Clopotarul dacilor 187




Împăienjeniți în iluzie și zăpăciți de timp, încercăm și noi, cum putem, să descîlcim ițele Întregului. Am aflat că, de fapt, această dimensiune este doar un loc unde ne putem îndrepta greșelile. Dar, un gînd mă urmărește: și dacă, totuși, un suflet reușește să se trateze de afecțiunile acumulate, cum poate ieși din această dimensiune? Cu aceste frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
Răspuns: O entitate care își rezolvă afecțiunile acumulate poate părăsi Pământul în orice moment adică se poate uni cu Întregul. Această particulă de jos a cugetului deține toate tainele Întregului, care stau în formă latentă. Activarea tainelor și accesul la informație sînt posibile numai atunci cînd începe misiunea predestinată a subconștientului.
Dacă se poate, dați-ne cîteva repere pentru acei care sînt pe calea eliberării din haos. Care sînt primii pași către ieșire?
Toate civilizațiile din Univers locuiesc în așa-zisele găuri negre, după cum le numiți în dimensiunea voastră. Fiecare planetă are genul său – cele de gen masculin expiră adică resping tot ceea ce se apropie de ele. Planetele de gen feminin inspiră deci pot înghiți orice obiect ce se apropie de planete, este un fel de scut pentru fiecare mic univers. În hologramă există două căi de intrare și de ieșire, nu în zadar munții voștri sînt sfredeliți dintr-un capăt în altul. Iluminații ce veghează asupra ființelor care,  prin desăvîrșire, se eliberează de afecțiunile Întregului îi conduc spre ieșire. Aceste canale de teleportare a entității către Întreg  erau construite în prejma sfincșilor. Canalul seamănă cu o fîntînă (dolmen) care duce spre interiorul muntelui și cîndva, romanii au distrus multe dintre aceste canale, mai sînt doar cîteva în întreaga lume. Porțile de trecere erau fie pătrate, fie rotunde sau piramidale. În cerc se făcea regenerarea corpului fizic, în pătrat se aplica ritualul trecerii și în piramidă avea loc teleportarea. Entitățile care nu reușeau să se curețe de afecțiunile acumulate de către Întreg se adresau iluminaților pentru a le acorda mai mult timp în iluzie, în vederea rezolvării tuturor problemelor. Ființa umană era așezată într-o fîntînă de gen feminin și adormită, timp de nouă luni de zile, pentru întinerire. Fîntînile de gen masculin erau folosite pentru teleportare și doar prin intermediul lor se făcea legătura cu interiorul muntelui. În cele nouă luni de hibernare a corpului fizic, fiecare ființă umană se elibera de bătrînețea  care-l făcea neputincios, pentru a-și putea duce misiunea pînă la capăt. Toate aceste încăperi erau construite din pietre mari, neșlefuite la exterior, cu găuri mari, rotunde la intrare, dar șlefuite în interior. Apa joacă un rol important în pregătirea corpului fizic către regenerare și, cîndva, se lua direct de pe stîncile înghețate. Pe tărîmul vostru mai există, din fericire, entități care vă pot dezvălui întregul ritual și tainele ridicării din haos.
De ce unii oameni vor să iasă din hologramă cu orice preț, dar fără a-și îndeplini misiunea?
În primul rînd, ei nu conștientizează că reprezintă Întregul și că soarta eonului se află în mîna lor. De obicei, în hologramă vine cea mai evoluată părticică din Întreg. Ignoranța poate să apară numai dacă părticica subconștientului nu a luat parte la acumularea infecțiilor și nu simte nici o vină pentru ceea ce a făcut Întregul. Oamenii uită repede că cele mai mari greșeli pe care le comit copiii sînt îndreptate de către părinți. O mamă adevărată nu se dă niciodată într-o parte cînd trebuie să-și apere copilul, la fel este și cu Întregul. Ființa din hologramă trebuie să conștientizeze că totul depinde de ea. Această părticică a cugetului, care este responsabilă de tot Întregul devine, la întoarcere, capul Întregului, așa că merită să munciți. În mormînt poți duce numai partea vieții pe care ai trăit-o pentru plăcerile tale. În Cer te vor ridica faptele tale, pe care Întregul pășește ferm spre nemurire, avînd un cap demn să-l reprezinte care, de fapt, ești chiar tu.

Alexandru Ștefan