Oricît de mult s-ar strădui ființa umană să
înțeleagă și să descifreze mesajele din alte dimensiuni le va percepe
întotdeauna după propriul nivel de evoluție. Căutarea spirituală nu este o
performanță de specialitate, mulți au impresia că, dacă pot cîștiga bani, îl
pot cîștiga și pe Dumnezeu. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în
meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.
Ce îl determină pe om să-L caute pe
Dumnezeu?
Căutarea
spirituală este introdusă în ADN-ul uman. Este foarte important ca cugetul să
nu fie infectat cu frică. Dacă teama devine motorul credinței va predomina
imaginația sucită, care învinge în totalitate curajul, ancorînd sufletul în neputință.
Un suflet călit este acela care trece cu fruntea sus prin toate furtunile
vieții, pășind neclintit spre Lumină.
Pe ce criterii se zidește
civilizația voastră?
Noi
excludem din viața noastră tot ceea ce este artificial, nu există lăudăroșenie
sau cineva care să pretindă că ar fi altceva decît ceea ce este. Se face tot
ceea ce este necesar pentru ca societatea să se oglindească în Adevăr, dacă
cineva ar promova neadevărul nu ar putea trăi aici.
De unde s-a adus pe Pămînt atîta
ieftineală? O mare parte a lumii se ferește de Adevăr...
Pe
Pămînt există multe nivele și stiluri de viață, multe entități rătăcite se află
acolo pentru a învăța ceea ce nu au reușit la momentul și timpul potrivit.
Vreți să spuneți că Pămîntul
îndeplinește și rolul unei carantine pentru entitățile înalte?
Exact
de aceea sînt atît de mari contrastele între oameni – unii pot avea un
comportament animalic, alții – angelic. O entitate care vine cu o misiune
specială pe Pămînt trebuie să știe că singura plată pe care o poate accepta de
la sufletele ajutate este recunoștința.
Ce poți cere de la niște indivizi
care știu mai mult să urască decît să iubească?
Aceasta
este alegerea lor și e important ca tu să nu devii ca ei. Între rătăciți se va
naște întotdeauna un zăpăcit care să-i reprezinte, fiindu-le conducător. Majoritatea
oamenilor de pe Pămînt nu știu să se bucure pentru alții. Mulțumirea de sine
conduce spre prăbușirea sufletului. Nu trebuie să ajuți pe cineva să ajungă
mare pentru a te folosi de el, cea mai mare mulțumire este cea pe care nu o
vede nimeni.
Deci, trebuie să înțeleg că
Pămîntul este plin de contraste pentru a defini Adevărul?
Ar
fi de dorit ca toate faptele oamenilor să aibă contur nemuritor, să nu fie
făcute de mîntuială, pentru o singură zi. Într-o familie se pot întîlni doi
oameni diferiți, ce să mai vorbim despre un stadion plin de oameni care susțin
două echipe rivale – unii se bucură, alții plîng, important este să nu se
urască. La noi, legile s-au scris numai atunci cînd au dispărut judecătorii. Păstrați
întreaga viață inocența copilăriei voastre fiindcă fericirea se zămislește din
zîmbet și suflet de copil. Viața nu dă nimic din veșnicia sa, îți dă numai un
mic crîmpei din esența sa, pe împrumut, ca să dobîndești singur nemurirea. Un suflet
mare este acel care știe să se facă mic, aplecîndu-se pentru a-i ridica pe cei
căzuți. Cea mai mare suceală a minții din societatea voastră este atunci cînd
unii devin prieteni pentru a face rău. Sfatul nostru este: chiar dacă aveți
păreri diferite, păstrați prietenia, căci ea poate deschide multe porți
ferecate.
Alexandru
Ștefan
