Am decis să împărtășesc semenilor mei
uluitoarea experiență pe care am avut-o recent, în timp ce mă aflam între
starea de somn și starea de veghe. Ca de obicei, înainte de somn, am făcut o
rugăciune – ca îngerii să aibă grijă de corpul fizic atunci cînd călătoresc în
alte dimensiuni. Într-un fel, am adormit dar, în același timp, parcă nu
dormeam...semăna cu o deconectare a sufletului de corpul fizic...eram martor. O
sferă de lumină a coborît peste mine și sufletul, plin de bucurie, a intrat în
această sferă, fiind gata de plecare. Nu înțelegeam care dintre acei pe care îi
priveam eram eu, mă vedeam dormind și, totodată, eram în sfera de lumină. Am hotărît
să revin în corpul fizic pentru a fi sigur că nu pornesc spre o dimensiune de
unde nu mă pot întoarce. Am înțeles că, fără ajutorul celui din sferă nu pot
activa sau trezi corpul fizic. Atunci, am întrebat telepatic: cine ești tu? Mi s-a răspuns: sîntem
una, dar tu ești în stare de veghe, tu privești ceea ce se întîmplă.
Dar,
de ce mă simt separat de voi?
Un organism așa
funcționează – picioarele fac una, mîinile – alta, ochii văd, creierul
memorează.
Am lăsat îndoielile deoparte și am întrebat unde plecăm. Mi s-a
răspuns că ar fi bine doar să privesc, fără să mă gîndesc, pentru a putea
memora totul fără a implica logica. În acea sferă, o voce a anunțat - așa cum
se procedează la noi în metrou – că următoarea destinație este planeta Orion. Am
poposit înaintea unui ochi mare, pe care noi îl numim gaură neagră. Am ieșit
din sferă pentru a trece printr-o soluție ce elimina toate afecțiunile
sufletului. Ieșind din acea baie eternă, vedeam și priveam altfel lucrurile. Am
urcat, apoi, într-o navă care semăna cu un cilindru. Erau mai multe suflete
acolo, se deosebeau unele de altele prin culoarea aurei, toată lumea era
curioasă și binevoitoare. Am învățat bine lecția ce mi se servise mai devreme,
așa că nu am întrebat nimic, doar am privit și acest lucru m-a ajutat mult să
nu scap nimic din vedere.
Pînă am ajuns la destinație au fost trei aterizări, timp în
care am rămas numai suflete de aceeași culoare. Înainte de-a intra în
dimensiunea planetei Orion, ni s-au dat niște corpuri de unică folosință căci
fără ele nu am fi putut vedea și înțelege nimic. Diferența dintre corpul nostru
și cel temporar era ca diferența dintre un Trabant și un Ferrari.
Întîlnirea cu civilizația de pe planeta Orion a fost foarte
caldă și cu mari emoții de ambele părți. Vehicule există numai pentru a
călători pe alte planete. Pămîntul este asemănător cu ceea ce avem noi, dar
este mai negru. Fructele nu se consumă ca la noi, ci sînt transformate în
energie și consumate prin intermediul respirației. Ni s-a oferit posibilitatea
să le gustăm direct de pe copaci și seamănă mult cu fructele noastre ecologice.
Pe Orion nu există cimitire și nimeni nu moare, fiecare își poate schimba
corpul după cum dorește. Ființele de acolo au posibilitatea de a stabili
singure cum va arăta propriul corp fizic. Viața lor diferă mult de ceea ce avem
noi, pe Pămînt. Oamenii trăiesc într-un fel de concubinaj, fără a exista
divorțuri și alte neplăceri. Cînd un cuplu decide să se căsătorească își fac,
unul altuia, corpurile pe care le doresc. Pe această planetă nu există copii,
sînt suflete înrudite, cei care cîndva le-au fost părinți pe alte planete pot
să le construiască corpuri fizice în care să evolueze lîngă ei. Ni s-a explicat
că, fără aceste ieșiri din corpul fizic, un suflet nu ar putea rezista să
trăiască o viața de om pe planeta Pămînt.
Oamenii care au încălcat legea și se află închiși au
posibilitatea de-a călători în timp cu puterea gîndului pentru a îndrepta
lucrurile rele. Călătoria trebuie îndreptată
spre victimele ce suferă din cauza faptelor nechibzuite. Încercați să
îndreptați lucrurile, consolîndu-le cu gînduri bune ca să vă ierte cele făcute,
multe le puteți tămădui singuri.
Căutarea spirituală oferă fiecărui suflet posibilitatea de
a-și trezi subconștientul pentru a ține minte tot ceea ce se întîmplă în timpul
călătoriei sufletului, în somn. Este o viață cu mult mai reală decît acea pe
care o trăim pe Pămînt, am trăit-o cu toată esența mea. Acum încerc să-mi
amintesc totul pentru a înțelege și
conștientiza de ce mi s-a permis să fiu martor la toate cele întîmplate. Vorbind
cu tine am încercat să mă conving pe mine că totul a fost adevărat. Te înțeleg.
Dacă eu mă îndoiam la început, oare ce faci tu?
Alexandru Ștefan
