Clopotarul dacilor 186


Oricît de grăbită ar fi viața și oricît de încîlcite ar fi calendarele, venirea Anului Nou îi face pe oameni să se oprească puțin din roata timpului. Această numărătoare inversă – pînă la schimbarea anului – ar trebui să-l aducă pe om în ritmul cosmic pentru a emana un gînd măreț, creator către Pămînt și Univers. Noi, pămîntenii, pe parcursul întregului an, încercăm să întoarcem vorba înapoi celor apropiați fără să conștientizăm că, la sfîrșitul anului, ne putem lovi singuri de vorbele întoarse. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
Ce reprezintă viața de pe Pămînt și ce scop are?
Viața în sine reprezintă Eternitatea, o mie de ani pe care îi trăiau strămoșii noștri s-au comprimat în cei o sută de ani pe care îi trăiți voi, astăzi. Viața de pe Pămînt este o iluzie, pe care unii o mai numesc și hologramă. Ca să descifrați mai ușor informația legată de viața trăită în hologramă vă dăm următoarea pildă: presupunem că voi sînteți entități înalte, trăiți în altă dimensiune și îndepliniți diferite misiuni. Dacă o entitate a avut misiunea de-a fi spion într-o dimensiune  și ulterior începe să spioneze toți vecinii, va fi trimisă în hologramă ca să fie tratată. Dacă un general a luptat ca să-și apere semenii și, la întoarcere, încearcă să provoace un război fără temei va fi trimis în hologramă. Așadar, holograma îndeplinește rolul unui spital de boli contagioase. Cu o părticică din conștiința entității afectate, totul este trimis în hologramă pentru a fi tratat. Pe măsură ce afecțiunile din hologramă vor fi eliminate entitatea se va ridica pe scara evoluției. Altfel spus, dacă entitatea acumulează, de la o misiunea la alta, afecțiuni de care nu se poate trata în iluzie va fi atrasă în totalitate – de afecțiuni – în hologramă. Din cauza ignoranței, multe entități au nimerit în hologramă, nu mai înțeleg unde-i Cerul și unde-i Iadul și încearcă să se războiască cu toată lumea.  
Entitatea care, din cauza afecțiunilor și în mod inconștient, a nimerit în hologramă, se mai poate elibera?
Din orice situație există o ieșire dacă ființa umană conștientizează unde se află și din ce cauză a nimerit acolo. În prima fază, se depistează toate infecțiile care încurcă sufletul în evoluție. Orice poziție care poate declanșa un conflict nu este din dimensiunea Adevărului, ci din hologramă. Nivelul de gîndire și acțiune constructivă îți va micșora ghemul afecțiunilor acumulate. Numai după ce sufletul se simte ușurat de povara gîndurilor distructive se poate accesa cel de-al 25-lea ceas, care va deschide poarta călătoriei în alte dimensiuni. Ființa care acumulează ură pentru a-și ucide dușmanii o face fiindcă nu poate ucide dușmănia din ea însăși. Timpul petrecut în hologramă de către entitatea afectată este o mare experiență și, în același timp, este de aur adică nu-l poți irosi în zadar. Prin muncă înverșunată și cu norocul de-a fi ghidat de un inițiat, se poate deschide orice ușă ferecată. În caz contrar, vei deveni un scrin închis cu lacătul iluziei. Indivizii care greșesc mereu învățînd numai să-și ceară scuze nu îndreaptă nimic. Acei care tot timpul spun că învață și nimic nu înțeleg înseamnă că nu sînt vrednici să înțeleagă. Ființa care emană venin este mai periculoasă decît viespea ce înțeapă – ambele sînt precum două muște care visează să facă miere. În dimensiunea iluziei ați ajuns prin afecțiunile acumulate, iar eliberarea din capcana hologramei se face numai prin fapte ziditoare. În hologramă, cele mai mari alianțe se fac între mincinoși și tîlhari, iar proștii sînt acei care îi susțin și visează să devină ca ei. Iubirea, în hologramă, este întîlnită foarte rar fiindcă aici au căzut toți acei care se iubesc numai pe ei înșiși. Cînd veți conștientiza că, în această iluzie, purtați în suflet iubire, cu siguranță veți găsi drumul spre casă.

Alexandru Ștefan