Credința în nemurire
Cînd dacii au ajuns în fruntea lumii - prin nemurirea lor - au sosit, în Dacia, soli din toate cele patru rase ale Pămîntului ca să vadă și să învețe cum se dobîndește fructul nemuririi. Li s-a vorbit despre nemurire, despre ridicare, iar la plecare au spus cu toții că vor ajunge la împlinirea vremii și vor vedea ce este cu nemurirea aceasta a dacilor…atunci, Zalmoxe le-a răspuns: dacă voi așteptați și vă doriți ca noi să vă demonstrăm nemurirea, o să ajungeți Sus și o să-i cereți lui Dumnezeu să-și dovedească și El dumnezeirea. Aceasta înseamnă că voi sunteți mai nemuritori decît noi…și s-a retras, închinîndu-se către ei. Au rămas cu toții nedumeriți, întrebîndu-se de ce s-a supărat Zalmoxe… Deceneu le-a răspuns: Zalmoxe nu se supără fiindcă nu are cînd să se împace cu voi, pur și simplu a înțeles că voi căutați nemurirea tremurînd în fața morții. Un nemuritor privește prin moarte și vede numai nemurirea, învățînd de la Dumnezeu cum se face Creația Divină. Voi așteptați să vă convingem că nemurirea există, de la egal la egal, cînd de fapt credeți numai în moarte și v-ați autoproclamat stăpîni pe ceea ce nu este al vostru.
Credința este cheia, ea te ridică și tot ea te coboară, nemurirea nu răsare într-o lume moartă. Cu ea se vine de Sus, trece prin moarte și rămîne veșnică. Cine stă pe poziția că vom trăi și vom vedea a murit de mult…Omul care crede în nemurire se conectează direct la izvorul forței cosmice.
Pentru a cuprinde dimensiunile eterne, este nevoie de o cantitate enormă de energie, ca să se acceadă o conștiință superioară nouă. Ființa care s-a îndepărtat de credința în nemurire are o sumedenie de intermediari, care îi pun numai obstacole în calea desăvîrșirii. Nivelul de evoluție nu-i permite omului să înțeleagă chiar și o informație venită direct din izvorul cosmic. Trăim într-o lume pe care ne-am construit-o singuri și am fi naivi dacă am crede că toată lumea poate să aibă acces la o informație superioară. Cauza este arderea energiei Divine pe lucruri neimportante.
Noi, trăitorii Daciei, trebuie să ne bucurăm că străbunii noștri au reușit, cîndva, în dobîndirea fructului nemuritor. Eu sper că noi, urmașii dacilor, nu ne vom face înaintașii de rușine și, în ciuda celor care nu cred în nemurire, vom păși cu siguranță în Eternitate căci altfel nici nu se poate.
Alexandru Ștefan
