Clopotarul dacilor (7)

                                    
                                           A sosit timpul schimbărilor      

Trăim permanent cu sentimentul neputinţei de-a ne ridica la nivelul înaintaşilor noştri. Nu reuşim să mai anticipăm consecinţele faptelor noastre şi să mai discernem între bine şi rău.   În acest timp preţios - dat sufletului spre a se desăvîrşi – ne-am demonstrat unii altora cît sîntem de puternici, am încercat să demosntrăm cine deţine cea mai sofisticată armă de distrugere în masă şi am descoperit cît de fragili sîntem în faţa propriilor slăbiciuni.
Ne-am obişnuit să ne naştem din cenuşa marilor imperii şi să creştem la umbra lor, să participăm la distrugerea acestora şi, adesea, chiar la propria distrugere. Valuri de timp şi de istorie se află la picioarele noastre. Oare de cîte ori am călcat nepăsători peste ele, întotdeauna grăbiţi şi interesaţi doar de succesul altora? Fiinţa noastră caută cu insistenţă un punct de sprijin, un nou început, pe care ni-l oferă Universul acum, la împlinirea vremii. Trebuie să muncim pentru a ne ridica în altă dimensiune, altfel vom regreta cînd vom înţelege cît de puţin ştim despre noi înşine.
Acum este cea mai bună perioadă de înflorire spirituală. În acest an, se poate trezi orice nemuritor care depune puţin efort în căutarea sinelui. Poate că, împreună, nu-l vom dezamăgi pe Zalmoxe în aşteptările sale. Clopotul Daciei bate a trezire, dar cîţi îl aud?
A sosit timpul cînd singuri trebuie să facem ceva concret pentru a ne ridica şi a merge pe picioarele noastre. Un copil este supravegheat pînă face primul pas...Acum, este momentul să păşim hotărîţi spre reperele neamului, spre nemurire.
În primăvara acestui an, ne vom întîlni mai mulţi la Chişinău; tema reuniunii va fi „2012 – un nou început; destăinuirea ritualurilor dacice”. Toţi sînteţi bineveniţi; locul şi data întîlnirii vor fi transmise telepatic.
                   Alexandru Ştefan