De
ce unele civilizații, care au trăit în trecut, au atins apogeul evoluției
pămîntești și au căzut atît de jos încît s-a ales praful de ele? Cu aceste
frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din
Civilizația Vodă.
Poate că, în dimensiunea
Pămîntului, există o barieră de care noi nu avem voie să trecem?
În
căutarea Adevărului nu există restricții, dacă unele civilizații au atins un
nivel înalt și s-au prăbușit înseamnă că nu s-au ridicat pe propriile puteri. Oamenii
care decid să trăiască în întuneric se ascund în nedesăvîrșirea lor ca să nu li
se vadă fața, de aceea nu le este niciodată rușine. Căderea unui suflet începe
din momentul cînd se hrănește cu durerea pe care le-o provoacă celor din jur. Un
om cu mintea sucită va amăgi și Divinul ce coboară în el, iubirea poartă
întotdeauna haine albe, în negru nu-i stă bine. Pentru ca o civilizație să nu
cadă trebuie, în primul rînd, să-și vadă defectele – prin desăvîrșire - și să
fie în stare să le îndrepte – prin iluminare spirituală. Există civilizații
care s-au ridicat pe propriile puteri, iar astăzi ocupă un loc de frunte în
Univers. Nu confundați lupta cu scandalul; lupta trebuie să se poarte pentru
nemurirea sufletului, dar cearta este mama bogăției. Întotdeauna, acei care au
rîvnit la desăvîrșire au primit un mare ajutor de la civilizațiile mai
avansate. Dacă aceste principii universale sînt ignorate și călcate în picioare
vor fi lăsați să se lupte cu propriul orgoliu. Învingeți gîndurile negative
care vă urmăresc și umbra răului ce vă face să vă poticniți. Trebuie să
păstrați în interior ideea primordială a strămoșilor și să aveți propria părere
căci, trăind cu părerile altora, nu veți avea niciodată un cuvînt de spus. Visul
se materializează numai atunci cînd muncești din greu, dintr-un suflet leneș nu
răsare nimic. Moștenirea pe care o lăsați copiilor trebuie să fie un impuls de
pornire, nu o povară care le apasă umerii.
Vreți să spuneți că orice ajutor ce
ne este acordat poate fi o frînă pe calea evoluției?
Dacă
ajutorul nu este conștientizat de către ființele umane și, în plus, consideră că
este datoria Creatorului să le dădăcească în timp ce ele continuă să stagneze
din punct de vedere spiritual, atunci comit o mare greșeală. Ajutorul din milă
este considerat, la noi, o umilință și, dacă jeliți pe cineva fără să-l ajutați
cu ceva concret, îl îngropați de viu.
De ce există atîta ură în sufletele
oamenilor?
Ura
și mînia provin din viețile anterioare căci sufletele au trăit o viață
neîmplinită. Ura este un vulcan care mocnește în interior și izbucnește numai
atunci cînd individul nu-și mai poate ascunde adevărata față.
Ce este iertarea, ce este
împăcarea? Care este adevăratul sens al acestor valori?
Un
suflet adevărat nu caută să fie dădăcit de nimeni, ci crește pe propria
temelie. Este capabil să-și ierte chiar și dușmanii dar,în nici un caz, pe acei
care, zi de zi, cu pardonul ucid omul.
Iertarea este un pod care dă posibilitatea sufletelor să treacă peste greșelile
comise, dar este important să se înceapă construcția din ambele părți. Lucrurile
ce ar fi trebuit să fie făcute astăzi nu le lăsa pe mîine căci se dărîmă, iar
mîine vei dori să le faci pe toate, dar nu vei mai avea puteri și nici timp. Ca
să reușiți, căutați-i pe acei care sînt curați cu inima și feriți-vă de cei ce
vă aduc vorbe frumoase fără nici o acoperire. Răzbunarea nu aduce izbînda,
peste rana pe care o porți în suflet te vei trezi cu alta ce te va apăsa mai
tare. Dacă nu ești în stare să dăruiești nimic, zîmbește măcar fiecărui răsărit
de soare și cu siguranță se va topi gheața din inima ta. Este dureros să cazi de
sus, dar este important să nu permiți nimănui să te plîngă, tu ridică-te și
ajută-te singur. Dacă veți ține cont de aceste sfaturi drumul vostru spre
desăvîrșire va fi mai lin. Viața va deveni o bucurie în care încap toate
clipele frumoase ale naturii.
Alexandru
Ștefan
