Dimensiunea dintre viaţă şi moarte
Am fost un popor care a rîvnit spre desăvîrşire şi ne-am ridicat spiritual numai pe moştenirea lăsată de strămoşii noştri – dacii. Un popor poate fi cucerit doar dacă acceptă o cultură şi un Dumnezeu străin...noi ne-am trezit, peste noapte, cu altă identitate şi cu numele ţării schimbat. Din daci, am fost împărţiţi în moldoveni, ardeleni, dobrogeni, români etc. Cum a fost posibil aşa ceva? Foarte simplu: tinerii erau duşi la Roma, erau bine şcoliţi şi îndoctrinaţi cu idei străine şi, după întoarcerea pe pămîntul natal, nimiceau din temelie tot ceea ce era autentic, autohton.
Dacă ne dorim cu adevărat să renaştem, ca popor, trebuie să ne întoarcem cu faţa spre străbuni, iar ei ne vor arăta drumul spre viitor. Moştenirea sacră a dacilor era construită pe cinci Prispe. Fiecare Prispă reprezenta un ciclu (5125 de ani) şi găzduia omenirea pentru a se desăvîrşi.
- Pe prima Prispă am evoluat în întuneric; i se mai spune şi Epoca de fier.
- Pe cea de-a doua Prispă am evoluat în lumină – Epoca de foc.
- Pe Prispa a treia am trăit în apă.
- Pe Prispa a patra am vieţuit în copaci – Epoca de lemn.
- Pe Prispa a cincea trăim pe Pămînt.
Pe fiecare Prispă am evoluat diferit. Trecînd, prin evoluţie, dintr-un ciclu în altul, fiinţa umană a reuşit să adune într-un singur corp toate cele cinci elemente din fiecare Prispă, care au cinci ferestre:
- Somnul
- Transa
- Leşinul
- Coma
- Moartea clinică
Aceste stări reprezintă un refugiu pentru suflet. Atunci cînd omul este obosit sau nu mai poate suporta presiunile din acest spaţiu, se ascunde în dimensiunea aflată între viaţă şi moarte. Ferestrele sufletului erau foarte bine cunoscute de către preoţii Daciei, care le puteau deschide cu ajutorul unor ritualuri speciale. Aceste stări au fost date sufletului deoarece elementele au tendinţa de-a se domina între ele:
- Focul domină metalul
- Apa domină focul
- Pămîntul domină apa
- Lemnul domină pămîntul
- Metalul domină lemnul.
Pornind de la aceste axiome, se poate observa că nu există un element mai tare sau mai slab dar, totuşi, lupta există. Sufletul trăieşte liniştit numai în echilibrul Ioana-Iaşi (feminin-masculin). Dacă omul cade în starea de comă sau moarte clinică, este imposibil să revină la normal fără acest echilibru. Ca să te ridici sau să ieşi din altă dimensiune, pacea dintre bărbat şi femeie trebuie să fie sacră. Cîndva, femeile erau scoase din comă cu ajutorul plînsetului unui nou-născut; bărbaţii erau ajutaţi de sunetul cornului ce anunţa starea de război, iar copiilor li se spuneau istorii fascinante dar, cînd totul devenea mai interesant, povestea lua sfîrşit. Pentru a ajuta o persoană să iasă din astfel de stări, specialistul trebuie să cunoască bine cotloanele unde aceasta se ascunde. Aşa cum omul se trezeşte brusc din somn cînd are un coşmar, la fel se iese şi din aceste trăiri.
Alexandru Ştefan
