Clopotarul dacilor (8)

                  

                            Dezlegarea de materie – drumul spre nemurire

Înţelepciunea strămoşilor are menirea de a vă ajuta să scoateţi la suprafaţă ceea ce ştiţi deja, dar se află în stare latentă  în sufletul vostru, în subconştientul vostru. Trezirea spirituală este primul pas pe drumul spre desăvîrşire.
          Cîndva, înţelepţii Daciei se ghidau după un calendar astrologic şi se considera că fiecare million de oameni era patronat de o planetă. Populaţia Daciei nu depăşea 16 milioane de nemuritori; creşterea sau descreşterea numărului de locuitori era privită ca o deviere de la calea spirituală. În Dacia trăiau două categorii de oameni – muritorii şi nemuritorii. Se numeau “daci” numai aceia care dobîndeau nemurirea. Cînd se ridicau nemuritorii în altă dimensiune, oamenii muritori păşeau în şcoala nemuririi. Nemuritorii erau patronaţi de 16 planete, iar muritorii – de 16 reflexii din oglindă. Deci, populaţia Daciei era de 32 de milioane de oameni - muritori şi nemuritori.
Un rol important în viaţa strămoşilor îl deţinea totemul. Fiecare dintre cele 32 de totemuri avea ca simbol un animal. Totemul reprezenta partea nedesăvîrşită a sufletului şi, cînd îşi pierdea cumpătul, omul cerceta amănunţit caracterul animalului care-l reprezenta, pentru a putea lua sub control energia animalică. Dacă era echilibrat, acest “alter ego” devenea călăuza sufletului atunci cînd omul păşea dintr-o viaţă în alta.
Dacii erau interesaţi de nemurirea sufletului şi nu acordau atenţie acumulărilor în plan material. Energia supremă se arde pe lucruri lipsite de importanţă şi, prinşi în capcanele haosului, ne concentrăm asupra banilor acumulaţi peste măsură; în final, devenim nefericiţi, căci nu mai avem timp pentru a-i cheltui.   
          Ca să te poţi ridica la un nivel superior, trebuie să gîndeşti mai profund. Nu vei muri niciodată dacă vei gîndi ca un nemuritor. Cum poţi să devii zeu, dacă tu nici nu îndrăzneşti să visezi la aşa ceva? Repet, nu este un sfîrşit al lumii, ci o reevaluare a sufletului la un final de ciclu. Celui care doreşte să rămînă în continuare pe Pămînt i se oferă această posibilitate, dar mulţi dintre noi ne-am săturat să trăim şi să-i suportăm pe cei care ştiu doar să fure şi să amăgească; cînd nu vor mai avea pe cine să amăgească, vor începe să-şi cîştige existenţa în mod cinstit.
          Nemuritorii vor trece uşor dintr-o dimensiune în alta pentru că deja nu-i leagă nimic de acest spaţiu limitat. Cînd vom înţelege că Pămîntul este o şcoală, ne vom deconecta mai uşor de materie. Aşa cum copilul care creşte nu vrea să renunţe la jucării, tot aşa omul nu se poate dezlega de Pămînt.  
                             Alexandru Ştefan