Clopotarul dacilor 168






Oamenii care nu se pot apăra de un mare pericol se ascund în casele proprii și, dacă cineva nu vrea să iasă din casă, unele state, ce au atins apogeul evoluției pămîntești, au găsit soluția: trebuie să le dărîmăm în totalitate casa. Am încercat să dezleg ghemul diferenței dintre doi ucigași – unul care ucide acoperindu-se cu legea și altul care omoară în afara legii. Părerea mea este că, în fața lui Dumnezeu, amîndoi sînt criminali. Cu aceste frămîntări, m-am adresat prietenilor din Civilizația Vodă.
De ce popoarele cotropitoare au rămas cu aceleași ambiții, adică trăiesc precum lupul, care-și schimbă părul, dar nu și năravul?
Înțelepciunea nu se poate împrumuta, nici obține prin banii și aurul furat de la alții, ci se dobîndește prin muncă susținută. Moralitatea unui neam se ridică prin cultul muncii. Degeaba omenirea lasă copiilor moșteniri importante dacă aceștia nu sînt învățați să muncească cinstit. O societate plină de leneși care nu vor să muncească se va afla întotdeauna pe cale nedreptății pentru a putea jefui, la momentul potrivit. Astfel de oameni își trăiesc viața ca niște nori care nu au adus niciodată ploaie.
De ce nemurirea se dobîndește numai după ce sufletul trece prin moarte?
Pentru că niciodată ființa umană, în timpul vieții, nu și-a propus să cunoască moartea. Omul este convins că nu poate schimba nimic din esența morții fiindcă ea se supune numai puterii care vine de Sus. Sufletul, ca să cunoască mai mult, trebuie să cerceteze – în primă fază -  viața pentru a găsi, în timpul zilelor acordate de către Creator, poarta spre Eternitate. Considerăm că, în timpul vieții, moartea nu poate fi cercetată fiindcă îi induce sufletului frica. O veți cunoaște în mod relaxat numai atunci cînd veți dobîndi fructul nemuririi. Sufletele adevărate cresc și se sprijină numai pe temelia lor, cele slabe caută întotdeauna sprijinul societății. Viața lipsită de desăvîrșire naște frica înaintea morții, sufletul care nu-și poate găsi menirea acumulează mînie care zace în interior și emană ură către toată lumea. Mai degrabă iertați un dușman decît un om ce reprezintă întruchiparea răului pe Pămînt.
De ce indivizii care nu vor să facă nimic sînt cei mai pretențioși și nemulțumiți?
Între oamenii harnici există și astfel de persoane, veșnic nemulțumite căci unde se lucrează se face și gunoi. Acești nemulțumiți nu știu altceva decît să măture dar, făcînd curățenie, îi învinuiesc pe acei ce lucrează că le fac mereu de lucru.
De ce mulți oameni care aparent au atins un nivel al desăvîrșirii în locuri retrase de lume își doresc cu orice preț să revină în haos?
Căutarea spirituală trebuie, în primul rînd, să răscolească interiorul omului și să aducă sufletului echilibrul ce păstrează liniștea. Sufletele care au acumulat înțelepciune fără ca informația să vibreze în interiorul lor nu o pot cuprinde cu mintea. Stînd departe de lume, ei se plictisesc căci au învățat totul pe de rost. Treptat, se  transformă  în actori dornici să facă spectacol. Drumul desăvîrșirii nu-i așa cum și-l imaginează fiecare, nu-i nici bun nici rău, este așa cum e rînduit de Sus. Important este ca sufletul, trecînd dintr-o viață în alta, să aibă izbîndă. Numai un suflet desăvîrșit poate ieși din roata vieții și a morții pentru a deveni o entitate ce reprezintă pămîntenii în Eternitate.
Cum am reușit să ajungem în veacul 21 și să ne comportăm ca și cînd am trăi după legile junglei?
Planeta Marte este fratele geamăn al Pămîntului. O mare perioadă de timp, pînă cînd se regenerează Marte, Pămîntul găzduiește omenirea. Sufletele umane au mai multe planete pe care își continuă școala vieții. Diferența dintre oameni constă în faptul că nu toate sufletele au mers la școală după cum au fost îndemnate de către Creator. Majoritatea au considerat că au timp să învețe și treptat s-au rătăcit în totalitate pe drumul materiei. După ce au agonisit bogății materiale au constatat că acestea trebuie apărate cu arma în mînă. Acest lucru se întîmplă și astăzi. Diferența dintre cei ce fură și cei care se apără este că, la ora actuală, hoții au arme mai sofisticate. Sufletele care sînt libere călătoresc de pe o planetă pe alta acumulînd înțelepciune. Acei care sînt ancorați pe o singură planetă au rămas cu instinctul animalic. Cînd veți observa că apa se evaporă în totalitate de pe Pămînt pregătiți-vă sufletul pentru a călători și a trăi o viață pe o altă planetă.
Alexandru Ștefan