1 decembrie 2011

                            

                                Felicitare pentru cei cu inimă de dac

A existat, cîndva, un popor de oameni înțelepți, curajoși, blajini și buni la suflet. Se numeau daci, iar țara lor era Dacia. Toate popoarele lumii au încercat să fie asemenea lor, dar nu au reușit. De aceea, au interzis rostirea cuvintelor dac și Dacia și au cotropit țara. Dar, dacii nu au pierit niciodată, ci au rămas înțelepți, curajoși, blajini și buni la suflet. Ei sînt cunoscuți astăzi sub numele de români.

Chiar dacă sîntem numiți români, noi știm că sîntem daci.

Chiar dacă i se spune România, noi știm că ea se numește Dacia.

Așadar, astăzi, de 1 decembrie, la mulți ani tuturor celor care au în piept o inimă de dac.

La mulți ani, dacii mei!

La mulți ani, Dacia mea!

Mirabela Radu

Clopotarul dacilor - 70

                                           

                                                     Școala-Pămînt

Pînă cînd se perfecționează, sufletul are nevoie de timp și de haina din carne. Nimeni nu poate trece în altă dimensiune neîmplinit sufletește. Viața de pe Pămînt este singurul loc în care sufletul simte starea existenței materiei statice, avînd misiunea să traverseze - într-un an galactic - toate nivelurile de ordonare ale Universului, pentru a acumula energia necesară ridicării la Cer.

Pămîntul este singurul loc unde ne pregătim spiritual. Dacă nu conștientizăm că singura cale de ieșire din creșa Terrei este desăvîrșirea, vom sta ca niște tăntălăi în clasa întîi, preț de mii de ani la rînd. În acest spațiu limitat, oamenii gîndesc că moartea este rivalul vieții și, pînă la capăt, i s-a oferit un loc de cinste sub sintagma că “așa-i viața trecătoare, unul naște, altul moare”.

Dacă, în acest spațiu limitat, moartea ar fi considerată ca un bob de grîu -  care moare și răsăre – ar fi un prim pas către renaștere; treptat, omul s-ar desprinde de materie și ar evolua cu mai multă rîvnă. Dacă oamenii ar cunoaște adevărata cale de renaștere din acest spațiu, nu ar mai împărți în stînga și-n dreapta toate bogățiile lor materiale înainte de-a se dezlega de ele. Acești oameni, după ce mor, văd că nu și-au terminat pe deplin misiunea de pe Pămînt și că au murit fiind amăgiți că vor avea o altă viață fără de griji în altă parte, reîncarnîndu-se. Tot ceea ce-și amintesc ei este faptul că li s-a luat averea pe nedrept și că acum trebuie să pornească totul de la zero. Devin extrem de zgîrciți și se închină banului.  

Această dimensiune, despre care vorbește toată lumea, este un nivel necunoscut cugetului nostru. Noi vom păși, de fapt, într-o dimensiune pe care încă nu o cunoaște sufletul nostru, dar tinde către ea. Cine a trăit deja prima dragoste înțelege că tot așa va fi și această trecere. Important este să nu ne ia valul. Dacă ești conștient, dacă știi pentru ce ai rîvnit spiritual, vei căuta ceea ce este mai mult în tine. Dacă vii cu toate infecțiile de pe Pămînt și încerci să le implantezi în altă dimensiune, vei fi trimis acolo de unde ai venit.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 69

Comunicarea prin telepatie

          Dacă stăm și analizăm cu atenție tot ceea ce are viață în acest spațiu, observăm că toate vietățile dețin un limbaj aparte de comunicare. Formele de comunicare de care s-a folosit ființa umană sînt păstrate în banca de date a Pămîntului. Înaintea graiului omenesc, ființa umană a comunicat prin telepatie și acest minunat fenomen a fost preluat de la om de către plante. Dacă omul vrea să comunice telepatic o poate face foarte ușor, dar trebuie ca, în primul rînd, să excludă din gîndirea sa informația că ar putea fi vorba despre o coincidență. Altfel, în creierul receptor va ajunge, în primul rînd, informația emisă cu îndoială. Transferul informativ la o altă persoană se face prin gînd bine formulat. Odată cu formularea gîndului prin cuvinte neexprimate, așezați mesajul în cîmpul electromagnetic din vîrful degetelor și îl trimiteți către persoana cu care vreți să comunicați.  

          Străbunii noștri spuneau că, dacă o mînă de oameni se trezește, toți nemuritorii din acest spațiu intră în cîmpul informativ al celor treji. Are loc o deblocare și elaborare a informației eterne prin cîmpul electromagnetic al strămoșilor. Ei au rolul unui satelit prin care transferă toată experiența lor, neamului. Așa cum fiecare companie telefonică deține sateliții săi, fiecare popor are sursele sale de comunicare separată. Nașterea și revenirea sufletului într-un anumit loc nu este altceva decît o intrare ușoară pe frecvența cîmpului informativ pe care l-ați deținut în viețile anterioare. Prin acest transfer energetic îi puteți ajuta pe cei apropiați care suferă de boli incurabile. Emiterea energiei tămăduitoare se face prin cîmpul magnetic al sistemului endocrin. Dacă simțiți că cineva vă influențează negativ prin cîmpul său electromagnetic, eliminați-l din memoria voastră și nu vă mai gîndiți la el.

          Pierderea frecvenței dintre oameni și strămoși a blocat procesul tehnic de comunicare al cîmpului magnetic dintre organismele vii ale Pămîntului. Pentru a intra pe frecvența strămoșilor, încercați – trei zile consecutiv – să eliminați din memoria voastră tot ceea ce înseamnă gînd – acesta era, de fapt, adevăratul post al dacilor. Cum ar trebui să funcționați în aceste trei zile veți primi indicații de la plante și, treptat, veți simți frecvența voastră autentică.

Alexandru Ștefan       

Clopotarul dacilor - 68

Conexiunea cu strămoșii – calea spre desăvîrșire

Măreția ființei umane se vede prin voința ei. Dacă nu ai găsit calea pentru desăvîrșirea sufletului pînă la vîrsta de 53 de ani, ești doar o grămadă de pămînt cu chip de om. Calea adevărată spre Împărăția Cerului este aceea care vine din suflet, nu din întîmplare. Există persoane care urmăresc oameni importanți pentru a-i racola într-o religie sau sectă, sub haina de îngeri păzitori. Adevărata credință este aceea care te ridică, nu te buzunărește. Unii se duc pe așa-zisa cale a lui Dumnezeu, pentru că s-au despărțit de iubită, le-a murit partenerul de viață ori au fost înșelați…sînt multe cauze care conțin un gînd ascuns, în căutarea desăvîrșirii.  

Privind lucrurile strict din unghiul societății de astăzi, trăim în niște paragrafe în care ființa umană se simte ca într-un țarc puțin mai larg unde, la fiecare colț, este cîte un televizor care ne spune cum să ne trăim viața. Printr-un astfel de mod de viață, noi nu ne alegem cu o naționalitate, ci cu o specialitate.

Prin sine, omul este o ființă firavă și nu are curajul ori puterea de-a se ajuta singur. Pentru a cîștiga fructul nemuririi, trebuie să se conecteze la sursa strămoșilor – numai acest izvor energetic îi poate da omului puterea de a trece hotarele iluziei.

Întotdeauna, omenirea și-a pus chinuitoarea întrebare: pe cine să crezi astăzi cînd, de fapt, toți vorbesc același lucru? Acum, la împlinirea vremii, stăm în fața unei răscruci și nu sîntem siguri, nu știm pe care drum să pornim, ca să nu greșim. Într-un fel, oamenii au dreptate, căci această cunoaștere umană vine dintr-o singură rădăcină dumnezeiască, dar omul nu trebuie să uite că rădăcina are fire diferite – unele sînt mai lungi ca altele și accesul la informație se face după cum au rîvnit în trecut strămoșii – unii primesc mîncare tare, altora li se dă pîine cu lapte. În spațiu, totul este ierarhic. Acei care nu cunosc rădăcina neamului strămoșesc vor primi de la străini niște resturi limitate.  

Omul este o creație divină și, prin desăvîrșire, poate deveni o sferă de lumină cu un cîmp magnetic atît de puternic, încît poate schimba totul în jurul său. Majoritatea oamenilor nu conștientizează misiunea și rolul pe care îl au aici, pe Pămînt. Trăiesc ca niște paraziți, arzînd energia cerească pe fleacuri. Apropierea de Zalmoxe și de neam te va ajuta să depistezi găurile prin care se scurge energia ta. Alăturîndu-te ideii străbunilor, vei putea forma un cîmp magnetic care nu va permite pierderea energiilor moștenite. Oamenii care nu sînt mulțumiți de tot și de toate își caută un refugiu în diferite boli imaginare, care devin preocuparea lor majoră, un fel de scuză prin care ei suferă pentru insatisfacția de care nu pot scăpa.  

Orice s-ar întîmpla, trebuie să știi că Eternitatea se dobîndește pe baza faptelor tale concrete, în acest spațiu.

Ca om, lasă ceva bun urmașilor pentru istoria neamului.

Ca suflet, rîvnește spre desăvîrșire, căci numai aceasta îți va rămîne ție.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 67

                    Conflictul dintre interiorul și exteriorul ființei umane

          Pentru a ne integra pe deplin în unitatea cosmică, trebuie să cunoaștem bine cele două dimensiuni ale Pămîntului:

-        Raționalul este dimensiunea reală și vizibilă a ființei umane, unde omul trăiește numărîndu-și zilele

-         Iraționalul este dimensiunea invizibilă a ființei umane, unde sufletul nu se supune timpului limitat; este adevărul nostru absolut.

Ceea ce numim noi realitate este, de fapt, numai o părticică din întreg, pe care o poate descifra creierul nostru de la meridianele sensibile ale corpului uman. La un alt nivel, corpurile noastre subtile, trecînd de hotarul iluziei, văd cu totul o altă realitate, esențială și eternă. Ceea ce percepe omul cu ochii fizici este doar aparența unui moment din iluzie. Raționalul este dictat de dorințele instinctului animalic. La acest nivel al realității aparente, ființa umană va găsi numai intrigă, suferință și toate bolile de pe fața Pămîntului.

Omul din Dacia era o ființă autentică, care avea acces la toate informațiile din lumea invizibilă. Credința în nemurire îi dădea, sufletului ordonat, posibilitatea de a pătrunde în dimensiunile superioare ale Cerului pentru ca, ulterior, să corespundă cerințelor Dumnezeiești.

 Învățătura lui Zalmoxe ne vorbește, în cea de-a noua căsuță-eră, despre: eu sînt sau mi se pare că sînt eu? Eu sînt este sinele nostru primordial, în care se păstrează gîndul Creatorului. Sinele este un început primordial, prin care adevărul se va ridica, prin ființa noastră, la Cer. Acum, la împlinirea vremii, privind rațional, aparent parcă avem de toate, dar totuși ceva ne lipsește – tînjim după nemurire și, undeva, în adîncul sufletului, simțim un gol de care nu putem scăpa dacă nu ne îndreptăm spre invizibil.  

Omenirea este preocupată, astăzi, mai mult de aspectele fizice, de exterior, pentru a-și satisface dorințele animalice. Interiorul, adică sufletul omului, este ignorat în totalitate și, din această cauză, personalitatea omului este incompletă. Interiorul și exteriorul ființei umane sînt într-un dezacord total, nepermițîndu-i omului să se cunoască pe sine însuși. Îl cunoaște, de fapt, numai pe sclavul supus nevoilor actuale. Dacă nu vă îndreptați cu fața spre nemurire, veți găsi hrană numai pentru corpul fizic. Îndreptați-vă spre interiorul vostru și ajutați sufletul să iasă din acest program inconștient al raționalului. Numai atunci veți putea auzi glasul strămoșilor. Ei au venit în acest spațiu cu credința în nemurire și cu simbolul eternității, purtau în suflet semnătura lui Zalmoxe, care ne amintește de originea noastră autentică.  

O părticică din lume rămîne întotdeauna în acel conștient-autentic, intuiește că există o singură cale și un drum spre noi înșine, își ridică nivelul spiritual pentru ca sufletul să găsească o traiectorie favorabilă spre a se desăvîrși.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 66

                            

                                         Dezlegarea de materie 

Ni s-a dăruit această planetă, de către Divinitate și libertatea de a trăi singuri pe acest Pămînt. Proști sau deștepți, am supraviețuit pînă în pragul anului 2012. Întrebarea care ne urmărește, astăzi, pe toți este: mai avem vreo șansă de a merge mai departe? Această întrebare mi se pare fundamentală și este firesc ca omul să se întrebe acest lucru în fiecare zi. Sîntem terorizați de permanentele cutremure ale Pămîntului, trăim cu teamă, de parcă cineva vrea să ne fure viața. Am supraviețuit cu voia lui Dumnezeu, prin diferite mijloace, cu speranța că sîntem creați cu un scop precis, pe care trebuie neapărat să-l cunoaștem.   Ființa umană este chinuită, deoarece știința și religia nu au un răspuns și îi este foarte greu să găsească o cale de ieșire din această situație. Apasă o neîmplinire pe suflet, de parcă am nimerit într-un loc unde totul este invers, nu așa cum ar trebui să fie.

Știința și religia s-au autoproclamat atotștiutoare și, în loc să se completeze, au vîrît capul în nisip, lăsînd omenirea să bîjbîie prin întunericul neștiinței. Ce știm cu adevărat astăzi despre noi și care este calea de urmat?

O parte a omenirii s-a împăcat cu faptul că sîntem muritori. Părerea mea este că ar trebui să nu uităm că fiecare dintre noi are un destin diferit și niciodată nu se va sfîrși viața de pe Pămînt. O altă parte a omenirii, care nu și-a terminat școala pe Pămînt, va rămîne în continuare în acest spațiu pentru a-și împlini destinul. Mulți își doresc să treacă în altă dimensiune fără a se dezlega de materie. Așa ceva este imposibil – omenirea nu poate fi trecută cu forța într-o dimensiune din care nu vrea să plece.

Chiar dacă Pămîntul trece în altă dimensiune, aceste suflete sînt duse pe o planetă asemănătoare Terrei, ca să poată învăța mai departe de la înțelepciunea naturii. Oamenii care nu au absolvit facultatea naturii sînt dependenți de materie.

Dintre toate fenomenele din Univers, cel mai ciudat și mai greu de înțeles – în Școala-Pămînt – este capacitatea materiei de a gîndi și a se modela pe sine însăși. Materia, fiind într-o permanentă schimbare, prin mișcare, emană gînduri din viețile anterioare, amintindu-i omului că este banca de date a unei lumi statice. Natura are misiunea de a-l trezi pe om, pentru a fi în stare să culeagă - din armonia sa – ideile și sentimentele ziditoare, fără a-și pierde timpul analizînd din ce atomi este construită. În acest cîmp mental, omul, înainte de trecere, își trezește unitatea conștiinței universale, acumulînd și din experiența materiei schimbătoare. Pentru ca omul să se poată elibera de materie, trebuie să conștientizeze că tot ceea ce este stocat în creierul său a învățat de la Mama Pămînt. Toată gîndirea ființei umane este extrasă din banca de date a Terrei, lasată nouă de alte civilizații, care au trăit înaintea noastră pe Pămînt.

Alexandru Ștefan   

Clopotarul dacilor - 65

                                              

                                        Călătoria în timp

            Sper ca informațiile ce urmează să-i ajute pe acei care vor să cunoască în profunzime cum poți fi în mai multe locuri deodată. Această calitate a fost cunoscută bine de către strămoșii noștri, fiindu-le de mare ajutor atunci cînd se ridicau în altă dimensiune. Cunoscînd această taină, indiferent unde se află, omul poate ajunge la canalul de trecere din orice colțișor al Pămîntului. Voi încerca să vă lămuresc, pe scurt, cum se petrece acest fenomen:

1.     Ca să poți fi în mai multe locuri în același timp, trebuie să te eliberezi în totalitate de materie și să-ți dedici viața desăvîrșirii.

2.     Cînd simte că somnul intră în corpul fizic, subconștientul trebuie să aibă bine formulată dorința de-a fi în mai multe locuri deodată și scopul acestei dedublări.

3.     Este rugat unul dintre îngeri să păzească corpul fizic în timpul somnului, iar corpurile subtile devin niște sateliți ai corpului fizic, care însoțesc Duhul ce ghidează sufletul în locurile unde i s-a permis accesul.

4.     Corpul fizic nu trebuie să urmărească nimic cu logica, el trebuie să dețină numai ideea programată de suflet, să îndeplinească rolul unei recepții, fiind un simplu martor la tot ceea ce se petrece acum, în mai multe locuri simultan.  

5.     Dacă corpul fizic încearcă să urmărească acest fenomen cu logica, rezultatul va fi zero. Sufletul trebuie să decidă, iar inima să confirme plecarea. După ce sufletul este sigur că nu este urmărit de instinctul animalic, va emana o lumină asemănătoare cu aura care pătrunde în oglinda mediană ce activează și teleportează corpurile subtile - cu un procent din energia statică - acolo unde și-a dorit omul.  

Acei care au reușit să atingă acest nivel au la dispoziție două corpuri diferite – unul este al sufletului, altul este organic și, cînd omul se trezește, ele se unesc într-un singur corp. Fără corpul fizic, aceste două corpuri nu pot funcționa separat. Străbunii noștri împrumutau această dublură a corpului fizic sufletelor decedate, pentru ca ele să poată veni în ospeție, la Paștele Blajinilor, în carne și oase. Decedatul îl ruga în vis pe cel apropiat să-i ofere corpul organic pentru a reveni pe Pămînt la sărbătoare.

Rugăciunea, înainte de separare, este foarte importantă. Dacă ai decis să inviți pe cineva drag din altă dimensiune prin corpul tău organic, trebuie concretizat în rugăciune timpul și țelul venirii. Prin vibrația sa, rugăciunea deschide canalul prin care omul ajunge la destinație. Această experiență este primul pas spre a cunoaște taina călătoriei în timp.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 64

                                            Ochiul Divin 

Între duh și spațiile subtile ale Pămîntului se află Ochiul Divin, care veghează toate calitățile prin care trece ființa umană. Ochiul are forma unui cristal cu opt fațete și reprezintă un fel de lentilă biconvexă, fațetată asemenea unui diamant. Fațetele au forme diferite și fiecare dintre ele poartă semnificațiile sale calitative și temporale. Reflectîndu-se din fațeta inferioară, lumina ajunge pe fațeta superioară și, prin reflexie inversă, pătrunzând prin oglinda mediană, razele vor reflecta fiecare idee și gînd al fiecărui individ de pe Pămînt în straturile de Sus.  

Oricît de mică ar fi mișcarea omului, ochiul produce o modificare a reflexiei. Într-un fel, ne aflăm sub supravegherea unei camere ascunse. Informația ochiului ajută omenirea în crearea formelor noi, pe baza ideilor anterioare. Raza reflectată este o vibrație subtilă, capabilă să modifice și să creeze, să distrugă și să reîntregească – o nouă creație și un alt mod de viață. Este Lumina care se înalță de pe Pămînt către Ceruri și coboară din nou pe Pămînt pentru a-l ilumina pe om, ca el să devină un mic Dumnezeu. Lumina Sacră cucerește toate lucrurile subtile și corpurile tari, nimic nu-i poate sta în cale.  Ochiul, prin reflexiile sale, încearcă să-l scoată pe om din mersul în spirală, fiindcă întîlnește o împotrivire enormă a materiei, care îi frînează calea și, prin această mișcare lentă, omul nu-și poate trezi corpurile subtile.

Marea aliniere a sistemului planetar, care va avea loc în anul 2012, îl va ajuta pe om să treacă granița iluziei. Ochiul Divin îi va activa omului ADN-ul, pentru ca toate corpurile subtile să parcurgă toate calitățile lor deodată. Această aliniere a planetelor îl va ajuta pe om să iasă din starea de reflectat și supus al unei voințe străine.

Alexandru Ștefan