Clopotarul dacilor 157





Orașele sînt lovite de tornade, Pămîntul se cutremură în fiecare zi. Ce se întîmplă cu clima, cu natura? Cu aceste întrebări m-am adresat Civilizației Vodă.
Starea voastră interioară se reflectă în totalitate în comportamentul naturii. Pămîntul încearcă să degajeze și să echilibreze prin cutremure energia negativă acumulată de omenire. Tot ceea ce aruncați negativ în spațiu va veni ca un bumerang peste capul vostru.
Noi, trăitorii de pe Geea, putem schimba ceva în bine, putem opri acest dezmăț al naturii?
Oamenii de pe Pămînt au fost întotdeauna capabili să oprească furia naturii, dar acum, din păcate, sînt puțini cei ce mai pot comunica cu ea.
Vreți să spuneți să sîntem cu toții duși de val și nu mai sîntem în stare să schimbăm nimic?
Pe tărîmul vostru a prins rădăcini o răsadă nouă, care va da roade în timpul apropiat. Pămîntenii trăiesc într-un spațiu creat de Dumnezeu, iar gîndirea și comportamentul față de Creație sînt în totalitate raționale. Oamenii trebuie să conștientizeze că, fără ghidarea Duhului, ființa umană se transformă într-un robot programat de societate. Credința în Creator nu trebuie să fie o obligație impusă de societate, ci un dor veșnic al sufletului după Acel ce ți-a dat esența vieții.
Cum de Civilizația voastră a reușit să mențină legătura, fără întrerupere, cu Creatorul?
Pentru a păstra un foc viu între Creație și Creator trebuie, în primul rînd, să construiești relația pe temelia și baza bunului simț, mai bine spus, să nu deranjezi. Voi priviți Creatorul ca pe un Moș Crăciun, care trebuie să vă aducă daruri tot timpul. Trebuie să conștientizați că daruri s-au dat dintotdeauna, dar nu atunci cînd vreți voi, ci numai atunci cînd meritați.
Să înțeleg că noi ne comportăm ca niște copii neînțărcați față de Creator?
Maturizarea și eliberarea din capcana gîndului ascuns (că nu sînteți în stare să faceți nimic) se obține prin ascultare, iar desăvîrșirea sufletului – prin fapte bune și necondiționate.
Această stare ni s-a transmis de către părinți sau noi ne-am deprins cu această situație și nu ne dăm seama?
De cînd pămîntenilor li s-a implantat, în conștiința lor, că există păcat, ei au început să păcătuiască. Noi am constatat că vouă deja vă place să trăiți într-o lume plină de păcate și aceasta înseamnă că nu aveți nevoie de Divinitate. O societate ce are un stil de viață păcătos va căuta să-și aleagă un conducător mai păcătos pentru că se va regăsi în el. Din această cauză, mulți se amăgesc că sînt iluminați, dar, în interiorul lor, nu arde nici un firicel de lumină, iar acei ce nu au în suflet nici un strop de bunătate se ocupă de acte de caritate.
De ce răul prevalează asupra binelui, pe Pămînt? Sîntem cumva o amestecătură dintre forțele rele și cele bune?
În Creația Divină nimeni nu se poate amesteca sau schimba ceva. Forțele întunecate despre care voi vorbiți sînt tot din mijlocul semenilor voștri, care au abandonat în totalitate desăvîrșirea sufletului și au ales calea distrugerii. În mod inconștient, mulți oameni îi simpatizează pe acei răi și ajung să le ia locul. Unui om cu bun simț îi este greu să supraviețuiască în lumea voastră. Sfatul nostru este să mergeți în mijlocul naturii ca să găsiți liniștea și pacea primordială. Aglomerația în  care trăiți are legile sale, cugetul nu le va accepta niciodată. Descoperirea sinelui se face în locuri virgine, cît mai departe de lume.
Alexandru Ștefan