Imaginea de sine
Neavînd alte sărbători pentru suflet, le scoatem pe cele vechi de la naftalină și le expunem cu două-trei luni înainte, pentru a ne mîngîia sufletul. Unii au transformat sărbătorile străbune într-o afacere profitabilă, alții petrec și se ghiftuiesc pînă cînd ajung la spital, iar acei care nu au nimic, pur și simplu, se îmbată. Cam așa trec cei mai mulți oameni dintr-un an în altul, fără a-i oferi sufletului nici o bucurie.
Coordonatele sociale au un rol esențial în dirijarea și formarea traiectoriei ființei umane. Imaginea de sine devine motorul psihologic ce ne motivează aspirațiile. În funcție de această imagine, ne pare că evoluăm cînd, de fapt, ne atingem doar țelul rațional al vieții. Toată gama trăirilor negative nu este decît rezultatul permanentei confruntări dintre ceea ce credem despre noi și ceea ce simțim în realitate. Unii dintre adulții negativiști sînt formați ca genii, încă din copilărie, de către părinții lor și sînt programați să devină putrezi de bogați. Deviza principală este să aibă ceea ce nu are nimeni, iar cînd se ciocnesc de realitate și văd că nu-și pot îndeplini visul, dispare și sensul de a fi.
În funcție de imaginea de sine, vom trăi dezamăgiți sau complexați față de alții. Ca să ieși din acest labirint, trebuie să-ți trezești nemurirea și ideea-misiune pentru care ai venit aici, pe Pămînt. Numai eliberat din capcana imaginii de sine o să-ți trăiești pe deplin viața. Altfel, vei vedea sărbătorile în vitrinele magazinelor, nu și în interiorul tău.
Dacă nu poți fi un erou, de ce nu te-ai strădui să fii un om util pentru societate, pentru cei dragi, să fii tu însuți? Balonul imaginar le va da bătaie de cap și multor așa-zise vedete. La primul eșec, abandonează destinul și se ascund în alcool sau droguri, iar finalul îl cunoaștem cu toții…Societatea trebuie să observe acești copii talentați încă din școală, iar pedagogii să nu-i subaprecieze, pentru ca ei să nu se îndoiască de talentul și darul pe care le-au primit de Sus. Trebuie ocrotiți și ghidați prin înțelepciunea lăsată de strămoși, ca să nu-i aducem în situația de-a se mulțumi cu un modest loc de muncă oferit de societate. Dacă-i vom încuraja, treptat, își vor trezi valoarea adevărată, aspirînd spre cele mai înalte idealuri de care vom fi mîndri cu toții.
Alexandru Ștefan
