Depănînd amintirile, am prins un episod din viața mea –
fugăream norii pînă la capătul Pămîntului. Clopotnița bisericii era un fel de
satelit de unde priveam întregul Univers. Ploaia de vară mă ademenea în dansul
ei splendid și mă spălam bucuros de năzbîtiile copilărești, în culorile
curcubeului. Era un dor autentic, primordial, care s-a ținut mereu după mine,
chemîndu-mă înapoi, acasă. Mulți pleacă de acasă adică din țară și nu mai au
puterea de-a se întoarce. Eu am avut norocul să pot păstra în suflet pămîntul
și datina neamului și nu am uitat acea vorbă bătrînească, ce spune că toate
drumurile duc spre casă.
O
perioadă de timp am fost zăpăciți cu teoria lui Darwin – că am proveni din
maimuță, iar ideologia marxist-leninistă ne-a demonstrat că nu sîntem departe de
acest statut. Un suflet gol este foarte ușor de manipulat. Un popor care își
schimbă credința și Dumnezeul la fiecare două mii de ani nu poate găsi calea
spre Lumină. Fiecare națiune are un destin comun; fără sprijinul strămoșului
primordial nu se poate descîlci ghemul karmic al neamului. În spațiu, totul are
o rînduială – de la primul pînă la ultimul născut sîntem un organism care
depinde în totalitate de evoluția sufletelor ce ne înconjoară. Cu aceste
gînduri și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din
Civilizația Vodă.
Cînd și cum am pierdut, ca popor,
legătura cu rădăcinile neamului din care provenim?
Acest
popor – traco-geto-dac – s-a zidit pe propria temelie și, în nici un caz, să nu
credeți că ați fi urmașii Romei. Multe popoare ce se consideră astăzi superioare
vouă au roit din sînul acestui neam. Stagnarea spirituală a dezbinat lumea, iar
sufletul nu-și mai cunoaște traiectoria destinului. Cei mai mulți oameni își
petrec viața după niște tipare ale societății în care trăiesc – fetele ce trec
de 20 de ani sînt împinse să se căsătorească...băieților li se mai acordă
cîțiva ani, dar și ei trebuie să se căsătorească...apoi,
li se inoculează ideea că trebuie să aibă copii repede ca să
nu fie tîrziu...apoi, trebuie să agonisească avere pentru
copii și așa mai departe... Cam așa vedem, din dimensiunea noastră, evoluția
voastră – sînteți atrași în capcana gândirii colective. Rare sînt situațiile în
care oamenii își ascultă inima și își urmează calea destinului.
Vreți să spuneți că, dacă nu îl
întîlnim pe dracul nu putem trezi Dumnezeirea din noi?
Neavînd imaginea a ceea ce nu este bine să fii nu poți
descoperi cine ești tu cu adevărat. Oamenii încurcă lucrurile și cred că, dacă
se descurcă bine în materie au evoluat spiritual. Maturitatea înseamnă să te
lepezi de energiile distrugătoare. Nu poți fi lup ca să păzești oile și nici
vulpe ca să supraveghezi găinile. În primă fază, trebuie să conștientizați ce
viciu vă urmărește. Cea mai mare luptă dintre sufletele adevărate și cele
infectate are loc atunci cînd acestea din urmă sînt demascate. În mod
paradoxal, cei care nu vor să se schimbe găsesc întotdeauna argumente pentru
a-și apăra nedesăvîrșirea. Legătura se rupe din momentul cînd se depistează
căpușele ce stau agățate de voi, storcîndu-vă de energie. Lumea voastră
stagnează deoarece sînteți nepăsători atunci cînd cineva fură, cînd sînteți
amăgiți, cînd vi se cere mită, cînd cineva neajutorat suferă și multe altele. Cînd
veți respinge categoric astfel de afecțiuni ale societății în care trăiți înseamnă
că sînteți diferiți, în caz contrar, vă încadrați în aceleași tipare. Cei care
vorbesc mai mult despre ispită o propovăduiesc, iar acei care vă îndeamnă să nu
faceți nimic așteaptă să vă fure afacerea. Cei care au dinți de lapte vor să
mestece mîncare tare, iar cei fără de minte își închipuie că îi învață pe toți.
Alexandru Ștefan
