Președintele țării depinde de starea noastră interioară
Oricîte surprize ne-ar pregăti Cosmosul odată cu intrarea în anul 2012, întreaga omenire rămîne ancorată în capcana politicii. Această infecție nu ne-a ocolit nici pe noi, trăitorii acestui tărîm mioritic. Majoritatea celor care caută desăvîrșirea sufletului privește cu uimire și nu înțelege de ce nu avem și noi norocul să ne reprezinte o emanație plămădită din sufletul bun al acestui măreț popor? Practica de manipulare și îndepărtare a unui popor de rădăcinile sale era bine cunoscută de către Imperiul Otoman. Erau selectați copii care proveneau din dinastiile de moștenitori ai tronului, fiind educați și pregătiți să le slujească lor.
În direcția răului s-au școlit repede și vecinii noștri, care – încet, dar sigur – ne-au lăsat fără ieșirea la mare și ne-au înghițit o mare parte din pămînturi. Ne-au rămas cîteva orașe și un beci cu vinuri, pe care vor să pună mîna cu ajutorul desantului care a rămas în tranșee de pe urma sovieticilor.
Sînt sigur că fiecare dintre actualii reprezentați ai politicii moldovenești încearcă să facă ceva ca să ieșim din acest impas. Personal, consider că ei mai au nevoie de susținerea și curajul poporului. Glasul poporului este simplu: o să reușiți dacă vă deziceți de proverbul mă fac frate cu dracul pînă trec puntea.
Noi, trăitorii acestor meleaguri, trebuie să conștientizm că un conducător al țării este, de fapt, nivelul de evoluție al întregului popor, mai bine spus – merităm ceea ce sîntem. Dacă intuiți o persoană care vă reprezintă, ajutați-o energetic să ajungă acolo unde merită. Nu mai stați pasivi și vă uitați la tot ceea ce se petrece în jur, ca niște simpli spectatori. Adoptînd poziția pe mine nu mă interesează, vei ajunge în situația cînd va avea loc o schimbare bună în țara asta, de care vei avea nevoie ca de o gură de aer, dar norocul te va ocoli, deoarece nu ai depus nimic energetic pentru această schimbare.
Dacii spuneau că, dacă ai fost bogat și zgîrcit, cu siguranță te vei renaște sărac lipit pămîntului.
Un cap al țării reflectă starea interioară a întregului popor, el este expresia ultimei noastre realități. Tristețea noastră ne aduce sufletul în situația cînd nu mai găsește ecou în lumea în care trăim. De fapt, este umbra eului nostru atemporal, care ne ține ostatici în sentimentul amar al neîmplinirii.
Dacă nu vei contribui la ridicarea destinului poporului din care faci parte, nu vei cunoaște niciodată omul adevărat din tine, îl vei cunoaște numai pe acel supus nevoilor și instinctelor actuale. Trebuie să echilibrăm dezacordul dintre minte și suflet, să punem adevărul între esență și manifestare și numai atunci vom trăi cu toții mai bine. Dacă nu acum, măcar anul viitor.
Alexandru Ștefan
