27 martie–ziua cînd ne-am luat Basarabia înapoi

Moto: Un cîntec istoric ne-aduce aminte / Că frații în veci vor fi frați

            Duminică, 25 martie, Chișinău – primăvara s-a instalat confortabil în bătrînul oraș, scăldînd în miresmele sale totul și îndemnînd la visare, la meditație, la odihnă. Liniștea care învăluia străvechea așezare moldovenească a fost spartă, la orele amiezii, de mii de glasuri ce s-au ridicat ca unul singur, scandînd UNIRE. Intitulată simbolic de către organizatori – 30 de organizații non-guvernamentale de pe ambele maluri ale Prutului – Marșul Unirii, manifestarea a adus laolaltă cel puțin 5000 de persoane de toate vîrstele, care au vrut să-și manifeste o veche și arzătoare dorință – refacerea Daciei Mari. Manifestări similare s-au desfășurat – unele au loc chiar astăzi – în toate marile orașe ale provinciei românești Basarabia și au drept scop marcarea împlinirii a 94 de ani de cînd, în Sfatul Țării din Chișinău, a fost votată Unirea cu Patria Mumă, punîndu-se capăt, astfel, ocupației țariste.

            Cît de actuală este astăzi, Unirea celor două maluri de Prut – iată o întrebare care a făcut să curgă tone de cerneală din tocurile jurnaliștilor, analiștilor politici ori politicienilor. Personal, consider că la această întrebare au răspuns, duminică, miile de glasuri care au scandat Noi vrem să ne unim cu Țara, care au intonat imnul de stat al României și s-au prins în Hora Unirii, care au scăldat Chișinăul în culorile tricolorului românesc. Da, este adevărat că anii de ocupație sovietică își spun cuvîntul:

-        românii basarabeni vorbesc o limbă română stîlcită, cu accent rusesc, dar totuși vorbesc limba română, spre deosebire de ungurii din Ardeal

-         am avut și avem programe școlare diferite, am citit alte cărți, am învățat în școli diferite, am fost îndoctrinați…dar cu toții îl avem pe Ștefan cel Mare

-        da, cei de la Chișinău nu vorbesc engleza fără de care nu te mai poți înțelege cu nimeni la București, dar nici cei de dincolo de Prut nu vorbesc rusa…

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că ceea ce ne unește este mai puternic decît ceea ce ne desparte. Cei care au răbdare să pătrundă în adîncul sufletului unui basarabean vor descoperi că acolo au îngropat strămoșii întregul tezaur al Daciei – spiritul dreptății, demnitatea, curajul, blajinătatea și, mai ales, înțelepciunea. Nici o armată din lume nu a putut șterge din memoria acestor suflete Adevărul, pe care l-au păstrat cu sfințenie, cinstind astfel memoria înaintașilor și dovedindu-se demni de-a le fi urmași. Curățenia acestor suflete și modul în care au conservat valorile strămoșești ne poate fi pildă nouă, celor care ne-am lăsat influențați și amăgiți de toate lucrurile care sclipesc și care ne-au fost aduse de peste mări și țări… Avem multe de învățat unii de la alții și avem multe de făcut împreună dar, înainte de orice, trebuie să învățăm să ne acceptăm așa cum sîntem și să înțelegem că sîntem cu toții urmașii aceluiași neam de daci, sîntem cu toții urmașii  marelui Burebista și ai viteazului Decebal. Să ne bucurăm împreună de faptul că ne-am regăsit și să sărbătorim cu toții Ziua în care sufletul neamului nostru a fost reîntregit! La mulți ani, dacii mei liberi!

Mirabela Radu      

Clopotarul dacilor 97

                                

                                         Holograma sufletului

        Aprofundînd tema 2012, unii dintre voi ați aflat lucruri noi și interesante pentru desăvîrșirea sufletului. Este îmbucurător faptul că mulți s-au apucat serios să caute învățăturile dacice. Pentru a nu vă bloca în diferite informații șocante, reperul vostru trebuie să fie cei 12 pași zalmoxieni. Uneori, apare în voi întrebarea: de ce cineva știe, iar eu nu știu care este secretul? Caut un răspuns în pașii lui Zalmoxe: dacă copilul este educat de la zămislire, timp de 9 luni de zile, el se renaște cu memoria întreagă; desigur, un astfel de copil descifrează cu ușurință și în mod corect mesajele de Sus. Dacă nu ai avut norocul de-a veni la o mamă care cunoaște tainele esoterice, se vor da indicații sufletelor care au muncit în viețile anterioare, pentru a-și putea debloca memoria. Este important să ieșiți din competiția cu oamenii care sînt mai evoluați decît voi.

Aveți nevoie urgentă să vă construiți o hologramă, care va fi purtată - de un vînt special, ce va apărea în luna mai - și dusă în banca de date din munții Bucegi, unde se vor evalua experiențele sufletului. Străbunii foloseau, în acest scop, o oglindă mare și un furtun de apă sub presiune, trecută printr-o plasă. Își formau astfel holograma, care era încredințată vîntului spre a o duce la destinație. Apa nu trebuie să cadă pe oglindă; acest lucru trebuie realizat cu o persoană de încredere care, printr-o rugăciune specială, îl ajută pe om să transfere informația acumulată, în memoria hologramei de culori a apei. Imediat după ce simțiți că s-a făcut transferul, rugați vîntul să vă aducă un răspuns. Dacă nu primiți acest răspuns, nu disperați, înseamnă că ceva nu ați făcut corect. Ca să nu greșiți, transferați din suflet în hologramă, cei 12 pași zalmoxieni și vă veți activa propria memorie din munca pe care ați depus-o în cei 26.000 de ani petrecuți  pe Pămînt. Numai după ce holograma fiecăruia este cercetată amănunțit de o instanță din Civilizația Vodă, unii oameni încep a se deosebi de alții, prin apariția capacității de a vedea aura și puterea de a-și tămădui semenii de boli considerate incurabile. Îmi dau seama că, în această simplitate de a construi holograma, există și lucruri pe care sper că unii inițiați le cunosc. Dacă nu întîlniți pe cineva care cunoaște acest ritual, nu așteptați să fiți conduși de mînă undeva. Continuați să căutați, căci este un ritual important; organizați grupuri și veți fi ajutați. Să nu îndrăzniți să dați bani pentru așa ceva, căci se poate face un transfer greșit. Alexandru Ștefan       

Clopotarul dacilor 96

                      

                        Intelectul și înțelepciunea – nivele diferite

Mulți dintre voi cred despre desăvîrșirea sufletului cam în felul următor: sunt perfect, nu mai am nimic rău în interiorul meu…și vă vedeți deja ridicîndu-vă la Cer, în carne și oase. Ar fi foarte bine ca această hotărîre să vină de la Dumnezeu, nu din rațiunea gîndului pămîntesc al omului. Dacă acest gînd nu vă părăsește, înseamnă că prin tot ceea ce faceți urmăriți un singur scop: ca cineva să vă aprecieze.

        Un suflet care a pășit pe calea desăvîrșirii devine ca un izvor. Soarele nu întreabă pe nimeni vă este cald sau frig…el răsare. Faceți și voi la fel ca izvorul – nu mai întrebați pe oricine dacă apa este bună ori rea. El izvorăște pentru că aceasta îi este menirea și esența sa adevărată. Desăvîrșiți-vă fără să primiți medalii de la oameni, se va vedea oricum diferența dintre voi și ceilalți. Nu vă îmbătați cu gîndul că sunteți perfecți, căci veți întîlni oameni cu adevărat perfecți, dar care nu au nici o pretenție în acest sens.   

        Vă întrebați ce să mai faceți…întoarceți-vă în copilăria voastră și aduceți-vă aminte de conflictele pe care le-ați avut cu cei din jur.

-       Dacă nu permiteai nimănui să se joace cu jucăriile tale înseamnă că a rămas în interiorul tău gîndul ascuns de a controla totul, dar și egoismul, care te împiedică să te gîndești la ceea ce au nevoie tocmai acei care-ți sunt aproape, alături, care te iubesc necondiționat. Nu mă refer aici la acea generozitate care, de cele mai mult ori, ascunde un alt gînd – acela de a impresiona, de a arăta cît de buni sînteți voi…

-       Dacă erai zgîrcit și nu ai scăpat încă de această infecție înseamnă că trebuie să lucrezi asupra credinței tale

-        Dacă nu poți ierta, lucrează asupra răului din tine

-       Dacă ești nefericit, întreabă-te pe cine ai făcut tu vreodată fericit

-       Dacă nu te iubește nimeni, caută bine în sufletul tău și vezi pe cine iubești tu necondiționat

-       Dacă nu suporți pe nimeni în jurul tău, înseamnă că te iubești numai pe tine

-       Dacă îți dorești să trăiești într-o lume adevărată, zidește-o mai întîi în interiorul tău și numai atunci te vei simți cu adevărat în lumea ta

-       Dacă îți dorești cu adevărat să fii omul lui Dumnezeu, treci cu capul sus prin nedesăvîrșirea oamenilor și poate vor tinde și ei  către Lumină.    

Intelectul și înțelepciunea sînt nivele diferite. Există intelectuali care au impresia că, prin cantitatea de cărți citite sînt evoluați. Informați -  da, însă în nici un caz evoluați. Intelectul dezvoltat prin cultura citirii ancorează multe suflete în rațional. Intelectul este numai o treaptă de cunoaștere pentru dezvoltarea și antrenarea minții, pentru perceperea profunzimii înțelepciunii primordiale moștenite de la strămoși. Învățătura primordială te eliberează de rațiune. Învățînd pe alții, învață și tu; dacă le repeți un lucru de trei ori și nu au înțeles, a patra oară cu siguranță vei înțelege tu.   

Alexandru Ștefan   

Clopotarul dacilor 95

Nemulțumitului i se ia darul

După cum am menționat în clopotarul anterior, mintea iluminată trezește Dumnezeirea din EU SÎNT. Ființa umană își va cerceta propriile acțiuni cu puterea celui de-al șaselea simț - intuiția (inima). Sufletul devine străjerul minții neechilibrate și veghează ca dorințele dăunătoare întregului să nu intre în acțiune. De aici a apărut proverbul înainte de a tăia ceva, măsoară de șapte ori.

Omul intră în natura liniștii creatoare în care iluminatul EU SÎNT cercetează dreptatea universală, pentru a înțelege cum funcționează Adevărul Suprem. Străbunii spuneau că fiecare om crede că el are dreptate, dar adevărul este numai unul singur.

Cînd sufletul se ridică din mocirla grijilor lumești, intră – încet-încet – în starea Divină unde, ca un copil, începe să cerceteze și să cunoască măreția Creatorului. Sufletul, fiind de aceeași esență cu Creatorul, energiile se unesc și încep să lucreze împreună la Planul Divin al Universului. Unii dintre voi se întreabă acum: cum aș putea eu să pot crea odată cu Dumnezeu? Este exact ca în copilărie, cînd mama cocea pîine, îți făceai și tu o pîinică mică și-ți părea că este cea mai gustoasă. Nu poți fi niciodată ca Dumnezeu, dar poți tinde către blajinătatea și perfecțiunea Lui. Prin credință și faptă ai șansa de a semăna cu El, adică de-a fi veșnic. Cu timpul, devii un zidar al Cosmosului, unde Creatorul îți apreciază lucrarea.

  Sufletul iese din dorințele și emoțiile personale, fiind conectat în totalitate la planul Divin și, prin iubirea necondiționată, construiește planete și bunăstare pentru întregul Univers. Oamenii de la sat sînt mai simpli și mai curați la suflet fiindcă se află în contact permanent cu natura. O importantă regenerare a corpului fizic se face prin contactul cu pămîntul, iar acest contact trebuie să fie făcut și prin fapte concrete. Primăvara, pămîntul se bucură cînd este lucrat, cînd se sădesc copaci, cînd i se curăță izvoarele. Pămîntul ne răsplătește din plin cu sănătate bună și energie vitală, pentru ca noi să putem evolua în liniște și pace. Puteți medita și în timp ce faceți ceva; o femeie însărcinată trebăluiește prin casă, dar este conectată mereu cu pruncul din pîntece.  Cam așa ar trebui să fie o meditație corectă. Tot ceea ce gîndești și faci trebuie ca, spre final, să nască ceva etern. Uneori, doar gîndești, îți dorești cu adevărat ceva și obții. Dar, cu timpul, vei pierde acel ceva important, pentru că nu faci nimic concret pentru a-l păstra, a-l merita. Vei rămîne cu regretul că, dacă ai putea întoarce timpul înapoi, ai face mai multe, dar deja nu mai poți schimba nimic. Mai pe scurt, nemulțumitului i se ia darul.  

Din acest moment, începe să faci ceva concret și te asigur că vei avea o bună dispoziție și vei  uita ce înseamnă tristețea. Așa să fie!

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 94

                        

                          A TRĂI și A FI sînt dimensiuni diferite

 O parte dintre oameni, care trăiesc și gîndesc că vin aici, pe Pămînt, numai pentru o singură viață, sînt muritori și vor rămîne aici pînă cînd vor conștientiza că ei sînt din Eternitate. Sufletele care au ajuns la nivelul de A FI vor intra în Eternitate datorită evoluției spirituale. Ființa umană care a conștientizat că, în această dimensiune, a învățat tot ceea ce s-a putut învăța, se pregătește pentru a-l descoperi pe Măria Sa EU SÎNT.

        Treptat, omul trebuie să-și echilibreze toate dorințele, pentru a se debarasa de titlurile și nivelurile obținute în materie. Omul, în primul rînd, trebuie să devină un bun observator al naturii din care îi este alcătuit corpul fizic. Fiecare trebuie să înțeleagă și să învețe cum acționează natura din el, pentru a putea descoperi și lua sub control toate părțile bune și rele din interiorul său. Natura omului, odată luată sub observație de către suflet, își pierde controlul asupra întregului. În liniște, fără a judeca nedesăvîrșirea din tine, încearcă să vezi împletitura dintre lumină și întuneric. Te întrebi cum le poți defini? Foarte simplu – ideile luminoase nu urmăresc nimic personal și material, iar cele întunecate sînt pline de orgoliu și de vanitate și neapărat țin să demonstreze ceva, cuiva. Atunci cînd sufletul devine unicul proprietar al corpului fizic se văd lumina și blajinătatea din om. Ca un martor neutru, trebuie depistate și luate sub control inerția poftelor și a dorințelor fizice și gîndurile întunecate din ele.

Numai într-un  echilibru perfect puterile cosmice din om pot descîlci ghemul infecțiilor din interior. Cînd ființa umană cunoaște toate calitățile energiilor din natura sa, concentrează și aliniază energiile joase din interior spre zidire spirituală. Primul pas spre echilibrarea energiilor joase este disciplinarea minții. Treptat, acestea sînt dirijate de subconștient în inima omului, spre a fi transformate în idei și fapte concrete pentru ridicarea sufletului. După ce energiile animalice din corpul fizic sînt depistate, trebuie ținute sub control pînă cînd conștientizăm că nu depindem de ele. Cînd simțiți că aveți puterea de a vă abține de la dorințele care vă trag în jos, mintea nedesăvîrșită se transformă în minte iluminată. După iluminarea minții, omul nu va mai acționa la impulsul naturii din el. Cu timpul, întregul se va supune voinței de Sus, cunoscînd în profunzime esența eternă a sufletului. Numai din acest moment, ființa umană poate primi și înregistra mesajele primite de Sus deoarece natura și sufletul sînt în echilibru. Trebuie să atingem, cu toții, acest nivel spiritual, pentru a putea trezi cu adevărat Dumnezeirea din noi.

Cutremurul din Japonia, de acum un an de zile, a produs o fisură între plăcile tectonice ale Pămîntului de circa 400 de kilometri, care a înghițit o mare parte din măduva Pămîntului, micșorînd ziua cu încă 4 ore. Nu mai avem timp să așteptăm, trebuie să folosim fiecare secundă spre ridicarea sufletului. Oamenii, fiind atît de preocupați de materie și de aspectul fizic, nu vor observa niciodată semnele și nici dezechilibrul interior. Corpul fizic va fi exploatat la maximum, iar sufletul va fi lăsat de izbeliște. În astfel de situații, nici nu știi cum să-l ajuți pe om, fiindcă lui îi place să meargă în…nicăieri. Acești oameni sînt numiți în spațiu scîntei și ard într-o singură clipă fără a lăsa vreo urmă în spațiu.

Dacă vrei cu adevărat să devii o lumină, muncește!

Cît timp Universul ține ușa deschisă, fiecare mai are o șansă. Ca să nu rămîi o simplă scînteie, gîndește-te bine la ceea ce ai de făcut.

Alexandru Ștefan              

Clopotarul dacilor 93

                                 

                         Capcana rațiunii 

În acest spațiu, sufletul petrece în rațiune cea mai mare parte a timpului. Rațiunea este prima scară care îl ajută pe om să treacă în irațional adică să pășească pe calea spirituală. Pășind pe calea desăvîrșirii, ființa umană trebuie să conștientizeze că tot ceea ce a dobîndit prin rațiune îi aparține ei, iar ceea ce este irațional sau, mai corect spus, spiritual îi aparține lui Dumnezeu.

Din inconștiență, omul vrea să ajungă în dimensiunea supremă a Creatorului cu cele raționale adică cu toate cele pămîntești. Omul nu înțelege că dorința și întrebarea lui sînt pur raționale, tocînd cu mintea răspunsurile care sînt primite din zona spirituală. Omul analizează cu rațiunea numai răspunsul, convins fiind că întrebarea lui a fost perfectă. Unii dintre voi vor spune că nu mai înțeleg nimic…de ce? Fiindcă în fața voastră stă rațiunea și, de fapt, ea este stăpîna tuturor acelora care încurcă valorile sufletului cu ale rațiunii. Dacă cineva zice: Doamne, eu vin spre Tine – trebuie să uite că a trăit aici, pe Pămînt. Nu-i corect să vii în altă dimensiune cu dorințele proprii căci treptat s-ar putea transforma și Cerul într-o dimensiune rațională. Nici măcar ceea ce este în materie nu este al nostru, dar vedeți că noi ne-am făcut stăpînii Pămîntului.

Dacă îți dorești cu adevărat să treci în dimensiunea Divină trebuie să conștientizezi că tot ceea ce este pămîntesc rămîne aici ca un material didactic pentru acei care vin să învețe în Școala-Pămînt. Acum, la împlinirea vremii, va începe cernerea. Aici sînt valabile cuvintele: dacă vezi că și mama ta este ancorată în rațiune, las-o aici, căci degeaba o cari în spate pînă la poarta Cerului…oricum va fi întoarsă înapoi.   

În Adevăr, toate lucrurile sînt simple. Nu îl macină nimic numai pe acel care nu are gînduri ascunse. Cînd întrebi cu rațiunea și nu primești un răspuns liniștitor pentru suflet, înseamnă că trebuie să uiți de acea întrebare. Despre oamenii care trăiesc în rațional nu există nici o informație în dimensiunea Cerului, așa că lasă-i în pace căci vor ajunge și ei cîndva, dacă se vor strădui și vor depune efort singuri.

Cuvîntul zeu înseamnă că acel care a primit acest titlu stăpînește eul prin Dumnezeu. Prin rațiune, se va convinge, în altă dimensiune, că tot ceea ce este Dumnezeiesc este mai presus decît ceea ce a dobîndit în materie.

Alexandru Ștefan         

Clopotarul dacilor 92

                         Trecerea de la iluzie la realitate

Vorbind despre iluzie, mulți dintre noi nu înțeleg în profunzime ce este iluzia. Iluzia era ticluită, de către înaintași, în felul următor: ceea ce vezi și trăiești nu-ți aparține, adică nu este trăirea ta, ci este o experiență trăită de altcineva, cu mult timp înainte de-a veni tu, ca suflet, să evoluezi pe Pământ. Este, mai bine spus, o experiență trăită și înregistrată a fiecărui suflet în memoria timpului.

        Dacă omul și-a trăit toate viețile pe Pămînt și nu a lăsat nimic personal în memoria timpului va avea probleme la trecere, fiindcă toată memoria care nu-i aparține va dispărea.

        Lumina de care ne folosim în prezent, pe Pămînt, a fost dobîndită prin desăvîrșire de către strămoși. Lumina nu va dispărea, dar omenirea va cădea în bezna nedesăvîrșirii din interiorul său. Oamenii care nu au fost în stare să aducă ceva nou în banca de date a timpului, trebuie să se concentreze in susținerea ideii si credinței strămoșești si depistarea Avatarului trimis pentru a forma o societate asemenea stupului de albine. Așadar, ideea funcționării stupului de albine a fost lăsată de către Creator pentru ca omenirea să o aibă drept punct de reper în formarea unei astfel de societăți.

        Mulți simt și vor să schimbe ceva, dar mai degrabă vin cu trăiri și experiențe străine, de care habar nu au că nu le aparțin. Dacă simți și vezi că nimic din ceea ce se petrece pe Pămînt nu-ți aparține înseamnă că măcar nu ai înmulțit răul. Încearcă urgent – căci timp deja nu mai este – să te aliniezi la ideea și credința străbunilor în nemurire și măcar vei primi ajutor din rădăcina arborelui strămoșesc.

        Toate țările dezvoltate cunosc consecințele dezastrului din acest an. Dacă noi nu prea avem norocul să ne ilumineze cineva în această direcție, trebuie să facem tot posibilul ca să ne pregătim și să ne susținem singuri. Pregătirea spirituală este cea mai importantă. Treptat, trebuie să ieșiți din orașele mari, căci va fi mare jale. Apă, haine groase, gaz pentru lampă, lemne de foc și conserve de toate felurile – iată ce trebuie să pregătiți în cantități mari. Din această vară, plecați din orașe, căci vor deveni niște mari cimitire. Nu intrați în panică; pe cei care se pregătesc îi va ghida lumina strămoșilor și vor ajunge în dimensiunea echivalentă interiorului lor.

Pentru acei care simt că au menirea de a ridica și a salva neamul este important să-și echilibreze sufletul, pentru a putea funcționa perfect în grup și pentru ca, prin energia lor pură, să facem un scut energetic pentru întreg tărîmul dacic.

O parte dintre inițiații Daciei sînt în mare pregătire; cel mai greu lucru pentru om este dezlegarea de materie – cea mai gravă infecție din toate timpurile. Îmbrăcați-vă în credința lui Zalmoxe și luați-vă cele necesare și, dacă veți supraviețui, le veți găsi. Nu vă gîndiți ce să faceți cu  casa, ci cu sufletul – este cel mai important lucru. 

Chemarea nemuritorilor se va face prin vibrație, sunet și ritm. Știu că mulți stau culcați pe o ureche, crezînd că toate acestea sînt doar niște aberații, dar băgați de seamă să nu fie precum întîmplarea cu lupul la oi, cînd cineva glumea și striga că vine lupul, toată lumea sărea în ajutor dar, cînd a venit cu adevărat lupul, nu a mai ieșit nimeni…

Alexandru Ștefan