Clopotarul dacilor 165



Mihai Eminescu i-a dorit României tot ceea ce poate fi mai scump într-un suflet de om, regina Maria a numit-o țara bucuriilor  și a durerilor mele… Ce s-a întîmplat cu românul de astăzi că privește numai undeva, peste hotare și țintește să ajungă acolo? Cu aceste gînduri și întrebări m-am adresat prietenilor mei din Civilizația Vodă.
De unde era în sufletul străbunilor atîta dragoste de țară și atîta patriotism?
Fiecare tărîm își ridică vibrațiile energetice numai prin iubirea necondiționată a locuitorilor săi și, ca răsplată, Mama-Pămînt își favorizează copiii pentru a-și îndeplini destinul. Patriotismul străbunilor este transmis prin memoria pămîntului, a sîngelui și a folclorului. Mulți confundă patriotismul cu naționalismul. Un stat puternic poate fi ușor învins prin înăbușirea simțămîntului de patriotism. Adevărații patrioți fac legi pentru ca țara în care locuiesc să prospere și să trezească potențialul energetic al națiunii. Veneticii, cu ajutorul celor hapsîni, fac legi ca să închidă canalul energetic dintre țară și popor. Prin această brutală intimidare a patrioților adevărați, ei demonstrează că, pe acest plai mioritic, scutul lor este banul. Atunci cînd românul se va simți stăpîn la el acasă totul va merge bine în țara aceasta. În spațiu există o lege: ceea ce ai moștenit de la Dumnezeu se apără cu propria viață.
Nu este suficient că trăim în necunoaștere, de ce trebuie să ne mai prindem și în capcanele vieții?
Nedesăvîrșirea este, pe capul omului, ca o piatră grea, desăvîrșirea o face mai ușoară. Acei care ignoră calea către Lumină alunecă, iar piatra îi strivește.
De ce entitățile care au încercat să ridice omenirea din mocirla timpului au fost distruse, apoi zeificate?
Un suflet mare cunoaște dimensiunea Lucrării Divine pe Pămînt și este conștient că nemurirea nu se dobîndește într-o singură viață. entitățile mari se bucură de orice centimetru cîștigat în nemurire, care este mai presus decît o sută de vieți omenești trăite în zadar. Un individ rătăcit poate să petreacă și apoi să doarmă împăcat chiar și după ce a comis o crimă căci, în sfîrșit, gîndul care îl chinuia i s-a împlinit.
De ce noi, oamenii, tindem să trăim cu toții în orașe mari? Pentru a ne desăvîrși sau pentru a ne ucide timpul mai ușor?
Într-o lume mare, fiind nedesăvîrșit, te poți ascunde mai ușor și-ți poți găsi adăpost pentru toate prostiile tale, dar calea spre desăvîrșire este mai greu de găsit.
De ce atît de mulți oameni umblă neîmpăcați și de unde izvorăște plictiseala?
Neîmpăcarea vine din traumele și eșecurile acumulate pe parcursul anului galactic. Ei mocnesc în adîncul sufletului, trecînd dintr-o viață în alta. Multe greșeli din  viețile anterioare, care – din diferite motive – nu au fost îndreptate rămîn în subconștientul omului și îl apasă fără vreun motiv aparent. Aceste probleme nerezolvate, care îl urmăresc  dintr-o viață în alta, nu-i permit sufletului să se bucure. Acest șirag de lacrimi îl aduce pe om în  capcana plictiselii – ar trebui să fie fericit, are toate motivele, dar ceva nu e bine…
Ieșirea din această capcană se face prin călătoria în timp prin viețile anterioare, îndreptînd lumina interioară către centru cu ajutorul unui străbun. În primul rînd, se face o ordine în dimensiunea sufletului din viața actuală, îți ceri iertare de la toți și îi ierți pe toți ca să poți călători în timp. Găsești pe cineva care te-a iubit necondiționat – în timpul vieții pămîntești - și rogi acel suflet plecat din această dimensiune să-ți fie avocat, trecînd prin viețile anterioare, zicînd:
Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al neamului solar,
Te rog să binecuvîntezi sufletul lui XX (mamă sau tată, străbunic, prieten etc.) să mă reprezinte prin dimensiunile în care am trăit, pentru a îndrepta tot ceea ce am greșit. Transmite-le, Doamne, din partea mea, tuturor sufletelor care s-au ciocnit de esența sufletului meu, că nu urăsc pe nimeni și rog să nu mă țină legat prin cuvîntul dat – în viața aceasta sau în alte vieți – căci Tu ești și mi-ai fost martor în tot și toate. Iartă-i, Doamne, și pe ei și ne dezleagă prin lumina Ta pură ca să putem împlini Voia Ta,  Doamne. Căci a Ta este puterea și Împărăția, de-acum și-n vecii vecilor pentru Eternitate.
Alexandru Ștefan