Pîntecele mamei – cheia păstrării memoriei existenței anterioare
Dacă privim astăzi în lumea civilizată, observăm cu ușurință că animalele abandonate sau pierdute de către stăpînii lor devin, în scurt timp, neputincioase și în final sunt sortite pieirii. De asemenea, ființele umane, cu cît mai mult s-au îndepărtat de credința zalmoxiană, cu atît le este mai greu să găsească un canal de comunicare cu strămoșii. Procesul de comunicare nu trebuie să fie mecanic, ci o acțiune spirituală, în concordanță cu starea în care se află propriul nivel de gîndire.
În următorii “clopotari”, voi încerca să vă descifrez cîte ceva din cele 12 Legi ale lui Zalmoxe, ca să vă puteți construi un plan-idee pentru desăvîrșirea sufletului.
În prima lege se vorbește despre educația fătului în pîntecele mamei. Întruparea este o școală și un proces ce se derulează, timp de 9 luni de zile, în apă. În acest microcosmos al mamei, cercetăm greșelile din viețile anterioare și încercăm să le îndreptăm după naștere. După ce află că este însărcinată, o mamă trează și evoluată va activa toate corpurile sale subtile, pentru ca pruncul din pîntece să le conștientizeze; astfel, mama îi va transmite fătului senzația de sprijin în căutarea propriei sale căi. Pentru ca pruncul să se nască cu memoria întreagă, trebuie învățat să-și păstreze corpul eteric anterior, în care este stocată memoria vieții anterioare. La copil, ștergerea memoriei existenței anterioare are loc numai din cauza mamei decăzută spiritual. Tutunul și alcoolul reprezintă cele mai joase energii care distrug corpul eteric al fătului. O viață fără căutare spirituală împiedică pruncul să aibă o legătură solidă cu corpurile subtile ale mamei. Din fericire, memoria vieților anterioare nu se pierde, ci se păstrează în corpul tonic al fiecărui om.
Chintensența întregii experiențe de viață a eonului se păstrează în corpul mutabil. Pînă în cea de-a patra lună de sarcină, mama are posibilitatea de-a discuta cu spiritul pruncului (înainte ca acesta să se miște). Fătul trebuie să intre treptat cu corpul său eteric în corpul fizic, pentru a nu-și pierde memoria, să fie ca un fel de învelire a celulelor fizice cu cele eterice.
Dacă o femeie dezechilibrată aduce pe lume un copil există riscul ca acesta să se nască fără toate corpurile subtile; adesea, acești copii mor la naștere sau la scurt timp după venirea în această lume. Există cazuri cînd corpurile subtile nu se cuplează în întregime și atunci copilul se dezvoltă cu întîrziere, prezintă diverse anomalii patologice, cum ar fi slaba orientare în spațiu, lipsa de coordonare a mișcărilor diferitelor organe, debilitate etc.
Unele afecțiuni patologice sînt consecințele unor datorii din viețile anterioare și, pentru a îndrepta aceste devieri, fiecare individ își alege o cale. De exemplu, în cazul abuzului de forță fizică în viața anterioară, individul poate să se nască, în următoarea existență cu un handicap fizic sau cu debilitate. Se ridică și întrebarea despre bolile ereditare – ele nu sînt altceva decît rezultatul alegerii părinților într-un moment de deviere. De obicei, alegerea circumstanțelor nașterii nu se produce după voința cuiva, ci după afinitatea energiilor necesare pentru parcurgerea calității. Viitorul membru al societății este atras de asemănarea energiilor exact acolo unde își poate împlini calea cu un rezultat profitabil. Omul care și-a parcurs calea sub flamura eliberării de erori și devieri, vine în acest spațiu după cum îi dictează liberul arbitru, ca să-și slujească poporul, fără a-și pierde memoria și își alege singur locul și momentul nașterii.
Alexandru Ștefan
