Clopotarul dacilor 281


Omul privește și înțelege Universul în care trăim în funcție de ceea ce este el însuși. Un fricos va privi și stîlpul casei ca pe un hoț care a venit noaptea să-l fure, iar o fată îndrăgostită își va vedea iubitul peste tot. Sufletul va triumfa asupra materiei numai cînd instinctele animalice ale corpului fizic vor fi controlate în totalitate. Ignoranța ne întunecă interiorul într-o asemenea măsură încît nici soarele de pe cer nu-l mai vedem. Ne amăgim și furăm de la propriul popor pentru ca, în final, o mînă de oameni rătăciți să ne conducă. Dacă tolerăm asemenea atitudini și fapte înseamnă că în fiecare dintre noi există o emanație a acestor oameni.
La Chișinău se fură miliarde de euro, iar oamenii nu conștientizează că devin complicii hoților atunci cînd acceptă, în campaniile electorale, să-și vîndă votul pentru o sticlă de ulei. În această energie de oameni ieftini trăim și ne educăm copiii, fără să înțelegem că devenim niște lipitori pe spatele poporului.
Am pățit asemenea omului care căuta chibrituri noaptea, prin sat, pentru a-și aprinde focul în sobă și nu-și dădea seama că avea opaițul aprins în mînă. Ne-au atras într-o gaură neagră, unde nu se mai caută Adevărul și nici dorința de a-l găsi nu mai există.
Pildă: Un om care căuta înțelepciunea a ajuns la un iluminat. Acesta i-a spus să stea o zi întreagă în ploaie. După ce s-a udat bine, l-a întrebat pe învățător ce mai are de făcut pentru a deveni înțelept. Acesta i-a spus că nu trebuie să mai facă nimic și a vrut să știe ce gînd l-a urmărit cînd stătea în ploaie. Răspunsul a fost: mă sufoca gîndul că stau în ploaie ca un prost și toată lumea mă vede. Bucuros, învățătorul l-a îmbrățișat și i-a spus: ai făcut cea mai mare descoperire din viața ta – că ești prost. Din acest moment, nu te mai îndoi că vei găsi înțelepciunea.
După ce am devenit un popor creștin, am descoperit că sîntem cu toții nefericiți.
Pildă: S-au adunat străbunii și au trimis un sol la Dumnezeu pentru a ni se da o altă cruce și a ne schimba destinul. A intrat moș Ion în Împărăția Divină și a fost îndemnat să-și aleagă o altă cruce ca să avem cu toții un destin mai bun. Acolo erau diverse cruci și nu știa pe care să o aleagă. A căutat un timp și a ales crucea cea mai ușoară. Împăcat că și-a ales o cruce pe care să o poată duce, el a zis: Doamne, pe asta o vreau. Răspunsul Creatorului a venit imediat: dar, aceasta este crucea pe care ați mai avut-o, restul sînt grele pentru voi.

Alexandru Ștefan