Clopotarul dacilor - 18



                                             Paştele blajinilor, la daci  

Odată cu sosirea primăverii, după echinocţiu, pe aceste meleaguri se sărbătorea Anul Nou. După săptămîna Floriilor, de sărbătoarea Călăreţului Trac (în prezent, Sf. Gheorghe) se trimiteau oile la păscut. Oamenii se salutau cu formula “Natura a înviat!” – “Adevărat a înviat!”.
Cu flori şi bucate alese, oamenii mergeau la cimitir pentru a întîlni Anul Nou alături de cei decedaţi. Acest eveniment se mai numea şi “sărbătoarea nemuritorilor” dar, în memoria poporului, este menţionată ca “Paştele blajinilor”. Cu două-trei zile înaintea sărbătorii, oamenii udau cu apă de izvor mormintele celor dragi. În unele zone, încă există acest obicei, dar s-a pierdut semnificaţia acestui ritual. După ce se uda mormîntul, se stropea cu vinul lui Zalmoxe, care avea puterea de-ai aduce pe cei decedaţi la masa de Paşte. “Blajin” i se spunea lui Zalmoxe fiindcă, prin blajinătatea lui, cei decedaţi aveau parte de o sărbătoare alături de cei dragi.
Obiceiul de-a încondeia ouă datează din perioada Daciei. Ouăle simbolizau viaţa, iar culoarea roşie reprezenta focul care încălzea pămîntul. În unele sate din România, se mai sărbătoreşte Paştele Cailor. Aceasta era, de fapt, sărbătoarea animalelor şi a celor decedaţi. Dar, adevărata semnificaţie s-a pierdut, cu timpul, la fel cum sărbătoarea Dragobete s-a transformat în Sf. Valentin.
Va veni un timp cînd vom fi întrebaţi de ce nu am păstrat obiceiurile strămoşeşti...în tradiţiile noastre este ascunsă întreaga înţelepciune a acestui neam. În acest tezaur al lui Zalmoxe se află taina trecerii dintr-o dimensiune în alta.
Citind aceste rînduri, unii dintre voi vor căuta pe internet informaţii care să confirme cele scrise de mine. Nu vă mai pierdeţi vremea, căci aceste informaţii s-au transmis numai prin viu grai. Există, în depozitele Vaticanului, vagoane întregi de manuscrise despre marele popor dac, dar nimeni din conducerea României nu a efectuat un demers pentru a le studia. Dacă nu noi, măcar copiii noştri ar trebui să ştie adevărul despre cei din care ne tragem. Această istorie, care ne-a fost agăţată de gît, nu are nimic în comun cu acest pămînt şi cu strămoşii noştri. Dacii au fost şi au rămas puternici prin nemurirea lor, indiferent în ce au încercat alţii să ne transforme. La împlinirea vremii sau, mai corect spus, aproape de anul 2012, acest nemuritor, batjocurit şi umilit de toată lumea, va veni în ajutorul celor care se consideră astăzi puternici. Trezeşte-ţi nemurirea din tine şi fii conştient că trăieşti acum - nu cîndva, în viitor – şi numai atunci vei putea face faţă schimbărilor universale.
                                                Alexandru Ştefan