Clopotarul dacilor 160







Mamaia, ora 8 dimineața – ora României. Împreună cu marea și strălucitul soare am intrat în meditația mea către Civilizația Vodă cu următoarele întrebări:
Ce face ființa umană în spațiul dintre viață și moarte și cît timp stă acolo?
Dacă omul nu se renaște în timp de 24 de ore după moartea pămîntească înseamnă că a acumulat datorii ale destinului. Este adus în carantina cerească pentru a fi tratat de afecțiunile sufletului. În acest centru de recuperare sufletească va sta de la 1 pînă la 20 de ani pămîntești. Cele mai grave stări ale sufletului sînt considerate acelea cînd omul moare convins că a făcut numai fapte bune deși, în realitate, a făcut doar rău.
De ce această recuperare sufletească nu se poate face aici, pe Pămînt?
Voi trăiți într-o societate unde conștiința voastră este în totalitate legată de corp și materie. În astfel de cazuri, omul își dă seama numai după moarte că această energie sufletească, pe care se zidește viața, nu este de origine pămîntească.
De ce trebuie să murim de atîtea ori, cînd putem să îndreptăm lucrurile aici, pe Pămînt, cu un corp etern?
Pentru a deține un corp etern trebuie să-l meritați. După nivelul actual de evoluție, unii ar sta numai prin restaurante vieți la rînd, iar alții s-ar transforma în roboți, muncind. Ființa umană are posibilitatea să trăiască într-un corp etern, dar numai în afara timpului. Pămîntul are frumusețile sale, dacă s-ar lucra mai mult asupra desăvîrșirii sufletului, omul ar trăi chiar și o mie de ani.
Înțeleg că durata de viață a scăzut pentru că oamenii s-au oprit din evoluția sufletului?
Pentru un om cu o gîndire strict materială chiar și o sută de ani pare mult. Omul trăiește atît cît gîndește și evoluează spiritual. Dacă ființa umană s-a oprit din evoluție, sufletul consideră că nu mai are ce face în acest spațiu și părăsește corpul adică moare.
Cînd și cum începe devierea și de ce omul nu-și dă seama că se află pe un drum greșit?
Devierea începe în momentul cînd omul începe să se amăgească singur. Cel mai mare pericol este atunci cînd și cei care-i sînt alături îl încurajează să trăiască în dualitate. Dacă-și trăiește viața după traiectoria egoului fals, ființa umană este convinsă că Binele și fericirea se pot cumpăra. Dacă o persoană își cumpără libertatea ucigînd un suflet, va fi ucisă în același mod, în viața următoare.
Cum trebuie să ne trăim viața pentru a nu acumula datorii ale destinului?
În primul rînd, trebuie să-ți cunoști rădăcinile și ce misiune au avut ele de îndeplinit aici, pe Pămînt. Dacă știi de unde vii și unde mergi, sufletul tău își va găsi calea de-a se ridica. Primul pas spre desăvîrșire este să te abții de la a mai face rău. Elimină și gîndurile negative ce te pot aduce înapoi spre aceeași acțiune. Acumulează putere interioară și elimină gîndul că ești mic în această lume și nu poți schimba nimic în bine. Treci în totalitate de partea Binelui și, treptat, sufletul își va reveni. Un suflet mare, care a descoperit calea zidirii spirituale, nu va apuca niciodată pe drumul distrugerii. Dacă îți dorești cu adevărat să evoluezi, nu te uita ce grad de evoluție au acei din jurul tău. Este mai bine să acumulezi în interior lumină decît să stai, ca un mic opaiț, în fața luminilor mari, pentru a le măsura dimensiunea.  Este important să nu ajungi la disperare căci, dacă nu ai reușit multe să înțelegi în această viață, cu siguranță vei reuși în existența viitoare. Depune efort ca să nu înmulțești răul și reușita va veni de la sine.
Alexandru Ștefan