Sînzienele - o sărbătoare dacică, veche, străveche,primordială. Un ritual atît de înrădăcinat în mentalul colectiv, încît, nereușind să-l elimine, reprezentanții ortodoxiei au fost nevoiți - ca și în multe alte cazuri - să îl adopte și să-i pună eticheta unui sfînt.
Sînzienele sau Sfintele Zîne sau Zînele Bune erau considerate preotesele Soarelui, divinități nocturne, ascunse în păduri neumblate de om. Sărbătoarea de astăzi își are originile într-un străvechi cult solar. Momentul marchează începutul verii întrucît, la 21 iunie, este celebrat solstitiul de vară. Potrivit tradiției, în noaptea de 23/24 iunie, Sînzienele plutesc în aer, umblă pe pămînt, cîntînd și dansînd, binecuvîntează holdele cu rod, umplu de leac plantele medicinale și de parfum florile, tămăduiesc bolnavii.
Este un moment al bucuriei, în care oamenii își împodobesc casele cu magicele flori galbene de sînziene, cu frunze de nuc și cu orice alte flori, se închină Soarelui, așteptînd să fie binecuvîntați cu ploaie și Lumină.
O altă tradiție legată de Sînziene spune că, dacă cucul va înceta să mai cînte de astăzi, urmează o vară secetoasă.
Mirabela Radu
