Clopotarul dacilor 161




        Frămîntat de unele întrebări, mă adresez vouă, celor din Civilizația Vodă, care ne cunoașteți trecutul și viitorul:
Cum a fost posibil ca o țară atît de mare precum Dacia să se convertească la creștinism într-un timp atît de scurt?
Popoarele din jurul Daciei erau demult convertite la religia voastră. Străinii, luînd rolul de reformatori, s-au folosit  de religia  zalmoxiană – exista cultul soarelui, care se oprea si se răstignea timp de trei zile pe axa sa, înainte de sfîrșitul anului galactic. Treptat,  au schimbat numele zeului și ale sfinților cu ale lor.
Vreți să spuneți că Isus nici nu a existat?
Isus a existat și a fost un mare proroc, pregătit de înțelepții Daciei pînă la vîrsta de 12 ani, trimis apoi în deșert pentru a ilumina popoarele rătăcite. Dacii îl numeau Aisus, dar străinii l-au numit altfel.
Dacă a fost un iluminat divin, de ce l-au răstignit?
Aisus a avut menirea si misiunea de-a aduce omenirii taina călătoriei în alte dimensiuni. El a vorbit despre faptul că este fiul omului și că omul poate deveni Dumnezeu, prin desăvîrșire. Este cea mai mare eroare a omenirii – el nu a fost înțeles în nici un fel. Crucea pe care și-o fac creștinii zilnic era un cod care debloca corpul fizic pentru a călători în timp. Ducînd mîna spre frunte, se zicea: în numele Sinelui, al Tatălui și al Sfîntului Duh, Arin. Ulterior, a fost introdus și numele Fiului. Cu această învinuire au venit preoții să-l judece pe Aisus – că subminează ierarhia Divină. Aisus nu a fost răstignit, ci doar legat pe cruce, demonstrînd tuturor că el se poate elibera. Dispariția lui Aisus a revoltat mulțimea, care a acuzat preoții că au vrut să răstignească un trimis al lui Dumnezeu. Aceștia din urmă au decis să răstignească pe cineva care semăna cu Aisus, pentru a domoli revolta. Coroana cu spini pusă pe cap i-a provocat răni, iar chipul i-a fost acoperit de sînge și nu a putut fi recunoscut de nimeni.
Care era rolul primordial al crucii?
Crucea îndeplinea rolul unei roți a vieții, care-l ajuta pe om să se elibereze de Pămînt. Descifrarea era astfel: În numele Sinelui, invoc  Tatăl Ceresc și puterea Duhului Sfînt să-mi permită călătoria în timp, cu ajutorul aerului. Actuala rugăciune este dedicată strict ierarhiei divine - fiului și tatălui, care sînt ghidați prin duh. Omul, în această ierarhie, dispare ca entitate și, cu timpul, se creează senzația că el se roagă la trei dumnezei, în același timp.
Prin această adresare către Cer ființa umană nu se poate conecta cu Divinitatea?
Omenirea a găsit diferite căi de-a comunica cu Dumnezeu dar nu a reușit să pornească roata vieții, pentru a călători în timp.
De ce atît de multe ființe umane, venite cu misiuni nobile de iluminare a oamenilor de pe Pămînt au fost prigonite și batjocorite?
Omul și-a repetat atît de mult că el este stăpînul lumii încît este în stare, astăzi, să respingă orice lumină Divină care-i umbrește personalitatea. Cînd omenirea va conștientiza că ieșirea din acest spațiu se face prin Dumnezeu, cu ajutorul Duhului suprem, vor fi acceptate și ființele cu misiuni nobile.
Am înțeles că acest mare proroc nu a fost ucis, dar de ce actuala religie se străduie să ne facă părtași ai acestui mare păcat, pe care noi nu l-am săvîrșit?
Ca să manipulezi o lume întreagă trebuie să o faci să se simtă vinovată. Căderea spirituală care a lovit răsadul din Gradina Divină a început din momentul cînd oamenii au crezut că-l pot ucide pe Dumnezeu. Este cea mai mare suceală a minții omenești – să crezi și să gîndești că-l poți ucide pe Dumnezeu, fie chiar și numai pentru trei zile. În timpul apropiat, odată cu coborîrea luminilor de Sus va fi îndreptată această greșeală, iar omenirea se va putea bucura că nu poartă acest păcat pe suflet.
Alexandru Ștefan