Clopotarul dacilor 167

Din scrierile vechi știm despre faima și slava strămoșilor noștri, care au fost plini de curaj și de o vitejie de neegalat. Noi, urmașii acestui brav neam, încercăm să facem față primejdiilor ce ne urmăresc. Dar, nu înțeleg un lucru: unde ne-am înglodat cu toții, căci nu prea le semănăm lor, nici cu stilul de viață, nici cu faptele. Cu aceste frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.

Noi, urmașii dacilor, ai geților, ai tracilor, vrem și ne dorim să fim nemuritori, dar ne-am oprit în fața morții și a fricii ce ne paște la tot pasul. Cum să ieșim din această capcană?

Diferența dintre un fricos și un viteaz este că primul vede pericolul și o ia la fugă, iar cel de-al doilea se luptă pînă învinge. Veșnicia se dobîndește prin faptele bune pe care le faci, ele zidesc puntea dintre suflet și Eternitate. Oamenii care trăiesc în dualitate alungă moartea cu frica, amăgind cugetul că sînt nemuritori. Ca să poți vedea și aprecia lucrurile mari trebuie să menții viu firul dintre suflet și strămoși. Această strînsă legătură ridică diapazonul sufletului și îl face să perceapă lucruri mărețe, este ca o recompensă a străbunilor pentru că nu i-ai uitat. A recunoaște meritele unei entități care și-a dedicat viața ridicării poporului pe scara evoluției spirituale este un fel de recunoștință. Nedesăvîrșirea îl face pe om nepăsător și el va călca în picioare, cu ușurință,valorile neamului și ale strămoșilor din care provine.

De ce, în adîncul sufletului, trăim cu intuiția Adevărului, dar interesele vieții ne aduc pe calea neadevărului?

Pămîntul și omenirea s-au aflat, o mare perioadă de timp, în captivitatea unei civilizații neevoluate – Tronzii. Ființa umană a fost învățată să păcătuiască, pentru a fi reținută în acest spațiu. La voi, numai morții nu păcătuiesc, restul sînt infectați de la naștere cu povara păcatului. În mod inconștient, societatea este îndreptată să cunoască păcatul, pentru a nu mai putea să iasă din el. Nemurirea este o apă vie, care curge în Eternitate, moartea este o soluție care se descompune și dispare. Cei mai mulți oameni își cheltuiesc zilele pentru a-și ispăși păcatele și a-și rezolva problemele de zi cu zi. Ca să găsești calea spre iluminare nu trebuie să faci declarații că iubești tot Pămîntul și întreaga omenire. Privește în jur și analizează modul în care te comporți cu fiecare om în parte, începe să iubești fiecare ființă și atunci multe ți se vor deschide.

Cum reușesc unii oameni să iubească și să urască în același timp?

Iubirea adevărată este cea necondiționată, care vine de Sus prin inima omului. Această esență pură îl face pe om liber și împlinit. Există și atracție trupească, pe care unii o confundă cu iubirea. Treptat, aceasta se transformă în ură. Noi considerăm viața reușită numai atunci cînd evoluăm, a trăi mult și fără rost este o risipă.

De ce societatea, în loc să crească stele luminoase, inventează incubatoare unde cresc licurici de noapte și, după apariția Luminii, dispar?

Un geniu își găsește singur calea. Lumea aprinde opaițe ca să le poată stinge mai ușor atunci cînd acestea vor să devină stele.

Nouă ne place să trăim așa sau, în facerea lumii noastre, s-a comis vreo greșeală?

Dacă, în lumea voastră, sînt încă multe lucruri de făcut înseamnă că Lucrarea Divină încă nu s-a terminat. Cînd se va finaliza Lucrarea, fiți siguri că va fi cea mai trainică construcție din Univers.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 166

Încet, dar sigur, se scurge timpul pentru fiecare suflet în parte. Unii se nasc ca să muncească, alții – mai mult să ne amăgească, a treia categorie pe toate le împarte ca să-și facă sieși parte, iar ultimii se odihnesc din profitul tuturor. Purtăm în sînge această prăbușire sau cineva ne-a programat să mergem pe un sistem automat? M-am gîndit că poate este mai bine să ne dați un ajutor decît o sută de sfaturi… cu aceste frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. Am întîlnit un vechi cunoscut, pe care, în acest moment, îl interesează doar un singur lucru: să-și scape copilul din ghearele leucemiei, ne puteți ajuta cu  un remediu salvator?

Această boală se vindecă folosind un praf din dinții de lapte ai persoanei afectate. Cordonul ombilical și dinții de lapte trebuie păstrați cu sfințenie, aceste două componente ale corpului uman pot trata multe boli considerate incurabile.

De ce există în noi tendința de-a gîndi și de-a ne exprima viața mai mult prin egoul fals?

Sufletul omului este asemănător unui instrument muzical și, dacă ai început viața pe o notă falsă, vorbele și faptele tale vor avea o conotație ascunsă. Dacă, în viața de zi cu zi, avocatul omului este egoul fals, cu siguranță că va fi prins în capcana gîndirii mărginite și, în mod paradoxal, va încerca să cuprindă și infinitul în acest pătrat limitat al gîndirii ascunse. Omul profitor și leneș va căuta să demonstreze tuturor că el muncește cu gîndul din zori și pînă seara, pentru ca, la sfîrșitul zilei, să se vadă că nu a făcut nimic.

De ce atît de mulți oameni vin pe această lume fără blajinătatea sufletului și întreaga viață imită binele, încercînd să joace rolul mieilor blînzi?

Omul, dacă nu poate fi bun, încearcă să imite bunătatea, amăgindu-se cu măreția imaginii pe care și-o creează toată viața. Sufletele mari, renăscîndu-se continuu, își măresc potențialul Divin prin desăvîrșire spirituală. Calea către acest Tezaur Divin este iubirea necondiționată. Omul care întîlnește o iubire necondiționată și o concentrează în totalitate către el pentru a o manipula și a obține foloase materiale va deveni vampir energetic. Adevărata esență a energiei Divine nu părăsește pe nimeni, dar are dreptul să se izoleze de individul care o risipește în zadar. Astfel de indivizi stau întotdeauna în spatele deschizătorilor de cale și se plîng tot drumul că le este greu. Ar fi bine să-i sfătuiți să stea acasă, să nu se grăbească nicăieri. Omul viclean nu va înțelege niciodată cum este să faci un bine necondiționat. Vrei sau nu vrei, îi va crește tensiunea cînd va fi îndemnat să trăiască cinstit.

De ce mulți oameni, pe care societatea i-a considerat mari, au dispărut din memoria poporului, după moarte?

Aici, noi cunoaștem și știm că lucrurile ce au fost uitate nici nu au existat.

Cum se poate trata invidia?

Omul invidios se poate supăra și pe cocoșul din propria ogradă, care le cîntă și vecinilor, dimineața. Invidia este o infecție chinuitoare. Cine nu are puterea să iasă din această capcană își va arde viața în zadar, înnecîndu-se în propria ură. Ființa umană se luptă mai mult pentru a obține ceea ce nu-i aparține și, atunci cînd reușește, risipește totul fiindcă nu a fost niciodată al lui.

Alexandru Ștefan

Tîrgul de fete de pe Muntele Găina

Tradiționalul Tîrg de fete de pe muntele Găina a adunat și în acest an cîteva mii de români dornici...nu să tîrguiască vreo fată, ci să se întîlnească cu istoria. Căci, de fapt, aceasta este, la ora actuală, semnificația evenimentului organizat, an de an, la aproape 1500 de metri altitudine, pe muntele Găina. Din toate zonele țării, locuitorii Daciei Eterne și-au îndreptat pașii, într-o frumoasă zi de duminică, spre zona care se identifică cu cel ce-a fost supranumit Crăișorul Munților și de al cărui nume vuiesc Apusenii - Avram Iancu. Cei mai mulți au urcat cu autoturismele, dar nu mic a fost numărul celor care au preferat să străbată pe jos anevoiosul traseu care duce chiar pe platotul de pe Muntele Găina. Ca un adevărat pelerinaj spre mult așteptata întîlnire cu strămoșii, cu istoria, dar și cu acei bătrîni frumoși ce rerezintă, cu demnitate, Istoria. Însuflețiți de aceleași gînduri frumoase și înalte, cei prezenți au adus un omagiu bravilor noștri înaintași, au ascultat și îngînat cîntece patriotice, s-au reîntîlnit cu tradițiile strămoșești, au dat mîna cu președintele țării - care a ales, încă o dată, să șteargă bariera dintre el și cei pe care are onoarea să-i reprezinte și care nu s-a sfiint să cînte alături de ei, Noi sîntem români - și au arătat tuturor că, în ciuda tuturor aparențelor, NOI NU AM UITAT CINE SÎNTEM.
Mirabela Radu 
http://www.youtube.com/watch?v=wsz0bNuiKUk

Clopotarul dacilor 165

Mihai Eminescu i-a dorit României tot ceea ce poate fi mai scump într-un suflet de om, regina Maria a numit-o țara bucuriilor  și a durerilor mele… Ce s-a întîmplat cu românul de astăzi că privește numai undeva, peste hotare și țintește să ajungă acolo? Cu aceste gînduri și întrebări m-am adresat prietenilor mei din Civilizația Vodă.

De unde era în sufletul străbunilor atîta dragoste de țară și atîta patriotism?

Fiecare tărîm își ridică vibrațiile energetice numai prin iubirea necondiționată a locuitorilor săi și, ca răsplată, Mama-Pămînt își favorizează copiii pentru a-și îndeplini destinul. Patriotismul străbunilor este transmis prin memoria pămîntului, a sîngelui și a folclorului. Mulți confundă patriotismul cu naționalismul. Un stat puternic poate fi ușor învins prin înăbușirea simțămîntului de patriotism. Adevărații patrioți fac legi pentru ca țara în care locuiesc să prospere și să trezească potențialul energetic al națiunii. Veneticii, cu ajutorul celor hapsîni, fac legi ca să închidă canalul energetic dintre țară și popor. Prin această brutală intimidare a patrioților adevărați, ei demonstrează că, pe acest plai mioritic, scutul lor este banul. Atunci cînd românul se va simți stăpîn la el acasă totul va merge bine în țara aceasta. În spațiu există o lege: ceea ce ai moștenit de la Dumnezeu se apără cu propria viață.

Nu este suficient că trăim în necunoaștere, de ce trebuie să ne mai prindem și în capcanele vieții?

Nedesăvîrșirea este, pe capul omului, ca o piatră grea, desăvîrșirea o face mai ușoară. Acei care ignoră calea către Lumină alunecă, iar piatra îi strivește.

De ce entitățile care au încercat să ridice omenirea din mocirla timpului au fost distruse, apoi zeificate?

Un suflet mare cunoaște dimensiunea Lucrării Divine pe Pămînt și este conștient că nemurirea nu se dobîndește într-o singură viață. entitățile mari se bucură de orice centimetru cîștigat în nemurire, care este mai presus decît o sută de vieți omenești trăite în zadar. Un individ rătăcit poate să petreacă și apoi să doarmă împăcat chiar și după ce a comis o crimă căci, în sfîrșit, gîndul care îl chinuia i s-a împlinit.

De ce noi, oamenii, tindem să trăim cu toții în orașe mari? Pentru a ne desăvîrși sau pentru a ne ucide timpul mai ușor?

Într-o lume mare, fiind nedesăvîrșit, te poți ascunde mai ușor și-ți poți găsi adăpost pentru toate prostiile tale, dar calea spre desăvîrșire este mai greu de găsit.

De ce atît de mulți oameni umblă neîmpăcați și de unde izvorăște plictiseala?

Neîmpăcarea vine din traumele și eșecurile acumulate pe parcursul anului galactic. Ei mocnesc în adîncul sufletului, trecînd dintr-o viață în alta. Multe greșeli din  viețile anterioare, care – din diferite motive – nu au fost îndreptate rămîn în subconștientul omului și îl apasă fără vreun motiv aparent. Aceste probleme nerezolvate, care îl urmăresc  dintr-o viață în alta, nu-i permit sufletului să se bucure. Acest șirag de lacrimi îl aduce pe om în  capcana plictiselii – ar trebui să fie fericit, are toate motivele, dar ceva nu e bine…

Ieșirea din această capcană se face prin călătoria în timp prin viețile anterioare, îndreptînd lumina interioară către centru cu ajutorul unui străbun. În primul rînd, se face o ordine în dimensiunea sufletului din viața actuală, îți ceri iertare de la toți și îi ierți pe toți ca să poți călători în timp. Găsești pe cineva care te-a iubit necondiționat – în timpul vieții pămîntești - și rogi acel suflet plecat din această dimensiune să-ți fie avocat, trecînd prin viețile anterioare, zicînd:

Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al neamului solar,

Te rog să binecuvîntezi sufletul lui XX (mamă sau tată, străbunic, prieten etc.) să mă reprezinte prin dimensiunile în care am trăit, pentru a îndrepta tot ceea ce am greșit. Transmite-le, Doamne, din partea mea, tuturor sufletelor care s-au ciocnit de esența sufletului meu, că nu urăsc pe nimeni și rog să nu mă țină legat prin cuvîntul dat – în viața aceasta sau în alte vieți – căci Tu ești și mi-ai fost martor în tot și toate. Iartă-i, Doamne, și pe ei și ne dezleagă prin lumina Ta pură ca să putem împlini Voia Ta,  Doamne. Căci a Ta este puterea și Împărăția, de-acum și-n vecii vecilor pentru Eternitate.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 164

Luîndu-mi rămas bun de la valurile mării,  m-am întîlnit din nou cu bătrînul munte, care mă aștepta plin și încărcat cu fructele sale de pădure. Printr-o negură ca-n povești, am ajuns la poarta dragonului, unde vechiul prieten – ciobanul – stătea sprijinit în toiagul său cioplit din lemn de corn. Cu un salut prietenesc, mă întreabă:  Ai venit pe norul plutitor? Zic: dacă oile dumitale fac parte din acest nor plutitor, atunci, da.

Oile nu se schimbă niciodată, au rămas la fel de blînde și bune după cum au fost create de la începutul lumii. Mai rău este că lumea s-a schimbat, unii au ajuns să iubească mai mult animalele decît semenii.

Cu acest gînd, m-am retras în liniștea naturii și m-am adresat, în meditația mea, către Civilizația Vodă cu următoarele întrebări:

De ce noi, pămîntenii, nu sîntem capabili să ne demonstrăm supremația prin concurență cinstită, ci luptăm și ne doborîm unii pe alții prin violență?

Ființele care nu pot păstra în adîncul sufletului esența dată de către Divinitate se transformă în roboți programați de societate.

De ce unii oameni, după un eșec în viață, se schimbă în direcția răului?

De fapt, nu se schimbă deloc, pur și simplu se trezește partea nedesăvîrșită din ei, adică ceea ce au mai mult în suflet. Este posibil ca acești oameni să fi avut așteptări mari de la tot ceea ce au făcut în viață, altfel spus - totul a fost condiționat. Iubirea este iubire, fie că iubești animalele sau oamenii. Animalul este unicul care i se supune în totalitate omului și de aceea nu are pretenții către el. Dacă soarele ar aștepta ceva în schimb de la oameni, nu ar mai răsări – cam așa trebuie înțeleasă iubirea.

Ce ne-ați fi întrebat voi, cei din Civilizația Vodă, pe noi – trăitorii Pămîntului?

De ce nu vă țineți de cuvînt? De ce gîndirea voastră este atît de fatalistă? De ce distrugeți pădurea și natura? De ce vă lăsați amăgiți? De ce nu apărați Adevărul? De ce fumați și beți alcool? De ce sînteți violenți?

Mulțumesc, cred că este de ajuns pentru astăzi, am înțeles că și voi aveți multe întrebări pentru noi. Cum să ne organizăm viața ca să devenim mai buni și de unde începe această deviere către cădere?

Începeți să apărați aceste valori din întrebările de mai sus și multe probleme din viața voastră vor dispărea. Analizați tot ceea ce conduce spre prăbușirea sufletului și schimbați totul la 180 de grade. Devierea începe din momentul cînd ființa umană se simte în totalitate liberă. Dacă libertatea obținută nu are un suport spiritual, fiecare crede că poate să facă ce vrea. Astfel procedează și marile state – cotropesc țările mai slabe fără a avea remușcări.

De cînd credeți că va începe reforma spirituală a Pămîntului?

Anul 2013 este un moment crucial pentru Pămînt, multe lucruri s-au schimbat la voi, dar nu toți sînt pregătiți pentru a percepe schimbarea. Mama-Pămînt așteaptă răbdătoare să i se trezească copiii, pentru a putea să-și modifice în totalitate cîmpul magnetic.

Ce rol are acest cîmp magnetic și ce însemnătate are pentru oameni și pentru Pămînt?

Schimbarea polilor magnetici oferă Pămîntului posibilitatea de-a se odihni și regenera. Materia, avînd memorie, se reface în totalitate, adică toată benzina și motorina pe care le-ați  consumat vor fi adunate de cîmpul magnetic, în altă parte. Oamenii din deșert, care nu au avut experiența de-a trăi la minus 40-60 de grade, vor avea această posibilitate.

Odată cu schimbarea polilor magnetici se modifică și aura omului?

Aura ființei umane este ceea ce a dobîndit sufletul, în plan spiritual. Schimbarea bruscă a cîmpului magnetic va afecta toată clima de pe Pămînt. Culoarea aurei va juca un rol important atunci cînd se va dezlănțui natura. Oamenii care au aura foarte joasă pot fi loviți ușor de fulgere sau cataclisme. România va trece cu bine de încercările acestui an. Dar, nu uitați că cel mai bun scut este aura omului, care se întărește prin desăvîrșire.

De ce Pămîntul și omenirea trebuie să treacă prin cataclisme?

Cîmpul magnetic este coordonatorul stihiilor și menține în echilibru Pămîntul. O mică perioadă, pînă cînd se stabilește o altă ordine a cîmpului magnetic pe Pămînt, stihiile își fac de cap.

Alexandru Ștefan