Mihai
Eminescu i-a dorit României tot ceea ce poate fi mai scump într-un suflet de
om, regina Maria a numit-o țara
bucuriilor și a durerilor mele… Ce s-a
întîmplat cu românul de astăzi că privește numai undeva, peste hotare și
țintește să ajungă acolo? Cu aceste gînduri și întrebări m-am adresat
prietenilor mei din Civilizația Vodă.
De
unde era în sufletul străbunilor atîta dragoste de țară și atîta patriotism?
Fiecare tărîm își
ridică vibrațiile energetice numai prin iubirea necondiționată a locuitorilor
săi și, ca răsplată, Mama-Pămînt își favorizează copiii pentru a-și îndeplini
destinul. Patriotismul străbunilor este transmis prin memoria pămîntului, a
sîngelui și a folclorului. Mulți confundă patriotismul cu naționalismul. Un stat
puternic poate fi ușor învins prin înăbușirea simțămîntului de patriotism. Adevărații
patrioți fac legi pentru ca țara în care locuiesc să prospere și să trezească
potențialul energetic al națiunii. Veneticii, cu ajutorul celor hapsîni, fac
legi ca să închidă canalul energetic dintre țară și popor. Prin această brutală
intimidare a patrioților adevărați, ei demonstrează că, pe acest plai mioritic,
scutul lor este banul. Atunci cînd românul se va simți stăpîn la el acasă totul
va merge bine în țara aceasta. În spațiu există o lege: ceea ce ai moștenit de
la Dumnezeu se apără cu propria viață.
Nu
este suficient că trăim în necunoaștere, de ce trebuie să ne mai prindem și în
capcanele vieții?
Nedesăvîrșirea este, pe
capul omului, ca o piatră grea, desăvîrșirea o face mai ușoară. Acei care
ignoră calea către Lumină alunecă, iar piatra îi strivește.
De
ce entitățile care au încercat să ridice omenirea din mocirla timpului au fost
distruse, apoi zeificate?
Un suflet mare cunoaște
dimensiunea Lucrării Divine pe Pămînt și este conștient că nemurirea nu se
dobîndește într-o singură viață. entitățile mari se bucură de orice centimetru
cîștigat în nemurire, care este mai presus decît o sută de vieți omenești
trăite în zadar. Un individ rătăcit poate să petreacă și apoi să doarmă împăcat
chiar și după ce a comis o crimă căci, în sfîrșit, gîndul care îl chinuia i s-a
împlinit.
De
ce noi, oamenii, tindem să trăim cu toții în orașe mari? Pentru a ne desăvîrși
sau pentru a ne ucide timpul mai ușor?
Într-o lume mare, fiind
nedesăvîrșit, te poți ascunde mai ușor și-ți poți găsi adăpost pentru toate
prostiile tale, dar calea spre desăvîrșire este mai greu de găsit.
De
ce atît de mulți oameni umblă neîmpăcați și de unde izvorăște plictiseala?
Neîmpăcarea vine din
traumele și eșecurile acumulate pe parcursul anului galactic. Ei mocnesc în
adîncul sufletului, trecînd dintr-o viață în alta. Multe greșeli din viețile anterioare, care – din diferite motive
– nu au fost îndreptate rămîn în subconștientul omului și îl apasă fără vreun
motiv aparent. Aceste probleme nerezolvate, care îl urmăresc dintr-o viață în alta, nu-i permit sufletului
să se bucure. Acest șirag de lacrimi îl aduce pe om în capcana plictiselii – ar trebui să fie
fericit, are toate motivele, dar ceva nu e bine…
Ieșirea din această
capcană se face prin călătoria în timp prin viețile anterioare, îndreptînd
lumina interioară către centru cu ajutorul unui străbun. În primul rînd, se
face o ordine în dimensiunea sufletului din viața actuală, îți ceri iertare de
la toți și îi ierți pe toți ca să poți călători în timp. Găsești pe cineva care
te-a iubit necondiționat – în timpul vieții pămîntești - și rogi acel suflet
plecat din această dimensiune să-ți fie avocat, trecînd prin viețile
anterioare, zicînd:
Lumină
din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al neamului solar,
Te
rog să binecuvîntezi sufletul lui XX (mamă sau tată, străbunic, prieten etc.)
să mă reprezinte prin dimensiunile în care am trăit, pentru a îndrepta tot ceea
ce am greșit. Transmite-le, Doamne, din partea mea, tuturor sufletelor care
s-au ciocnit de esența sufletului meu, că nu urăsc pe nimeni și rog să nu mă
țină legat prin cuvîntul dat – în viața aceasta sau în alte vieți – căci Tu
ești și mi-ai fost martor în tot și toate. Iartă-i, Doamne, și pe ei și ne
dezleagă prin lumina Ta pură ca să putem împlini Voia Ta, Doamne. Căci a Ta este puterea și Împărăția,
de-acum și-n vecii vecilor pentru Eternitate.
Alexandru Ștefan
