Clopotarul dacilor - 79


                                 

                                             Un an bun și fericit! 

        Sîntem în ajunul anului 2012 și, din partea clopotarului Daciei am vrut să trag clopotul pentru toți dacii din lume și să vă urez sănătate, ani mulți și fericiți și să ne regăsim valorile pierdute.
        Vine un an important pentru întregul Cosmos și pentru noi, oamenii de pe Pămînt. Unii ne aduc Apocalipsa, alții nu mai cred în nimic…vrem sau nu vrem, ne suferim ori nu unii pe alții, dar sîntem cu toții îmbarcați pe o corabie care se numește Pămînt și avem bilete într-o singură direcție – către Dumnezeu.
        Nu sîntem noi acei experți ca să dăm o notă înaintașilor noștri. Dacă au reușit comuniștii, în 70 de ani, să ne zombeze ca să nu ne mai cunoaștem rădăcinile strămoșești, ce să mai zicem despre interzicerea rostirii cuvintelor dac și Dacia timp de o mie de ani? Cine a avut norocul să se renască în familii unde s-au păstrat tradițiile strămoșești privește și simte altfel tot ceea ce se întîmplă în lume. Sînt împotriva celor care se ocupă cu speriatul, dar și împotriva celor care spun: stați liniștiți, că nu se va întîmpla nimic. Este suficient să se activeze pe Glob trei vulcani și altă Apocalipsă nu-i mai trebuie omului. Primii te descurajează și te manipulează, a doua parte îți spune povești ca să dormi liniștit. Adevărul este întotdeauna undeva, la mijloc. Dacă, Doamne ferește, se întîmplă ceva, nici acei care te-au speriat nu-ți mai sînt de ajutor și nici pe acei ce te-au legănat nu-i mai găsești, căci întotdeauna în fața necazului, omul rămîne singur.
Sînt ferm convins că vom trece peste toate greutățile numai cu ajutorul credinței. Un om bine informat și pregătit spiritual nu se clatină după cum bate vîntul. Cum vă pregătiți de toate pentru iarnă, așa vă îndemn să vă pregătiți și pentru anul 2012. Sperăm să trecem cu bine și, dacă ne rămîne mîncare în plus, putem să o împărțim cu acei care nu au nimic…
Nu așteptați să vă dea cineva o soluție – cum și ce să faceți… credeți în Dumnezeu și în strămoși, ridicați din mijlocul vostru oameni iluminați, iubiți-vă neamul și pămîntul și mergeți cu fruntea sus prin acest spațiu, lăsînd în urma voastră numai fapte bune.
Pentru un nemuritor, nu există timp și spațiu. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu în acest Univers a fost și a rămas în folosul omului. Sîntem cu toții copiii lui Dumnezeu și de ce am crede că un tată bun ne-ar face nouă rău?
Alexandru Ștefan        

Accesarea unei alte dimensiuni


                      
  Moto: dă-mi, Doamne, puterea de-a schimba ceea ce se poate și trebuie schimbat, forța de-a accepta ceea ce nu trebuie și nu poate fi schimbat și înțelepciunea de-a le deosebi unele de altele.  

Sosirea unui nou an este, întotdeauna, un moment al bilanțurilor de orice fel, este un moment cînd fiecare dintre noi trage o linie, adună, scade și trage concluzii. Realizări, bucurii, satisfacții, tristeți, dezamăgiri, împliniri – trebuie să ne asumăm toate trăirile de peste anul care se încheie. De cei care fac bilanțurile acumulărilor materiale nu ne vom ocupa noi, mesajul nostru se adresează acelora care caută ceva mai mult decît materia.
Există două dimensiuni ale realității – una vizibilă și alta invizibilă. Există sunete care nu se aud și lucruri care nu se văd. În paralel cu această lume concretă, în care ne trecem viața zi de zi, există o altă lume, o altă dimensiune, un loc unde totul este exact așa cum ne place să visăm…o lume ideală. Totuși, basmele sînt inspirate din realitate, din acea realitate pe care unii dintre noi au avut fericirea să o descopere și puterea de-a vorbi altora despre ea. Scopul vieții noastre este tocmai descoperirea acestei lumi invizibile, inaccesibile ochiului omenesc, iar întrebarea care ne macină în permanență este cum? Cum se poate face acest lucru? Ce sacrificii trebuie să aducem pe altarul cunoașterii, pentru a ne asigura biletul de intrare? Cine are rețeta, soluția, metoda cea mai eficientă?
Capacitatea de-a accesa această dimensiune a fost numită deschiderea celui de-al treilea ochi, iar drumul spre atingerea perfecțiunii – calea spre zei. Într-adevăr, cunoașterea de sine conduce la cunoașterea întregului Univers și la apropierea de Divinitate. Este simplu, dar este și complicat acest proces…pe de o parte, ce poate fi mai simplu decît să te întorci cu fața spre tine însuți și să stai de vorbă cu sufletul tău, ca și cum tocmai ți-ai regăsit un vechi prieten? Pe de altă parte, însă…către care eu să te întorci cu fața? către suflet sau către rațiune? cine este adevăratul eu? Omul confundă, adeseori, aceste două laturi ale structurii sale umane – sufletul și rațiunea. Consider că adevăratul eu nu poate fi decît sufletul, iar  delimitarea sa de rațiune – a cărei menire trebuie să fie exclusiv să ne ajute să ne descurcăm în lumea materială – și stabilirea unui dialog real cu sufletul este deja un pas uriaș spre accesarea acelei lumi către care tindem cu toată ființa noastră. Următorii pași sînt, desigur, curățenia noastră interioară, concordanța dintre gînd, cuvînt și faptă, măreția sufletului și puritatea intențiilor. Între toate gîndurile noastre, unul singur trebuie să țină steagul sus, indiferent ce facem și unde ne aflăm. Atunci cînd cineva te calcă în picioare, trebuie să-ți păstrezi stapînirea de sine și să încerci să înveți ceva din ceea ce ți se întîmplă, căci ce altceva este jignirea dacă nu o manifestare a orgoliului? Atunci cînd te simți singur, amintește-ți că există Cineva, Acolo, Sus, care are grijă de toate și care te iubește chiar și atunci cînd nici tu singur nu te mai prețuiești. Atunci cînd vrei să fii iubit, întreabă-te pe cine iubești tu, ca să ai dreptul să ceri așa ceva? Atunci cînd vrei să fii acceptat așa cum ești, gîndește-te de cîte ori ai condiționat tu și le-ai cerut celor din jurul tău să se comporte așa cum îți este ție mai bine? A te întoarce cu fața spre tine însuți nu înseamnă a deveni egoist, concentrat numai pe propria persoană. A-ți păstra calmul în orice situație nu trebuie să fie echivalent cu indiferența. Sîntem un pachet de gînduri și sentimente, sîntem oameni, iar cheia desăvîrșirii este tocmai găsirea unui echilibru în tot ceea ce ni s-a dat nouă, ca ființe umane. După ce eliminăm ceea ce simțim că ne încurcă pe această cale spre Cer, trebuie să ne rămînă neapărat  cel puțin două sentimente fără de care ființa noastră nu ar fi completă – Iubirea și Credința. Iubirea nu are etichete și nu condiționează, iar credința nu poate fi discutată. Ele există, pur și simplu.
Pînă la atingerea perfecțiunii spirituale, omul s-a perfecționat în altceva…astăzi, el încearcă să-l amăgească chiar și pe Dumnezeu, atunci cînd îi cere ceva și, după ce primește și acceptă, încearcă să-l convingă că, de fapt, acel adevăr nu-i aparține și i-ar sta mai bine cu altul, mai convenabil…prea multe mall-uri l-au făcut pe om să creadă că și adevărul poate fi schimbat asemenea unei haine. Nu există un adevăr care ni se potrivește, există un singur adevăr și el nu se schimbă, oricît de mult am alimenta noi acest gînd. Fiecare om primește exact ceea ce merită, inclusiv eu, inclusiv tu.  
Sîntem, în fiecare clipă, rezultatul acțiunilor noastre anterioare și cauza celor care ne vor urma. Gîndul acesta ar trebui să ne facă mai conștienți, mai responsabili. Soluția, spre accesarea acelei lumi este trecerea de la Teorie la Acțiune, de la Inteligență la Înțelepciune, de la Impunerea de Reguli Sufletului la Acceptarea Iubirii – abia atunci omul se va cunoaște cu adevărat pe sine însuși, va cunoaște Universul și Divinitatea. Cît despre toate acele lucruri minunate, care însoțesc drumul spre Cer și pe care unii le numesc minuni (clarvederea, premonițiile etc.) se poate spune un singur lucru – nimic nu este imposibil pentru omul căruia i-au crescut cele două aripi – Iubirea și Credința.
Mirabela Radu        

Clopotarul dacilor - 78





                                             Credința în nemurire

          Cînd dacii au ajuns în fruntea lumii - prin nemurirea lor - au sosit, în Dacia, soli din toate cele patru rase ale Pămîntului ca să vadă și să învețe cum se dobîndește fructul nemuririi. Li s-a vorbit despre nemurire, despre ridicare, iar la plecare au spus cu toții că vor ajunge la împlinirea vremii și vor vedea ce este cu nemurirea aceasta a dacilor…atunci, Zalmoxe le-a răspuns: dacă voi așteptați și vă doriți ca noi să vă demonstrăm nemurirea, o să ajungeți Sus și o să-i cereți lui Dumnezeu să-și dovedească și El dumnezeirea. Aceasta înseamnă că voi sunteți mai nemuritori decît noiși s-a retras, închinîndu-se către ei. Au rămas cu toții nedumeriți, întrebîndu-se de ce s-a supărat Zalmoxe… Deceneu le-a răspuns:  Zalmoxe nu se supără fiindcă nu are cînd să se împace cu voi, pur și simplu a înțeles că voi căutați nemurirea tremurînd în fața morții. Un nemuritor privește prin moarte și vede numai nemurirea, învățînd de la Dumnezeu cum se face Creația Divină. Voi așteptați să vă convingem că nemurirea există, de la egal la egal, cînd de fapt credeți numai în moarte și v-ați autoproclamat stăpîni pe ceea ce nu este al vostru.
Credința este cheia, ea te ridică și tot ea te coboară, nemurirea nu răsare într-o lume moartă. Cu ea se vine de Sus, trece prin moarte și rămîne veșnică. Cine stă pe poziția că vom trăi și vom vedea a murit de mult…Omul care crede în nemurire se conectează direct la izvorul forței cosmice.  
Pentru a cuprinde dimensiunile eterne, este nevoie de o cantitate enormă de energie, ca să se acceadă o conștiință superioară nouă. Ființa care s-a îndepărtat de credința în nemurire are o sumedenie de intermediari, care îi pun numai obstacole în calea desăvîrșirii. Nivelul de evoluție nu-i permite omului să înțeleagă chiar și o informație venită direct din izvorul cosmic. Trăim într-o lume pe care ne-am construit-o singuri și am fi naivi dacă am crede că toată lumea poate să aibă acces la o informație superioară. Cauza este arderea energiei Divine pe lucruri neimportante.
Noi, trăitorii Daciei, trebuie să ne bucurăm că străbunii noștri au reușit, cîndva, în dobîndirea fructului nemuritor. Eu sper că noi, urmașii dacilor, nu ne vom face înaintașii de rușine și, în ciuda celor care nu cred în nemurire, vom păși cu siguranță în Eternitate căci altfel nici nu se poate.
Alexandru Ștefan      

Clopotarul dacilor - 77


                                        Principiul ridicării

       Energia vitală a corpului uman poate fi transformată în energie creatoare numai cu ajutorul sufletului. Cînd mintea și cele cinci elemente intră în echilibru, apare liniștea care, treptat, învelește întregul în tăcere. Ființa umană depistează și ia sub control toate dorințele care sînt emise de energia vitală a corpului fizic.
          Zalmoxe i-a învățat pe daci să nu cadă în capcana celor cinci elemente. Altfel, sufletul va veni aici, pe Pămînt pînă cînd va conștientiza că poate fi liber numai după ce nu va mai  depinde de nimic pămîntesc.
          Dorințele energiei vitale care sînt înăbușite artificial nu erau considerate echilibrate, de către iluminații Daciei, ci doar bine ascunse. O dorință era considerată cu adevărat echilibrată numai atunci cînd obiectul ce provoca dorința se afla alături – omul trăia între cele mai gustoase vinuri și nu era bețiv, se afla între cele mai frumoase femei și mergea liniștit pe drumul desăvîrșirii fără a depinde de ceva sau cineva.
          Amestecul dintre energia vitală și rîvna către desăvîrșire îl blochează pe om în mental – îl aduce pe om în situația cînd nu mai știe ce să facă și se întoarce pentru a găsi un răspuns care vine tot din minte. Cu un răspuns din minte nu vei rezolva nimic, o ghidare poți primi numai de la adevărul tău interior. Nerăbdarea și viteza cu care se pornește omul să parcurgă calea desăvîrșirii   vine numai dintr-o energie vitală neechilibrată, apare o depresie care poartă componentele dezamăgirii. Nu este destul ca energia vitală să fie controlată, ea trebuie echilibrată și supusă în totalitate voinței sufletului. Numai atunci vor avea valoare cuvintele facă-se, Doamne, voia Ta precum în Cer, așa și pe Pămînt.
         Omul trebuie să conștientizeze că, pășind pe calea desăvîrșirii, trebuie să învețe să se ajute singur și numai atunci i se acordă ajutorul de Sus. Ca să se deschidă ferestrele Cerului, care sînt așezate pe corpul fizic, omul trebuie să mențină corpul său curat prin ajutorul apei, echilibrarea interiorului de gîndurile negative, eliminarea toxinelor și a mirosurilor neplăcute din organism. Mirosul este o scară importantă în schimbul de informații dintre Cer și om. Să nu uităm că într-un corp sănătos trăiește un suflet frumos.
Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor - 76


           

                   Președintele țării depinde de starea noastră interioară

Oricîte surprize ne-ar pregăti Cosmosul odată cu intrarea în anul 2012, întreaga omenire rămîne ancorată în capcana politicii. Această infecție nu ne-a ocolit nici pe noi, trăitorii acestui tărîm mioritic. Majoritatea celor care caută desăvîrșirea sufletului privește cu uimire și nu înțelege de ce nu avem și noi norocul să ne reprezinte o emanație plămădită din sufletul bun al acestui măreț popor? Practica de manipulare și îndepărtare a unui popor de rădăcinile sale era bine cunoscută de către Imperiul Otoman. Erau selectați copii care proveneau din dinastiile de moștenitori ai tronului, fiind educați și pregătiți să le slujească lor.
        În direcția răului s-au școlit repede și vecinii noștri, care – încet, dar sigur – ne-au lăsat fără ieșirea la mare și ne-au înghițit o mare parte din pămînturi. Ne-au rămas cîteva orașe și un beci cu vinuri, pe care vor să pună mîna cu ajutorul desantului care a rămas în tranșee de pe urma sovieticilor.
        Sînt sigur că fiecare dintre actualii reprezentați ai politicii moldovenești încearcă să facă ceva ca să ieșim din acest impas. Personal, consider că ei mai au nevoie de susținerea și curajul poporului. Glasul poporului este simplu: o să reușiți dacă vă deziceți de proverbul mă fac frate cu dracul pînă trec puntea.
Noi, trăitorii acestor meleaguri, trebuie să conștientizm că un conducător al țării este, de fapt, nivelul de evoluție al întregului popor, mai bine spus – merităm ceea ce sîntem. Dacă intuiți o persoană care vă reprezintă, ajutați-o energetic să ajungă acolo unde merită. Nu mai stați pasivi și vă uitați la tot ceea ce se petrece în jur, ca niște simpli spectatori. Adoptînd poziția pe mine nu mă interesează, vei ajunge în situația cînd va avea loc o schimbare bună în țara asta, de care vei avea nevoie ca de o gură de aer, dar norocul te va ocoli, deoarece nu ai depus nimic energetic pentru această schimbare.
Dacii spuneau că, dacă ai fost bogat și zgîrcit, cu siguranță te vei renaște sărac lipit pămîntului.  
Un cap al țării reflectă starea interioară a întregului popor, el este expresia ultimei noastre realități. Tristețea noastră ne aduce sufletul în situația cînd nu mai găsește ecou în lumea în care trăim. De fapt, este umbra eului nostru atemporal, care ne ține ostatici în sentimentul amar al neîmplinirii.
Dacă nu vei contribui la ridicarea destinului poporului din care faci parte, nu vei cunoaște niciodată omul adevărat din tine, îl vei cunoaște numai pe acel supus nevoilor și instinctelor actuale. Trebuie să echilibrăm dezacordul dintre minte și suflet, să punem adevărul între esență și manifestare și numai atunci vom trăi cu toții mai bine. Dacă nu acum, măcar anul viitor.
Alexandru Ștefan   

Clopotarul dacilor - 75


                                
                                          Cele trei puteri din tine 

Eliberarea omului din sclavia timpului îi va permite ființei umane să nu fie dependentă de lucru și de bogățiile materiale. Munca i-a fost dată omului pentru a-și ridica energia vitală a corpului fizic. Acesta este primul pas în care mintea intră în echilibrul cosmic, neîncurcînd sufletul să-și împlinească voința.
        În fiecare om există trei puteri – a naturii, a minții și a sufletului. Dacă ai pornit pe drumul desăvîrșirii, cercetează cu mintea puterea naturii din tine și depistează de ce anume depinde mai mult trupul în care trăiești. Lucrînd cu mintea la echilibrarea naturii din tine, mintea se echilibrează odată cu elementele naturii. Numai atunci cînd mintea și natura se află în echilibru, sufletul – treptat – este îndemnat de mintea iluminată să preia ghidarea întregului către desăvîrșire. Această perioadă de timp - de conlucrare dintre mintea iluminată și suflet - îl aduce pe om pe prima scară a dreptății, unde nu mai suportă nici un fel de minciună.
        Dacă reușești să nu te transformi în judecător, cu timpul, vei păși pe următoarea scară - cea a adevărului, unde mintea nu se implică. Adevărul este o stare în care trebuie să dispară îndoiala că tu îți pierzi timpul în acest spațiu. Mulți fac această greșeală: uite, Doamne, eu am îndeplinit totul și trebuie să mi se dea altceva de făcut. Această dimensiune este vegheată cu inima. Dacă mergi într-o direcție bună, inima se bucură și numai în această liniște apare învățatorul. Dar, să fii atent și să nu-i spui tu ce anume să te învețe, căci te va lăsa pe tine să fii învățator.
        Din informațiile primite de la Civilizația Vodă aflăm că o viață nouă și un om nou, cu ADN-ul îmbogățit va apărea în acest spațiu prin ciocnirea energiei nucleare a Pămîntului cu o radiație favorabilă venită de Sus. Pămîntul se pregătește ca această radiație care vine din Cosmos să treacă prin toate scuturile de apărare ale cîmpului magnetic propriu, pentru ca ființa umană să o poată suporta pînă cînd se transformă.
Ființa umană a trecut de patru ori prin schimbarea polilor și a supraviețuit. Este adevărat că, odată cu modificarea polilor magnetici, scutul de apărare al omului devine numai propria sa aură. Dacă aura ta corespunde cu aura scutului Pămîntului, îți va fi mai ușor să treci în altă dimensiune. Dacă aura ta este formată din energia grosieră a Pămîntului, vei intra în destinul animalelor.
Alexandru Ștefan