletul omului, trecînd prin toate dimensiunile, se dezleagă de ele.

Este ușor să spui dezleagă-te, dar cînd vin toate facturile, la final de lună, uiți de toate lumile paralele…

Cu mult timp înainte, atunci cînd se făceau primii pași către desăvîrșirea sufletului, omul trăia două-trei zile cu un măr. Voi ați evoluat mai mult în desăvîrșirea stomacului decît a sufletului. Dacă ați avea puțin timp ca să analizați situația în care vă aflați v-ați convinge că sînteți prizonierii mofturilor voastre. Unii se plîng că nu-și pot plăti creditele, dar fumează aceleași țigări scumpe de ani de zile. Alții mănîncă într-o săptămînă cît într-un an, unii își cumpără o sută de perechi de pantofi și se plîng că nu au ce mînca…  

Încercați să vă îndreptați mai mult spre spirit și mai puțin spre corpul fizic și toate greutățile vor dispărea.

Alexandru Ștefan