Clopotarul dacilor - 66


                            

                                         Dezlegarea de materie 

Ni s-a dăruit această planetă, de către Divinitate și libertatea de a trăi singuri pe acest Pămînt. Proști sau deștepți, am supraviețuit pînă în pragul anului 2012. Întrebarea care ne urmărește, astăzi, pe toți este: mai avem vreo șansă de a merge mai departe? Această întrebare mi se pare fundamentală și este firesc ca omul să se întrebe acest lucru în fiecare zi. Sîntem terorizați de permanentele cutremure ale Pămîntului, trăim cu teamă, de parcă cineva vrea să ne fure viața. Am supraviețuit cu voia lui Dumnezeu, prin diferite mijloace, cu speranța că sîntem creați cu un scop precis, pe care trebuie neapărat să-l cunoaștem.   Ființa umană este chinuită, deoarece știința și religia nu au un răspuns și îi este foarte greu să găsească o cale de ieșire din această situație. Apasă o neîmplinire pe suflet, de parcă am nimerit într-un loc unde totul este invers, nu așa cum ar trebui să fie.
Știința și religia s-au autoproclamat atotștiutoare și, în loc să se completeze, au vîrît capul în nisip, lăsînd omenirea să bîjbîie prin întunericul neștiinței. Ce știm cu adevărat astăzi despre noi și care este calea de urmat?
O parte a omenirii s-a împăcat cu faptul că sîntem muritori. Părerea mea este că ar trebui să nu uităm că fiecare dintre noi are un destin diferit și niciodată nu se va sfîrși viața de pe Pămînt. O altă parte a omenirii, care nu și-a terminat școala pe Pămînt, va rămîne în continuare în acest spațiu pentru a-și împlini destinul. Mulți își doresc să treacă în altă dimensiune fără a se dezlega de materie. Așa ceva este imposibil – omenirea nu poate fi trecută cu forța într-o dimensiune din care nu vrea să plece.
Chiar dacă Pămîntul trece în altă dimensiune, aceste suflete sînt duse pe o planetă asemănătoare Terrei, ca să poată învăța mai departe de la înțelepciunea naturii. Oamenii care nu au absolvit facultatea naturii sînt dependenți de materie.
Dintre toate fenomenele din Univers, cel mai ciudat și mai greu de înțeles – în Școala-Pămînt – este capacitatea materiei de a gîndi și a se modela pe sine însăși. Materia, fiind într-o permanentă schimbare, prin mișcare, emană gînduri din viețile anterioare, amintindu-i omului că este banca de date a unei lumi statice. Natura are misiunea de a-l trezi pe om, pentru a fi în stare să culeagă - din armonia sa – ideile și sentimentele ziditoare, fără a-și pierde timpul analizînd din ce atomi este construită. În acest cîmp mental, omul, înainte de trecere, își trezește unitatea conștiinței universale, acumulînd și din experiența materiei schimbătoare. Pentru ca omul să se poată elibera de materie, trebuie să conștientizeze că tot ceea ce este stocat în creierul său a învățat de la Mama Pămînt. Toată gîndirea ființei umane este extrasă din banca de date a Terrei, lasată nouă de alte civilizații, care au trăit înaintea noastră pe Pămînt.
Alexandru Ștefan