Clopotarul dacilor 199


Mai mult ne apasă gîndul că vom muri decît bucuria că trăim. Părerea mea este că o sută de ani e prea puțin pentru ca un suflet să atingă nemurirea pe Pămînt. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
Un suflet liber cunoaște calea, indiferent cîți ani trăiește în corpul fizic, rătăcirea este un fel de-a te amăgi pe tine însuți. Traiectoria sufletului este legată strict de trecerea Pămîntului prin perioadele ciclice ale Universului. Fiecare ciclu are dimensiuni diferite, la nivelul la care vă aflați voi puțini sînt cei care depășesc o sută de ani pămîntești. Odată cu schimbarea polilor magnetici, planetele își schimbă, prin rotație, locul. Planeta Pămînt se va poziționa pe locul unde se află acum Saturn. În dimensiunea respectivă, ființa umană va trăi o mie de ani fiindcă acolo se respiră numai cu oxigen. Planetele pe care există viață nu diferă mult între ele, pe unele se respiră numai cu oxigen, pe altele – doar cu hidrogen. Aerul de pe Pămînt este amestecat și, din această cauză, ființa umană trăiește atît de puțin. Toate planetele din Univers trec prin semnul crucii adică prin cele patru dimnesiuni, după cum se împarte întregul Cosmos. În prima dimensiune, ființa umană trăiește o sută de ani, în cea de-a doua – o mie de ani, în a treia – zece mii de ani și, în cea de-a patra dimensiune, trăiește o sută de mii de ani. Pămîntul, trecînd prin diferite dimensiuni ale Cosmosului, are posibilitatea de a-și reîncărca zăcămintele epuizate, iar ființa umană își poate schimba corpul fizic și nivelul de evoluție. Aveți astfel răspunsul despre scheletele oamenilor uriași, descoperite pe Pămînt.
Care este sensul, scopul sufletului, trecînd prin toate dimensiunile Universului?
Omul desăvîrșit, indiferent în ce dimensiune se află, rămîne cu memoria întreagă. În dimensiunea actuală, în care trăiți o sută de ani, sufletele susțin un examen important, apoi sînt invitate în dimensiunile  unde se trăiește o mie de ani. Dacă entitățile care au ajuns la nivelul de o sută de mii de ani nu au dobîndit nemurirea, li se oferă posibilitatea de a o atinge în dimensiunile unde se trăiește mai puțin. Este important ca sufletul să-și amintească ce anume are de îndreptat pentru a nu pierde timpul în zadar. Dacă nu reușește să ia examenul în dimensiunile joase, va începe totul de la început.
Cum se poate întîmpla așa ceva – sufletul să ajungă în dimensiunea în care trăiește o sută de mii de ani și să nu dobîndească nemurirea?
La voi se mai spune că nu moare nimeni de lene...trebuie să știți că numai din cauza lenei ființa umană nu dobîndește nemurirea. În concepția celor nedesăvîrșiți există un fel de nemurire unde toți morții își găsesc locul. Ființa umană își dorește să trăiască mult și bine, dar prea puțin se gîndește de ce i se oferă de Sus această posibilitate. Universul nu este un leagăn unde se dădăcesc sufletele care nu vor să muncească. Totul, în spațiu, are un sens și, dacă cineva devine un obstacol în Planul Divin, este întors înapoi pentru a conștientiza pentru ce i s-a dăruit viața.

Alexandru Ștefan