Cu
cît trăim mai mult în dimensiunea Pămîntului, observăm că femeia de astăzi
încearcă să nu rămînă în urmă față de femeia primordială. Părerea mea este că
nu se mai acordă importanță costumului popular cu toate simbolurile strămoșești
ce ne ocroteau sufletele. Ne dorim să trăim mult și fără rost și, în mod
paradoxal, ne prelungim artificial viața, aruncînd în vînt puținul material
agonisit și lăsînd în urmă goluri pe care trebuie să le umple copiii. Cu aceste
întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din
Civilizația Vodă.
Cum percepeți voi viața și rostul
ei?
Viața,
în dimensiunea noastră, înseamnă o misiune bine îndeplinită, fără a pierde
firul memoriei vieții anterioare. Fiecare dimensiune îi permite ființei umane
să-și construiască un corp fizic ce-i va da posibilitatea să stocheze toate
viețile și experiențele acumulate de-a lungul timpului. Numai cu un astfel de
corp supraomenesc se poate descifra fiecare viață în parte, cu toate plusurile
și minusurile sale. Fiecare civilizație care se află în spațiu a trecut prin
Școala-Pămînt, noi vă putem oferi, fără restricții, toată experiența noastră pe
care am acumulat-o pe Pămînt. Indiferent cîte schimbări s-au produs în
dimensiunea Pămîntului, femeia noastră a păstrat cu sfințenie Divinul din
interior. Greșeala voastră este că încercați să vă ghidați după ceea ce au scris
unii înaintași ai voștri ca fiind lăsat de Dumnezeu și nu faceți ceea ce
simțiți. În realitate, este imposibil să formulezi în cuvinte ceva irațional. Cu
cît s-a scris mai mult despre Dumnezeu cu atît mai mult lumea s-a prăbușit
spiritual. Femeia era vasul Divinului prin care se transmiteau principiile,
tradițiile și legea calității. Dacă vă înconjurați cu oameni și lucruri ieftine
deveniți asemenea lor.
Un suflet este
predestinat să ajungă în familia pe care o merită. Cîndva, fiecărui suflet i se
comunica ce are de făcut și de cît timp dispune pentru a-și îndeplini misiunea
pe Pămînt; fără aceste cunoștințe, viața devine un haos continuu. Voi priviți
viața ca pe o poveste și, cînd vă
ciocniți de realitate, inventați alte povești ca să vă ascundeți în ele. Atunci
cînd priviți un om nu trebuie să vă confirme televizorul cine este, trebuie să
căutați răspunsul în interiorul vostru. Căderea și ridicarea spirituală sînt
strict legate de conștiință, dacă pierzi legătura cu ea, vei rătăci în
întuneric. În necunoaștere, toate lucrurile rele își fac loc și acolo se
îngroapă sufletul, în gunoiul faptelor nesăbuite. Numai într-un suflet curat
își găsește lăcaș libertatea și este important ca energiile din zonele mai
joase ale corpului fizic să nu se amestece cu energiile înalte ale sufletului. Cînd
libertatea primordială este prezentă în interiorul ființei umane, energiile
joase încearcă să domine energiile înalte, impunîndu-le stilul lor de viață. Dacă
acest lucru devine posibil, energiile joase preiau controlul asupra energiei
vitale, transformînd corpul fizic în arma lor. Toate energiile se amestecă cu cea
sufletească activînd psihicul, care intervine asupra energiei mentale. Rădăcina
dorințelor devine energia vitală, care își dorește să obțină totul cu orice
preț. Acesta este un instinct de viață limitat, ce îndeamnă ființa umană să
obțină totul după legea junglei, fără să muncească și să gîndească profund. Dacă
nu se depistează și nu se iau măsuri la timp, energia vitală lucrează insistent
asupra ființei umane, obligînd-o să aibă totul acum. Dacă această stare se
păstrează, ființa umană se degradează prin promisiunile făcute pentru a-și
îndeplini poftele cu orice preț. Dacă aceste afecțiuni se află în majoritatea
oamenilor ce vă înconjoară, nu aveți nici o șansă să le îndreptați și este mai
bine să vă izolați de ei. Trebuie să conștientizați că un popor este strict
legat de matca ce îl reprezintă. Dacă eonul reușește, împreună cu matca, să se
izoleze de societate, cu timpul, societatea se va înălța după cum evoluează
capul.
Alexandru Ștefan
