Am
auzit, adeseori, vorbindu-se despre faptul că, „cu cît cunoști mai bine
oamenii, cu atît mai mult iubești cîinii”. În majoritatea cazurilor întîlnite
am remarcat asemănarea uimitoare dintre cîine și stăpînul său. Cu aceste
frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din
Civilizația Vodă.
De unde și cum a apărut acest
devotat prieten în viața noastră?
Pînă
în veacul VIII, pe Pămînt existau multe zone unde trăiau oameni cu cap de lup.
În unele temple încă mai pot fi observate icoane ce îi reprezintă pe aceștia.
ADN-ul omului și al cîinelui sînt identice în proporție de 97%. Lupoaica antică
ce hrănește doi copii cu laptele ei aduce un mesaj important de la primii
oameni care au existat pe Pămînt. Dacă observați gravura tămăduitorului din Egiptul Antic veți
vedea că este reprezentat cu cap de lup. Pe parcursul evoluției sale, omenirea
a avut mai mulți învățători și unul dintre ei a fost lupul. Acest minunat
patruped s-a dovedit a fi cel mai apropiat de om. Drept mulțumire, oamenii l-au
rugat pe Creator ca, prin reîncarnare, acest mare învățător să devină om.
Legătura strînsă dintre om și lup a existat de la începutul Creației.
Lupul-învățător avea mai multe trepte de trecut pentru a ajunge în corp de om.
Dacă ființa umană se ridica - prin învățătura lupului - pe scara evoluției,
patrupedul trecea la casa omului, cu gradul de cîine. La rîndul său, ființa
umană îl ridica pe cîine la gradul de om dar, cîteva vieți – pînă se echilibra
animalul din el – continua să aibă cap de lup. Cîinii ce deveneau oameni mai
treceau o etapă de ridicare, pînă cînd nu se mai tranformau în lupi. Pentru ca
oamenii să se convingă că cîinele a devenit în totalitate om, exista un ritual
ce se făcea la lună plină. Se aplica ritualul
lupului fiecărui sătean – printre altele, era necesar să inspire fum de
spice de grîu mucegăit și ars. Cei ce nu erau împliniți se transformau în lupi
și erau nevoiți să trăiască un timp în pădure pînă se lepădau de animalul din
interior. Cîinii pot fi buni doctori pentru persoanele cu dizabilități. Aura
cîinelui este asemănătoare cu a omului și, prin acest cîmp biomagnetic, se
poate comunica telepatic cu patrupedul.
Dacă sînt atît de valoroși cîinii,
de ce noi, oamenii, nu-i apreciem după cum merită?
Această
ruptură s-a produs în veacul VIII cînd au dispărut brusc toți oamenii cu cap de
lup. Au lăsat lupoaica cu cei doi copii pentru a ne arăta strînsa legătură
dintre animal și om.
Dar, de ce au dispărut oamenii cu
cap de lup?
Căderea
spirituală a omenirii s-a produs brusc în veacul VIII și, în această cădere,
acei cu cap de lup și-au atras răutatea oamenilor. Priviți, chiar și astăzi,
cum un om își bate cîinele, iar acesta îi linge mîna. Omul era o verigă
împortantă pentru acei care îl aveau ca punct de reper, dar decăderea omenirii
a distrus total legătura dintre om și natură. Omenirea a coborît o treaptă pe
scara evoluției fiindcă oamenii cu cap de lup care au hotărît să rămînă în
această dimensiune au fost transformați în sclavi.
Cum putem ieși din această
situație, ne dați o soluție?
În
primul rînd, trebuie să intrați în comuniune cu natura pentru ca animalele ce
trăiesc în libertate să nu se simtă în pericol. Încercați să comunicați cu
animalele care trăiesc pe lîngă voi căci fiecare animal vă poate învăța ceva.
Alexandru
Ștefan