După
primul îngheț, au căzut toate frunzele și, brusc, m-am prins cu gîndul că ochii
fugeau printre ramurile dezgolite căutînd locul unde s-a ascuns viața... Din
fericire, niște brazi scăpați de călăii pădurilor m-au salutat și m-au liniștit
că natura a luat o pauză pînă la primăvară. Stînd astfel, în meditația mea, am
înțeles că un gînd mare nu poate poposi într-o minte mică. Creația este atît de
mare încît omul, cu gîndirea sa mărginită, nu o poate cuprinde. Cu aceste
întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din
Civilizația Vodă.
De ce capacitatea creierului nostru
nu este activată în totalitate și nu funcționează după cum este conceput și ce,
de fapt, reține sufletul în acest spațiu limitat?
Atunci
cînd ființa umană va scăpa din capcana seducerii, creierul va începe să
funcționeze la întreaga sa capacitate. Voi trebuie să conștientizați că
sufletul are misiunea de a deosebi adevărul de neadevăr fără a se folosi de
capcanele iluziei. De la mic la mare, oamenii învață cum să se amăgească unul
pe altul. Sufletul care se folosește de această armă a seducerii nu va deosebi
niciodată lucrurile false de cele adevărate. Există oameni care spun minciuni
întreaga viață fiindcă, în primul rînd, ei nu conștientizează că mint și, pînă
la capăt, ei sînt acei care cred în ele. Acești indivizi pot intra – cu ușurință
– cu tot cu papuci în sufletele oamenilor, convinși fiind că nu fac nimic rău
și că totul li se cuvine. Egoismul nu-i permite sufletului să înțeleagă că a greșit,
el va căuta întotdeauna o nouă strategie pentru a-și convinge adversarul că are
dreptate. Mulți se bucură atunci cînd au ocazia să pedepsească pe cel ce a
greșit dar, în fața lui Dumnezeu, această bucurie nebună este mai rea decît
vina celui ce a greșit. Vulpea, dacă ar fi mare precum ursul, nu ar mai avea
nevoie să fie șireată, ar fi de ajuns să-și folosească puterea. La fel este și
cu oamenii care vor să obțină ceea ce nu le aparține - devin șireți. Acei care
s-au născut puternici și luptă fără minte, degeaba au moștenit această putere.
Lumina nu luptă niciodată cu întunericul, bezna dispare atunci cînd soarele răsare
– tot așa și voi, prin desăvîrșire veți scăpa din capcana șiretlicului.
De ce natura produce atît de mult
pentru suflet și oamenii tot nemulțumiți sînt?
Pentru omul hapsîn de avere niciodată nu
va fi suficient cît îi dăruie pămîntul, natura produce din plin pentru ca
oamenii buni să poată face o alegere, nu ca să păstreze totul pentru ei. În armonia
naturii se plămădește tăria cuvîntului, omul adevărat se ține întotdeauna de
cuvînt. Individul care se dezice cu ușurință de cuvîntul dat trebuie să știe că
automat se pierde și valabilitatea cuvîntului dat lui de alții. Energiile false
îl transformă pe om într-un vînător care acumulează trofee și, dacă nu iese la
timp din această capcană, se va transforma el însuși într-un trofeu pentru
alții.
Cum
să procedăm pentru a nu cădea pradă energiilor seducătoare?
Ca să fii sigur de
tine, învinge întotdeauna falsitatea din alții cu adevărul, nu trebuie să-ți
fie rușine de nerușinarea lor. Adevărul trebuie să aibă prioritate în tot și
numai atunci nu vei fi prins niciodată în capcana vicleșugului.
Alexandru Ștefan
