Clopotarul dacilor 192


Am auzit, adeseori, vorbindu-se despre faptul că, „cu cît cunoști mai bine oamenii, cu atît mai mult iubești cîinii”. În majoritatea cazurilor întîlnite am remarcat asemănarea uimitoare dintre cîine și stăpînul său. Cu aceste frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
De unde și cum a apărut acest devotat prieten în viața noastră?
Pînă în veacul VIII, pe Pămînt existau multe zone unde trăiau oameni cu cap de lup. În unele temple încă mai pot fi observate icoane ce îi reprezintă pe aceștia. ADN-ul omului și al cîinelui sînt identice în proporție de 97%. Lupoaica antică ce hrănește doi copii cu laptele ei aduce un mesaj important de la primii oameni care au existat pe Pămînt. Dacă observați  gravura tămăduitorului din Egiptul Antic veți vedea că este reprezentat cu cap de lup. Pe parcursul evoluției sale, omenirea a avut mai mulți învățători și unul dintre ei a fost lupul. Acest minunat patruped s-a dovedit a fi cel mai apropiat de om. Drept mulțumire, oamenii l-au rugat pe Creator ca, prin reîncarnare, acest mare învățător să devină om. Legătura strînsă dintre om și lup a existat de la începutul Creației. Lupul-învățător avea mai multe trepte de trecut pentru a ajunge în corp de om. Dacă ființa umană se ridica - prin învățătura lupului - pe scara evoluției, patrupedul trecea la casa omului, cu gradul de cîine. La rîndul său, ființa umană îl ridica pe cîine la gradul de om dar, cîteva vieți – pînă se echilibra animalul din el – continua să aibă cap de lup. Cîinii ce deveneau oameni mai treceau o etapă de ridicare, pînă cînd nu se mai tranformau în lupi. Pentru ca oamenii să se convingă că cîinele a devenit în totalitate om, exista un ritual ce se făcea la lună plină. Se aplica ritualul lupului fiecărui sătean – printre altele, era necesar să inspire fum de spice de grîu mucegăit și ars. Cei ce nu erau împliniți se transformau în lupi și erau nevoiți să trăiască un timp în pădure pînă se lepădau de animalul din interior. Cîinii pot fi buni doctori pentru persoanele cu dizabilități. Aura cîinelui este asemănătoare cu a omului și, prin acest cîmp biomagnetic, se poate comunica telepatic cu patrupedul.
Dacă sînt atît de valoroși cîinii, de ce noi, oamenii, nu-i apreciem după cum merită?
Această ruptură s-a produs în veacul VIII cînd au dispărut brusc toți oamenii cu cap de lup. Au lăsat lupoaica cu cei doi copii pentru a ne arăta strînsa legătură dintre animal și om.
Dar, de ce au dispărut oamenii cu cap de lup?
Căderea spirituală a omenirii s-a produs brusc în veacul VIII și, în această cădere, acei cu cap de lup și-au atras răutatea oamenilor. Priviți, chiar și astăzi, cum un om își bate cîinele, iar acesta îi linge mîna. Omul era o verigă împortantă pentru acei care îl aveau ca punct de reper, dar decăderea omenirii a distrus total legătura dintre om și natură. Omenirea a coborît o treaptă pe scara evoluției fiindcă oamenii cu cap de lup care au hotărît să rămînă în această dimensiune au fost transformați în sclavi.
Cum putem ieși din această situație, ne dați o soluție?
În primul rînd, trebuie să intrați în comuniune cu natura pentru ca animalele ce trăiesc în libertate să nu se simtă în pericol. Încercați să comunicați cu animalele care trăiesc pe lîngă voi căci fiecare animal vă poate învăța ceva.

Alexandru Ștefan