Clopotarul dacilor 345

Au mai rămas cîteva picături din anul 2017 și fiecare dintre noi caută un fotoliu cît mai comod pentru a păși în noul an. Dacă am devenit mai buni sau mai răi numai Dumnezeu știe, dar observăm cu ușurință că există mai puține zîmbete și mai mult stres în viețile celor din jurul nostru. 


Dacă, pe parcursul acestui an, ai acumulat o sumedenie de probleme, nu visa că vor dispărea de la sine după Sărbători. Ar fi bine ca acum, pe final de an, să resetezi programele care ți-au adus numai probleme. In afară de tine, nimeni nu-ți va rezolva problemele, așa că începe să iei sub control gîndurile distructive. 
Noi sîntem o proiecție din Întreg. Vibrațiile emise de tine traversează un cîmp magnetic și se întorc la tine cu puteri uriașe. Tot ceea ce i se întîmplă omului vine din interiorul său. Nu dați vina pe materia neagră, ea reprezintă doar o culoare, fără de care alte culori nu ar fi atît de frumoase. 
Dacă nu ai puterea să te desprinzi de fotoliul călduț, vei sta în continuare pe forumuri și pe rețele de socializare, vei da „like-uri”, vei căuta să fii compătimit și lăudat, pentru a-ți hrăni orgoliul și, cu timpul, vei începe să crezi că ai început să evoluezi. 
Unii se bucură că se căsătoresc, alții se simt captivi în căsnicie. Cei mai mulți dau din cap aprobator, dar nimeni nu spune ce este de făcut pentru a nu mai nimeri în asemenea situații. Prima condiție: nu trăiți împreună dacă nu există iubire din ambele părți. Fiecare dintre parteneri trebuie să afle ce caută omul de lîngă el – inima sau averea sa? În iubire, indiferent ce poticniri are partenerul de viață, dă-i o șansă dacă vrei să rămîi cu inima împăcată că ai făcut totul pentru a merge mai departe împreună. 
Pentru a te simți și a deveni cu adevărat stăpînul propriei vieți, dă la o parte gunoiul din mintea ta. Creierul tău a devenit un tomberon, în care acumulezi emoții și sentimente negative precum ura, gelozia, invidia și tot ceea ce te încurcă să te bucuri de viață. 
Odată cu schimbarea noului an, aruncați tot ceea ce vă îngreunează existența și nu uitați să puneți, în locul rămas gol, gînduri bune și constructive. Cu siguranță, noul an va fi mai bun decît cel ce trece. Vă îndemn să credeți acest lucru și așa va fi. 
Celor care se simt singuri și neajutorați le transmitem un gînd bun. Este important să nu uitați să faceți resetarea și totul se va întîmpla așa cum vă doriți. 
La multi ani și toți buni! 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 344

    Din convorbirea anterioară, am aflat că omenirea actuală este androginul separat. Astăzi, întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este:

Dacă eram perfecți în forma de androgin, de ce am fost despărțiți? 

Desăvîrșirea se examinează, misiunea voastră e simplă – să vă regăsiți jumătatea. 
Observăm, în jurul nostru, mulți bărbați și multe femei care nu-și pot găsi un partener de viață (mă refer, desigur, la jumătatea despre care ați vorbit). De ce? 
În general, femeile rămîn ancorate în gîndurile și experiențele  din viețile anterioare. Imaginația și gîndurile din trecut atrag către ele pe foștii copii sau pe foștii iubiți cu care nu au putut fi împreună. În cazul celor ce au norocul să-și întîlnească partea din androgin sentimentul de iubire crește de la un an la altul. Este o împlinire primordială în care ambele genuri își găsesc liniștea, pacea și armonia. Aceste suflete fericite ies, treptat, din capcana timpului, formînd din două creiere – o singură memorie și pășind cu capul sus spre infinit. 

E frumos spus, dar realitatea în care trăim este alta. Femeile dau vina pe bărbați pentru neîmplinirea lor sufletească, iar bărbații învinuiesc femeile. Care este motivul? 

Dacă un suflet devine soțul fostei sale mame, din viața anterioară,  ea îl va dădăci, făcînd din el…o pastă de modelaj. Asemenea bărbați vor ajunge să caute mai degrabă o mamă decît o parteneră de viață. Prin aceste devieri ale androginului separat, pe Terra au apărut opt grupe de sînge și opt tipuri de creier (opt dimensiuni). Partenerul de viață sau, mai corect spus, partea din androgin se regăsește după dimensiunile egale ale creierului uman. Din cercetările științifice reiese faptul că cele patru rase umane de pe Pămînt au dimensiuni diferite ale creierului. Așadar, dacă creierul este mai mic, nu înseamnă că persoana respectivă este…proastă. Un creier de dimensiuni mai mari înseamnă capacitate mai mare de stocare a informației. În memoria creierului există și diapazonul jumătății de androgin. De multe ori, cînd întîlniți o persoană necunoscută, aveți senzația că o cunoașteți dintotdeauna. În dimensiunea noastră, partenerul de viață se caută numai după dimensiunea creierului. Doar în dimensiuni egale ale creierului se pot găsi informația și experiența necesare pentru existența unui cuplu perfect. 
Dacă tindeți spre perfecționarea tehnologiilor avansate, vă sfătuim să studiați în profunzime creierul uman. Persoana în al cărei creier nu este stocată experiența de a se împărți material cu alte persoane se va comporta mereu ca un animal care își păzește prada. Unui astfel de individ nu poți să-i explici că nu este bine să furi…el are cu totul altceva stocat în propriul creier. 
Egalitatea există numai în dimensiunile creierului și, cînd veți conștientiza acest aspect al corpului fizic, viața voastră va deveni mai ușoară. 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 343

La ora de religie, un elev întreabă profesorul: cum și-a putut găsi Cain soție, dacă primii oameni de pe Pămînt, Adam și Eva, au avut numai doi copii – Cain și Abel? 

Din scrierile lui Ezechiel aflăm că prima femeie creată de Dumnezeu s-a numit Lilith. După ce Lilith a fugit din Rai, Creatorul a trimis trei îngeri pentru a o aduce înapoi. Lilith i-a răspuns Creatorului că Adam nu i se potrivește ca bărbat și că ea își va alege singură bărbatul, care a fost unul dintre fiii Creatorului. După acest episod, Dumnezeu i-a făcut lui Adam a doua femeie, din coasta sa, dar și ei au fost izgoniți din Rai. Întrebarea, din meditația mea, către prietenii din Civilizația Vodă, este: 
Dacă Adam și Eva au fost muritori, înseamnă că nemuritorii s-au născut din Lilith? 
Dumnezeu și tot ceea ce vine din esența Sa este energie și poate lua diferite forme. Primii reformatori ai Pămîntului au fost fiii Creatorului, iar cea de-a doua generație – sufletele fără gen. A treia generație - androginul și cea de-a patra, actuala, este androginul despărțit. Mulți pămînteni poartă în gena lor nemurirea, care poate fi trezită numai pin propria evoluție sufletească. Nemuritorii adormiți nu știu că, în jurul planetei Pămînt, se află un hotar asemănător unei plase electromagnetice. După moartea fizică, sufletele sînt oprite de alte suflete, care au luptat cîndva pentru înrobirea pămîntenilor. Pentru a nu putea accesa nemurirea, aceste suflete sînt întoarse din drum, spre o nouă întrupare, sub diverse pretexte, cum ar fi existența unei misiuni proprii pe Pămînt. 
Vreți să spuneți că noi sîntem reținuți în acest spațiu cu forța? 
Aveți impresia că toate acțiunile voastre reprezintă acte proprii de voință dar, de fapt, voi îndepliniți dorințele unor suflete rătăcite. Schimbarea polilor magnetici ai Pămîntului va distruge plasa energetică a celor care vă țin captivi. Va fi o mare sărbătoare în Univers pentru sufletele nemuritoare – totul se va schimba în Univers, iar nemuritorii se vor întoarce acasă. Omenirea este pironită în haos cu ajutorul fricii. În curînd, vor apărea multe entități luminoase, care vă vor ghida spre lumina primordială. Important este să învingeți frica și să înțelegeți că unui nemuritor nimeni și nimic nu-i poate face rău. 
Sfatul nostru este: anul care vine va aduce multe bucurii, dar și multe lacrimi…fiți pregătiți de cutremure și de un mare conflict armat între SUA și Coreea de Nord. 
Alexandru Ștefan 

1 decembrie

LA MULTI ANI, DACIA! 

LA MULTI ANI, URMAȘI AI DACILOR NEMURITORI, ORIUNDE V-AȚI AFLA! 

Clopotarul dacilor 342

        

 Analizînd ultima conversație cu prietenii din Civilizația Vodă, am decis să aflu mai multe informații legate de civilizațiile mai avansate decît noi și de rolul lor în evoluția noastră pe Pămînt. Întrebarea mea este:

Ce facem sau ce nu facem noi, ca ființe umane, pentru a ne alinia cerințelor civilizațiilor care ne veghează?

         În ultima vreme, pămîntenii – și, în mod special, unele state avansate din punct de vedere tehnologic – au depășit limita cercetărilor permise în Antarctica. Noi sîntem o civilizație venită de pe planeta Marte și locuim sub ghețarii celui de-al șaselea continent. Avem rolul de-a veghea ca omenirea să nu devieze de la Planul Divin. Luînd în considerare exploatarea fără limite a resurselor naturale de către oameni, dar și concepțiile noastre, ca civilizație mai avansată – din toate punctele de vedere – decît voi, sîntem nevoiți să trimitem o avertizare către statele implicate în distrugerea ghețarilor din Antarctica. Cei care au primit deja această avertizare și cronometrul cu numărătoarea inversă, ce se termină pe 15.11.2017, trebuie să conștientizeze că virușii pe care i-au adus la suprafața Pămîntului ne pot ataca, în primul rînd, pe noi, apoi – întreaga planetă. Este o mare greșeală să credeți că acest continent poate fi scindat și împărțit. Dacă pămîntenii nu încetează imediat exploatarea abuzivă a resurselor planetei, asteroidul care va traversa în curînd atmosfera terestră ar putea lovi Pămîntul. Noi, ca civilizație, deținem liberul arbitru. Așadar, putem să ne implicăm pentru a-l îndepărta sau putem privi totul, ca simpli spectatori.  Nu ne dorim acest lucru, dar, dacă vom fi nevoiți să avem această din urmă atitudine, consecințele pentru civilizația umană vor fi cumplite.

Sfatul nostru este: cei care ne-au pășit pragul casei ne cunosc bine puterile și capacitatea de-a influența viața umanității. Nu dorim o confruntare cu voi fiindcă misiunea noastră, în acest spațiu, este să vă protejăm. Dar, trebuie să ne permiteți să facem acest lucru și să demonstrați că și vouă vă pasă de planeta pe care trăiți și de viitorul civilizației umane.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 341

       

  Am o întrebare, care mă macină de multă vreme și cred că mai sînt oameni ca mine…care este adevărata istorie a Pămîntului, a omenirii? Cu aceste frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. De unde și cum a început viața și evoluția oamenilor pe Terra?

         Aproape toți oamenii de pe Pămînt sînt urmașii primilor astronauți, care au aterizat in această dimensiune din Constelația Orion. Acești dumnezei au guvernat Pămîntul timp de 13.900 de ani pămîntești. După plecarea lor, preț de 1255 de ani, au guvernat zeii. Au urmat 1817 ani de guvernare a oamenilor care au moștenit suflete nemuritoare. Acești nemuritori au pregătit 30 de regi, care, la rîndul lor, au guvernat timp de 1790 de ani. Regii au predat conducerea Pămîntului celor 10 conducători ce s-au aflat la guvernare timp de 350 de ani. Pămîntul și omenirea au fost ghidate de către ființele din Constelația Orion preț de 23.925 de ani. Cei 10 conducători au fost obligați de către oamenii muritori să plece de la guvernare și, de atunci, Pămîntul se află sub uzurparea lor. Această stare de fapt se va sfîrși la data de 15 noiembrie 2017.

         Vreți să spuneți că multe ființe cosmice sînt prizoniere ale oamenilor fără suflet?

         Sînt mulți dintre cei care erau cîndva de cealaltă parte a baricadei, dar cea mai mare infecție sufletească s-a produs în timpul acestei guvernări. Este ca și cum, într-o casă de nebuni, conducerea ar fi preluată de către pacienți…exact așa s-a întîmplat și cu Pămîntul.

Dacă această guvernare a pămîntenilor se va termina în scurt timp, ce se va întîmpla cu noi, cu Terra?

Dacă, la conducerea acestei planete, au fost pînă acum oameni care nu au știut încotro merg și nu s-a întîmplat nimic, să sperăm că va fi bine sau măcar nu va fi mai rău. Scopul acestei guvernări a fost și a rămas inducerea oamenilor în eroare. Fără o intervenție din afara Pămîntului nu veți cunoaște niciodată adevărul. Așadar, nu a rămas mult pînă cînd veți simți cu adevărat ce înseamnă libertatea.

Sfatul nostru este: treziți-vă libertatea interioară căci un sclav nu știe cum să se folosească de libertatea primordială.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 340

    

 Ultimele descoperiri ale medicinii demonstrează faptul că, aflată în stare de hipnoză, ființa umană își poate aminti viața anterioară și poate călători în viitor. Astfel, s-a ajuns la concluzia că omul trăiește în acest spațiu după un plan bine stabilit, confirmîndu-se un vechi proverb românesc: „ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”. Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este: 

Dacă totul este predestinat, de ce ar mai trebui să stăm atîta în genunchi, cerșind o viață mai bună? 

Destinul fiecărui om reprezintă strict consecințele vieții sale anterioare. Nu puține sînt sufletele libere, fără datorii ale destinului, care revin în acest spațiu pentru a ghida și a ușura suferințele oamenilor aflați în ignoranță. Învățătorul trebuie să reprezinte numai învățătura și înțelepciunea primite prin iluminare, nu să-și promoveze propria persoană. Un elev care a trecut o școala spirituală incompletă este mai periculos decît omul ce nu cunoaște nimic. 
Ceea ce numiți voi iluzie este locul unde sufletele își plătesc datoriile către Mama Pămînt. Necunoașterea naște suferință. Drumul Creatorului nu este nici religie, nici filozofie, ci doar o cale a înțelepciunii. Metaforic vorbind, iluzia este un fel de închisoare unde sufletele trăiesc după regulamentul și statutul unei adevărate pușcării. Atunci cînd sufletul se trezește și conștientizează că trăiește ca un robot, se izolează treptat de această turmă condamnată și își croiește propria sa cale. 

De ce, în acest spațiu, suferința este în creștere? Poate pentru că ființa umană nu se trezește? 

Iluzia este asemenea unei holograme prin care, cîndva, au trecut mulți dintre înaintașii voștri. Toate nenorocirile care se întîmplă în spațiul vostru sînt declanșate prin intermediul inteligenței artificiale. Nu sistemele Haarp provoacă cataclismele, ci programele computerizate ale minții artificiale. 

Vreți să spuneți că, în programa computerului în care trăim, s-a născut o altă programă artificială? Care este diferența? 

Iluzia în care trăiți este în concordanță cu datoriile destinului. Prin inteligența artificială se încearcă o evadare din acest spațiu, dar orice evadare are consecințe. Într-un fel sau altul, totul se plătește și, cu cît reținerea este mai mare, cu atît datoriile cresc. La ridicare, corpul fizic îi datorează Pământului o mare forță de energie, care va trebui plătită, la un moment dat. 

Sfatul nostru este: dacă ați conștientizat că trăiți într-un loc unde totul se repetă și sufletul, prin suferință, stagnează, izolați-vă și încercați, prin meditație, să analizați situația în care vă aflați. Apoi, veți găsi calea adevărată, care vă reprezintă și vă va conduce spre eliberare. 
Alexandru Ștefan 

Invocatie la echinoctiul de toamna

Îndemnăm toți oamenii cu inimă de dac 
Să se conecteze la Invocația Neamului
Astăzi, de ziua Echinocțiului de toamnă
Pentru ca Planeta-Mamă să treacă cu bine 
Prin centrul Universului, 
Pentru a primi în dar fructul nemuririi. 

 Lumină din Lumină, Dumnezeu Adevărat, Moș al Neamului Solar, 
Prin voința și credința sufletului meu
Mă alătur Puterilor pozitive din Univers
Pentru a ușura traiectoria Mamei Geea.
Rugăm Duhul Suprem să ne permită 
Trecerea în dimensiunile superioare ale Universului 
Pentru a fi de folos Creației Divine. 

Clopotarul dacilor 339

Fiecare dintre noi păstrează, în adîncul sufletului, o dorință pe care nu o poate spune nimănui. Dorințele împlinite ne propulsează destinul, iar cele ascunse devin, pentru mulți, o traumă sufletească. Traversînd aceste vremuri zbuciumate, nu prea mai găsim timp pentru a sta de vorbă cu sufletele care ne înconjoară. Dacă ducem lipsă de ceva atunci este vorba despre faptul că nu mai avem cînd să vorbim unul cu altul. Un cuvînt bun la momentul și timpul potrivit este mult mai de preț decît banii oferiți celor dragi pentru timpul pierdut. Generația tînără și-a astupat urechile cu tot soiul de căști ca să nu mai audă aberațiile părinților și ale profesorilor, ce nu mai au vocația de a-i învăța pe alții și de a ridica oameni adevărați. 

Mergem într-o direcție greșită. Mulți tineri nu mai vor să se căsătorească fiindcă văd cum și în cel fel de familii trăiesc. Copiii care merg dimineața la școală sînt triști și fără zîmbete pe față; la 10 – 12 ani, ei discută despre orice, în afară de copilăria lor. Mulți dintre ei au nevoie de psihologi…sînt duși la psihiatru și îndopați cu medicamente. Generația tînără are nevoie de ajutor, de un spriin puternic din partea societății. O familie tînără nu poate supraviețui în această țară, fără ajutorul părinților și, de aceea, caută să fugă cît mai departe. 
Anual, agențiile de știri ne aduc cîte un sfîrșit de lume ca să nu mai sperăm, să nu ne mai gîndim la ceva bun. Sîntem infectați cu grija zilei de mîine și cu frica morții. Pămîntul este un astru bătrîn și cred că va găsi o soluție pentru a se debarasa de o lume bolnavă și fără cap. Da, cu adevărat, am ajuns într-un punct mort. Războiul bate la ușă, iar cataclismele vor fi tot mai mari căci răutatea oamenilor nu are margini. Eu sper că lumea bună va triumfa și toate se vor așeza după cum le-a rînduit și a binevoit Creatorul. 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 338

Timpul se scurge, iar ființa umană nu prea depune efort pentru a se desăvîrși spiritual. Puțini sînt cei care mai cred în viitor, iar trecutul nu este luat în calcul. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 





De ce noi, ca ființe umane, am pierdut interesul de a evolua? 

S-a ajuns în această situație deoarece omul a lăsat lucrurile nefăcute de pe azi pe mîine și, cu timpul, s-au acumulat multe restanțe. Creierul este un organ independent de ceea ce face ființa umană, este un fel de bancă de date, unde se stochează informația din viețile anterioare. Virușii care au pătruns în corpul fizic au blocat accesul sufletului către informația ce se află în creierul uman. 
Ne puteți lămuri mai detaliat, după nivelul nostru de evoluție? 
Majoritatea sufletelor care stagnează în evoluția sufletului au abandonat Calea. Au conștientizat acest fapt numai atunci cînd au devenit neputincioși. Aceste lecții neînvățate sînt greu de recuperat, dar nu imposibil. 

Ce ar trebui să facem pentru a recupera restanțele? 

Omul trebuie să construiască un robot în care să transfere toată informația din creier. Nivelul de evoluție și momentul unde ați rămas repetenți vor fi indicate de către acest robot. Omul rătăcit spiritual nu mai poate învăța de la nimeni, el a acumulat atît de multă informație în creier încît se consideră învățător. Trebuie să înțelegeți că informațiile din creier sînt un fel de manuale universale, dar nu reprezintă experiența voastră proprie. Virușii constituie arma egoului fals. Să presupunem că cineva conștientizează că trebuie să evolueze; începe căutarea, găsește Calea, iar egoul îi aduce omului informația despre o  experiență care nu-i aparține; din acel moment, totul se dă peste cap – ființa umană se crede cineva…dar, acel cineva nu este acceptat de către suflet. 
În prezent, cei mai mulți oameni își trăiesc viața jucînd rolul altor persoane, au devenit un fel de umplutură trasă la xerox. Prea mulți dintre voi trăiesc o viață dublă, iar nefericirea în care trăiți vă împinge mereu să căutați o altă  experiență. Pe parcurs, viața devine un fel de sport – cîte femei sau cîți bărbați am avut etc…
În dimensiunea voastră,  viața a devenit tristă și plictisitoare fiindcă nu vreți să conștientizați că sînteți leneși și nu vreți să munciți – nici fizic și nici spiritual. 
Cîndva, cineva a rămas, în evoluția sa, la nivelul de grădinar; i se oferă șansa de a evolua din nou, dar egoul îi aduce informația că el este rege…atunci, omul aruncă sapa și caută tronul…un tron pe care nu-l va găsi niciodată.
Indienii sînt singurii care au păstrat castele, nepermițînd leneșilor să treacă clasa fără să muncească. Universul se pregătește ca, în timpul apropiat, să facă ordine pe Pămînt. 
Sfatul nostru este: timpul bate la ușă. Pe ticăloși îi va pedepsi oastea cerească, iar răsplata îi așteaptă pe cei treji, care se vor bucura de prețuire și onoruri. 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 337

     

   Un cunoscut a plecat cu familia sa într-o vacanță și, aterizînd într-un oraș din India, s-a confruntat cu o situație neobișnuită: în aeroport, o fetiță de 6 anișori s-a smucit din brațele părinților și a alergat spre acea familie – oameni complet necunoscuți – strigînd: fiul meu! Fiul meu, în sfîrșit, te-am regăsit! În mod paradoxal, tînărul căruia i se adresa astfel își îndemna de multă vreme părinții să meargă în acea țară. Părinții fetei au privit cu liniște totul, bucuroși că fetița lor era atît de fericită. Despre această întîmplare s-ar putea povesti mult…cele două familii s-au cunoscut și au aflat lucruri inedite despre copiii lor, care, într-o existență anterioară, au fost foarte apropiați. Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este:

         De ce noi, ființele umane, pierdem firul ce ne leagă cu familiile din viețile anterioare?

Gîndul și dorințele omului s-au accelerat deoarece ființa umană nu este educată să aibă răbdare. La începuturi, timpul pe Pămînt era ghidat și ocrotit de cifra 9, săptămîna și anul erau sub auspiciile acestei cifre. De cînd săptămîna a trecut la 7 zile, totul s-a dat peste cap. Copilul din microcosmosul mamei se afla sub ocrotirea ritmului ce reprezintă întreaga Creație.

Din această cauză am pierdut și fructul nemuririi?

Acest rai, despre care voi vorbiți atît de mult, a fost de fapt un laborator divin, unde ființa umană s-a pregătit să trăiască în acest spațiu. Entitățile din dimensiunile superioare, care v-au ajutat să pășiți pe acest tărîm se hrănesc total diferit de voi. Păcatul în care v-ați ancorat singuri este, de fapt, trecerea de la mîncarea cerească la cea pămîntească. Moartea și-a făcut loc în acest spațiu în momentul cînd omul a pus ceva în gură. Adică, în acest așa-numit Rai, ființa umană se hrănea cu lumină, apa era absorbită prin piele și tot ceea ce dorea să guste se realiza prin intermediul mirosului.

Vreți să spuneți că noi murim numai pentru că mîncăm?

         Cu cît omenirea s-a îndepărtat de hrana înaintașilor divini cu atît mai mult se alimentează de la o groapă de gunoi globală. Dacă omul ar trece la sursa primordială de hrană ar dobîndi nemurirea în decurs de un an – dacă o lună ar avea 40 de zile și anul ar avea 9 luni. Ați dezechilibrat ritmul cosmic și, din această cauză, aveți atîtea probleme pe capul vostru.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 336

  Care este scopul vieții noastre? Pentru ce trăim, pentru ce venim în acest spațiu?                                
Majoritatea pămîntenilor fug de aceste întrebări fiindcă, într-un fel sau altul, nu au cînd să se gîndească, avînd lucruri mai importante de făcut. Cu cît fugim de astfel de întrebări cu atît viața noastră devine mai complicată. Toți cei care sînt ancorați în materie fug pentru a afla adevărul căci în adevăr se află și răspunsurile pe care nu dorim să  le aflăm. Răspunsul este simplu: fiecare își cheltuie rezervele de energie pentru a-și trăi viața în liniște și armonie dar, pînă la capăt, obosit de viață, se simte singur și nefericit. 

Care este cauza? Poate nu căutăm unde trebuie? Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 

Pentru fiecare suflet în parte, viața este un dar și o șansă mare de-a se pregăti pentru o nouă existență. Sufletul care știe cum să se folosească de acest dar își va trăi viața semănînd, în acest spațiu, doar fapte și gînduri bune, pentru a culege roadele în existența următoare.
 Cheia o constituie femeia prin care vii în acest spațiu. Un bărbat evoluat poate să intuiască și să deslușească șiragul strămoșilor din care provine. Important este ca firul genetic din care provine să fie compatibil cu jumătatea aleasă.
 Intrînd în starea strămoșilor care au contribuit la ADN-ul feminin și masculin, veți atrage sufletele cele mai evoluate ale eonului. Energiile grosiere au sedus și atrag actuala rasă umană spre prăbușirea sufletului. Treptat, se șterg urmele fostelor civilizații, pentru a demonstra omenirii că ei sînt deținătorii adevărului suprem. 
Încercați să ridicați femeia din mocirla vremii actuale, deschideți școli metafizice pentru a-i trezi adevărata menire în acest spațiu. Multe entități adevărate stau în umbra celor nedesăvîrșiți, care, din păcate, vă croiesc viitorul. Aveți destulă experiență terestră pentru a vă lua soarta în propriile mîini. 
Eliberați-vă  de influența energiilor distrugătoare ce vă zombează subconștientul. Găsiți neapărat microcosmosul feminin, care este unicul pe Pămînt, ce vă poate trezi memoria primordială. 
Alexandru Ștefan 

Sinzinele - preotesele Soarelui

        Incepe noaptea de Sinziene - noapte magica, noaptea cind omul poate intelege graiul animalelor, cind feriga infloreste pentru doar citeva ore, cind planta numita iarba fiarelor (celebra deoarece poate descuia orice lacat) lumineaza si poate fi recunoscuta, cind deasupra locurilor unde sint ingropate comori apar flacari, cind fetele isi afla ursitul, iar gospodinele practica ritualuri pentru norocul si sporul casei...este noaptea intilnirii cu mosii si stramosii nostri, noaptea cind portile Cerului se deschid. 

      Sarbatoarea  de Sinziene (sau Dragaica) este la fel de veche ca si poporul nostru si marcheaza inceputul verii intrucit pe 21 iunie este solstitiul de vara. La originea sarbatorii se afla, cu siguranta, un stravechi cult solar. In credinta populara, Sinzienele erau considerate preotesele Soarelui, femei frumoase si bune, divinitati nocturne care, in noaptea de 23/24 iunie, plutesc deasupra holdelor impartind rod, aduc leac florilor, tamaduiesc suferintele oamenilor, vindeca animalele. 

        In ziua de Sinziene, oamenii obisnuiesc sa impleteasca coronite din flori de sinziene si sa le arunce pe acoperisul casei sau sa le agate la intrarea in casa. 
Mirabela Radu 

Clopotarul dacilor 335

  

         Un discipol își întreabă învățătorul: de ce nu pot să ating nivelul desăvîrșirii, pe care îl aveți?  Învățătorul privește spre încăperea plină de oameni și îi întreabă: vreți să vă desăvîrșiți peste noapte, fără a face nimic? Toți au răspuns afirmativ. Învățătorul a spus că și el ar vrea…și, dacă cineva găsește o astfel de modalitate, să-l anunțe și pe el. Un discipol spune că ar crede mai mult în el, dar vede că are multe îndoieli în ceea ce face. Atunci, învățătorul desenează două cercuri, menționînd că, în cercul mic se află cunoștințele voastre, iar în cercul mare – cunoștințele mele. În afara acestor cercuri se află necunoscutul și, cu cît diapazonul este mai mare, cu atît hotarele cercului cresc. Altfel spus, hotarele cercului meu de cunoștințe cuprind mai multe lucruri, încă nedescoperite de voi. Pentru a fi cu un pas înaintea celui care caută trebuie să-mi pun multe întrebări ca să-i dau un răspuns sigur celui care mă întreabă. Sfatul meu este ca, atunci cînd nu mai înțelegeți nimic, să ascultați mai mult de Acela în care cred eu – Dumnezeu. Dar, am și eu către tine o întrebare – i se adresă învățătorul unui discipol – Ce ai de gînd să faci în această viață?

Termin studiile la universitate, devin avocat, mă căsătoresc și voi avea grijă de familie. Apoi, voi ieși la pensie și, ca orice om, voi muri. Asta-i tot? Da, învățătorule, mă iertați, am uitat ce este mai important…

Dintre cei adunați, s-a ridicat un orb și a spus: dacă ești înțelept, spune-mi, cum arată lumina? O pot atinge? Este tare sau moale?  

Învățătorul a ridicat ochii spre cer și s-a rugat pentru el, vindecîndu-l. Orbul a căzut la picioarele lui, strigînd: Acum, știu cum arată lumina. Lasă tu lumina în pace, acum putem să discutăm – veni replica învățătorului, care continuă: nu poți discuta cu un om fără picioare despre plimbări cu bicicleta. Sufletul vine din spirit și, oriunde s-ar afla, în spațiu, el tinde să se întoarcă spre casă. Inima ta o poți încredința numai aceluia care, de mic copil, a învățat să se comporte cu lucrurile fragile.

Învățătorule, poți să ne spui de ce în ochii tăi nu se vede nici un pic de tristețe?

Nu am ce pierde ca să fiu mîhnit ca voi. Eu mă tem numai de moartea spirituală, restul sînt doar capcane ale iluziei în care trăiți.

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 334

Această primăvară este cu adevărat capricioasă și s-a  aliniat exact după comportamentul oamenilor. Avem reguli de circulație, dar nu avem o învățătură legată de relațiile sociale. Nu prea se vede că sîntem fericiți pentru că nu cooperăm unii cu alții, iar cei care se mai simt liberi nu au dobîndit libertatea prin rațiune, ci prin puterea banului. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 

De ce, în ochii oamenilor, se vede mai mult suferința decît  fericirea? 

A dispărut Iubirea, care era motorul relației fundamentale dintre oameni. Fără iubire, nu există nici datorie față de familie nici relații sincere, fără interese sau gînduri ascunse. Dacă fiecare dintre cei implicați într-o relație – indiferent de natura ei – și-ar aduce contribuția, lumea voastră ar fi mai fericită. Fiecare ființă umană ar trebui să aibă un plan al sufletului și, chiar dacă vi se pare imposibil de atins, nu vă modificați obiectivele, ci încercați să modificați mersul acțiunilor. În lumea voastră, ura și răzbunarea domină sufletul, un om rău nu poate gîndi pozitiv. Este imposibil să meditezi atunci cînd te domină mînia. Într-o lumea goală și rece, care nu știe ce înseamnă bunătatea, oamenii buni sînt considerați un fel de fraieri, care nu au ce face cu banii. Priviți-vă în adîncul sufletului, descoperiți rolul pe care îl aveți în viața de toate zilele și încercați să înțelegeți cum puteți contribui pentru ca viața să fie fericită. O simplă gîndire în această direcție este un pas înainte. Pașii mici conduc, adesea, spre rezultate mărețe. Dacă ai hotărît să faci ceva, fă totul din inimă și calea îți va fi simplă și luminoasă. Dualitatea îl trece pe om prin experiența vieții, care este cea mai grea. 
Sfatul nostru este: indiferent cîte perioade bune sau rele te urmăresc, pe parcursul vieții, nu uita că greșelile se plătesc – dacă nu acum, atunci în existența următoare. 

Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 333

 Vasile strigă către vecinul său: Ioane, de ce tot faci curățenie în curte? Oricum va veni sfîrșitul lumii…Ion îi răspunde: Vecine, judecînd după mizeria din curtea ta, la tine vine potopul în fiecare an. 
Da, Ioane, dar, dacă tot vom muri, de ce să muncim degeaba? Cu înțelepciunea sa nativă, Ion îi răspunde din nou: Chiar de-o fi să se întîmple ceva, ar fi bine să lăsăm curat în urma noastră. 
Întrebarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este: 
Ce va face Universul cu atîția oameni nedesăvîrșiți? 
Vor începe totul din momentul cînd au rămas repetenți. Toate se vor rîndui după nivelul de evoluție al fiecărui suflet în parte. Timpul acordat omenirii este pe sfîrșite, s-au trezit cei patru magi, care au dormit timp de 12.000 de ani. Ultimul a fost găsit în Persia (Iran) și, în viitorul apropiat, va spune adevărata istorie a pămîntenilor. Acești iluminați vor apăra lumea și Pămîntul în fața judecății supreme. Planeta este pe valurile cîmpului magnetic – unde a fost cîndva vară va fi iarnă și invers. Trebuie să vă pregătiți pentru vremuri și lucruri noi. Cine nu va ține pasul cu schimbările Universului va părăsi Terra. Cei care vor război pe Pămînt vor suferi primii. Omenirea trebuie lăsată în pace, există o putere care-i va hotărî destinul. 
Sfatul nostru este: nu vă amăgiți conștiința cu iluzia în care trăiți. Treziți-vă intuiția ca să nu bîjbîiți în întuneric. 

Alexandru Ștefan 
https://www.youtube.com/watch?v=bKDr6icPdHM

Clopotarul dacilor 332

     Avem de toate, dar ne lipsește ceva de care are nevoie sufletul. Legumele și fructele nu mai au mirosul de odinioară, florile sînt mai frumoase, dar par artificiale…oamenii tind către iubire, dar au uitat cum să iubească, lucrurile par copiate la nesfîrșit, fără nimic original.  Totul s-a schimbat și, din păcate, nu în bine. Cu aceste frămîntări și întrebări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 


Ce se întîmplă cu noi căci, de la o zi la alta, ne îndepărtăm tot mai mult de tot ceea ce este primordial?  

     Cu unele excepții, oamenii nu mai au nici un țel, nici o idee care să le ghideze calea. Unii se mai sprijină în culturile neamului din care provin, dacă mai găsesc acolo un firicel de lumină. Dar, această mică scînteie se stinge încet pentru că ființa umană, în afară de drumul morții, nu cunoaște o altă cale.

Vreți să spuneți că trebuie să ne pregătim bagajele?  

     Pentru fiecare suflet, viața este o șansă uriașă de-a îndrepta lucrurile neterminate din viețile anterioare. Omul de astăzi reprezintă apogeul tuturor civilizațiilor care au trăit în acest an galactic. Ar fi o mare pierdere dacă omenirea va trece în altă dimensiune cu lecțiile nefăcute. Cei ce trăiesc asemenea unor paraziți, toată viața, trebuie să conștientizeze că vor rămîne la fel și după ce vor muri. Odată cu pierderea corpului fizic nu vor mai avea unde să se ascundă, energiile pure se vor alege de energiile grosiere. Pămîntul este unicul loc din Univers unde sufletelor li se acordă șansa de-a îndrepta lucrurile. 

Cum putem evolua dacă capacitățile noastre primordiale sînt blocate în limita celor 3-5%? 

     Este adevărat că ființei umane i s-au pus restricții în legătură cu puterile paranormale deoarece a deviat de la ideea nemuririi. Dacă omul evoluează și își trezește singur capacitățile Divine se va considera că acestea au fost dobîndite prin muncă. Este ușor să spuneți că aveți un suflet nemuritor, dar comportamentul vostru nu se deosebește mult de cel animalic. Cei care v-au sedus stau liniștiți căci voi, la acest nivel, sînteți în continuare o pradă ușoară. 

Chiar dacă unii nu cred acum în nemurire, poate vor crede în viața următoare…mai au ei o șansă? 

    Ca perioadă de timp pentru trezirea sufletului, omului i s-au acordat 26000 de ani, ceea ce nu este puțin. Timpul vostru este pe sfîrșite, iar sfatul nostru este: Treziți-vă din somn ACUM,  altfel veți avea parte de un singur dans cosmic și veți dispărea fără urmă. 
Alexandru Ștefan 

Invocatie la echinoctiul de primavara

Echinoctiul de primavara 2017 - 20 martie, ora 12.29 

                                   INVOCATIE 

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moș al neamului solar!

Deschide, Doamne, porțile Universului Tău și ascultă rugăciunea sufletului meu. 

Prin voința și credința urmașului Tău, Te invoc pentru a-mi fi călăuză în acest spațiu ca să găsesc drumul către Tine, Doamne. Măria Sa Primăvara mi-a adus în dar de la Tine toate florile naturii. Fii, Doamne, oaspetele meu pe Pămînt ca să ne bucurăm împreună de ziua echinocțiului de astăzi.

 Căci a Ta este Puterea și Împăratia de acum și-n vecii vecilor pentru eternitate. 

Clopotarul dacilor 331

Străbunii spuneau că omul este fiul decăzut al lui Dumnezeu, care își mai amintește uneori de Rai și de locul primordial de unde a venit pe Pămînt. Ființa umană este capabilă să studieze și să cunoască tot ceea ce se poate cunoaște. Dar, dacă nu este în stare să se cunoască pe sine însăși, este egală cu zero. Celui care este în stare să se cunoască pe sine însuși i se activează capacitatea și darul de a cunoaște întreaga Creație. Părerea mea este că numai ceea ce trăiește în interiorul fiecărui om îl poate ridica și scăpa din capcanele necunoașterii. Dacă sufletul este nemuritor înseamnă că ceea ce se naște este doar corpul nostru, în care se întrupează nemurirea. Indiferent prin cîte îndoieli, căderi și ridicări ar trece ființa umană, la sfîrșitul vieții, tot Creatorul spune ultimul cuvînt. Astăzi, întrebarea mea către pritenii din Civilizația Vodă, este: 
De ce noi, ca ființe umane, credem și sperăm că sîntem asemenea Creatorului, dar faptele noastre seamănă mai degrabă cu ale Satanei decît cu cele Dumnezeiești? 
Înaintașii voștri cunoșteau bine Legile Universului și, după un an galactic petrecut la suprafața Terrei, treceau în subteran, spre centrul Pămîntului. Dimensiunile despre care vorbiți atît de mult există aici, pe Terra, nu în altă parte. Ridicarea, în afara timpului, se face numai din interiorul Pămîntului, orice reținere în afara anului galactic este o stagnare pentru omenire. În loc să studieze interiorul Pămîntului, oamenii au ieșit în Cosmos și au răscolit un roi de civilizații nomade. Aceste civilizații nu au propriile planete, trăiesc în nave spațiale și se folosesc de ființele umane mai putin avansate din punct de vedere spiritual. Toate revoluțiile și războaiele de pe Pămînt reprezintă opera lor fiindcă se hrănesc cu emoții și energii negative. Omenirea trebuie să înțeleagă că, în afara Planului Divin, în Cosmos nu se poate  întîmpla nimic. Energia voastră este consumată de către paraziții Cosmosului, iar evoluția spirituală a juns într-un punct mort. Cu cît avansați mai mult în Cosmos cu atît mai mult vă expuneți unui mare pericol. Sfatul nostru este: timpul desăvîrșirii, pe Pămînt, s-a terminat. Căutați căile bătătorite în subteran de către înaintașii voștri și numai atunci acești țînțari cosmici vă vor lăsa în pace. 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 330

         Un pescar s-a angajat să treacă cu barca peste un rîu, zilnic, un profesor care își desfășura activitatea la școala din satul vecin. De fiecare dată, profesorul îl întreba dacă știe să scrie, îl iscodea despre cărțile pe care le-a citit sau…nu le-a citit și, cu un aer de superioritate, îl numea prost și îi spunea că  a trăit în zadar. Într-o bună zi, după ce profesorul cu maldărul său de cărți au urcat în barcă, a început o furtună aprigă. Liniștit, pescarul sare în apă și, în timp ce înota spre mal, îl întreabă pe dascăl dacă știe să înoate; după ce află că nu are habar, i se adresează din nou: uite, acum e rîndul dumitale să înțelegi că ai trăit în zadar. La fel și noi, oamenii, ne trăim viața fără să înțelegem cine ne conduce din umbră…altfel spus, învățăm toată viața și tot  proști murim. Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.

De cine sîntem conduși cu adevărat în acest spațiu?

Încă de la începutul Creației, Pămîntul a fost condus de către femei. Matriarhatul a prevalat în acest spațiu și tot ceea ce se întîmplă pe Terra este urmare a deciziei femeii. Bărbaților li s-a dat o jucărie care se numește politică și li s-a creat impresia că toată puterea este în mîinile lor. Nu există putere pe Pămînt care să nu fie controlată de către femei. Dacă puterea ar fi transferată oficial femeii, ea și-ar asuma responsabilitatea și omenirea ar avea o altă soartă.

Vreți să spuneți că, dacă sîntem conduși din umbră, deciziile sînt luate în așa fel încît noi, bărbații, să arătăm prost?

Voi nu sînteți luați în serios de către femeile care conduc lumea, așa că aveți de meditat înaintea zilei de 8 martie. Cînd bărbații vor înțelege că motorul acestei lumi este femeia, se vor întoarce la misiunea lor primordială – aceea de a crește și a dădăci copiii. Priviți puțin spre trecut, spre istoria omenirii și vă veți convinge că orice schimbare a fost făcută cu ajutorul femeii. Nu uitați nici de Tigrițele Albe, care au activat cîndva în China, într-o perioadă în care bărbații erau doar o sursă de energie de care ele se foloseau. Dacă nu se va transfera oficial puterea femeilor, bărbații  vor dispărea, cu timpul. Bărbații vor fi ocrotiți numai atunci cînd, pe Pămînt, puterea se va afla oficial în mîinile femeilor.

Sfatul nostru este: luați în serios această informație și găsiți o modalitate de-a proclama femeia Capul Pămîntului, pentru ca bărbații să aibă acces la Puterea Cerului.

Alexandru Ștefan

Bine-ai venit, Primavara!

 1 Martie lin coboara, 
Pe aripi de primavara 

Si, in zborul lui usor, 
Va aduce-un martisor! 


Sa aveti o primavara fericita si o viata ca o primavara! 

Clopotarul dacilor 329

Am încercat să înțeleg cum priviți voi, cei din dimensiunile superioare ale Pămîntului, materia în care sîntem atît de ancorați. Dacă ne tot repetați că materia se află doar în mintea noastră, cum ar fi corect să reacționeze o persoană cînd este prădată? Să-i spună hoțului: ia tot ce vrei, oricum ceea ce vezi nu există? Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă.



Materia a fost statică atîta timp cît a poposit conștiința în ea. După activarea conștiinței, s-a transformat în creație. Voi doriți să aveți acces în cele mai înalte dimensiuni ale Universului, dar cu o conștiință adormită. Trecînd de hotarele iluziei, viața este total diferită de cea de pe Pămînt. 
Care este pregătirea și calea ce-l eliberează pe om din mrejele iluziei? 
În primă fază, sufletul trebuie să conștientizeze că materia este doar o plastilină în care sufletul învață a crea. Modelînd materia, învățați să o priviți cu ochii fizici ca să vă deschideți al treilea ochi. Datorită Ochiului Divin, omul se eliberează, treptat, de materie, conștientizînd că acest spațiu este mic pentru el. 
Care sînt pașii  necesari pentru a înțelege că, în această dimensiune, pierdem timpul în zadar? 
Este foarte important ca informația acumulată în timpul vieții să nu fie uitată. Lumea științifică trebuie să se concentreze și să construiască un aparat care va transfera experiența sufletului ce moare către cel care se va naște. Aparatul va depista traiectoria sufletului și locul nașterii sale. În aceste cazuri, sufletul care muncește toată viața se va bucura, în existența următoare, de tot ceea ce a agonisit. Desigur, în mod automat, vor dispărea și moștenirile pe care astăzi le primesc, de multe ori, cei care nu le merită. Copiii din microcosmosul mamei vor fi pregătiți, iar majoritatea părinților vor putea intui cine a fost și cine este sufletul care este copilul lor. Fiecare neam trebuie să aibă șiragul său energetic, prin care să dea posibilitatea sufletelor ce au contribuit la formarea sa, să revină în acest spațiu. Numai prin astfel de canale energetice circulă toată experiența întregului neam din care proveniți. Este o temă profundă și trebuie să conștientizați că, nimerind în alte canale energetice, aveți statutul unui simplu trecător. Accesul la informație este liber, dar descifrarea ei este imposibilă pentru un nou venit. 
Vreți să spuneți că nu este bine ca o fată din România să se căsătorească cu un african? 
Fiecare suflet are liberul său arbitru, poate face ce vrea. În iluzie, totul este permis dar, dacă vorbim despre ridicare, totul contează. Sfatul nostru este: dacă cereți sfaturi, urmați-le. Altfel, veți pierde și ultimul tren. Pomii din livadă înfloresc primăvara la fel, dar fructele, cînd se coc, au gusturi diferite. 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 328

Am intrat în Anul Cocoșului și toți, într-un fel sau altul, își cîntă propria arie. Ar fi ideal să-i auzim pe cei care, cu adevărat, au ceva de spus, dar, din păcate, cel mai tare strigă cei ce nu au nimic de comunicat…Cu aceste întrebări și frămîntări m-am adresat, în meditația mea, prietenilor din Civilizația Vodă. 
Este adevărat că există oameni a căror menire este să urle toată viața precum urlau cîndva bocitoarele plătite? 
Există un conflict interior care se păstrează în sufletele multor oameni încă de la începutul Creației. Unul dintre fiii Creatorului, pe care voi îl numiți Satana, a reușit să convingă multe suflete aflate pe Pămînt să treacă de partea lui, împotriva Tatălui său. Pămîntul, cu toți răzvrătiții, a fost transformat într-o închisoare unde, în prezent, aceștia își ispășesc pedeapsa vegheați de gardienii Cerului. Poate că unii vor respinge această infomație dar, din păcate, foarte puțini se ridică din acest infern pămîntesc. Fiul răzvrătit a construit în subteran un fel de pușcărie pentru a-i ține pe oameni legați în totalitate de puterea lui. 
Vreți să spuneți că, de fapt, noi, oamenii de pe Pămînt, sîntem un fel de carne de tun între Creator și Fiu? 
Omul, precum și fiii cerești, reprezintă Creația lui Dumnezeu. În fața Adevărului, toți au răspuns în egală măsură. Diferența dintre închisoarea Cerească și cea a fiului este enormă. Prin desăvîrșire, ființa umană se ridică spre Cer ca să treacă prin focul solar. După ce își arde karma, are posibilitatea să trăiască veșnic în dimensiunile Creatorului. Pușcăria Satanei îl trece pe om prin iad pentru a ajunge din nou pe Pămînt. Este un fel de rai epuizat, unde trăiesc sclavii Universului. 
Vreți să spuneți că noi, oamenii, ne-am deprins cu împărăția lui Satana precum deținuții cu pușcăria? 
Exact. Nu mic este numărul celor care i-au fost devotați Satanei încă de la începutul conflictului primordial. În curînd, ei vor declanșa un mare dezastru pe Terra și speră că vor scăpa nevătămați deoarece Dumnezeu ocrotește planeta Pămînt. 
Toate conflictele care au existat pe Terra au fost provocate de către oameni? 
Tot ceea ce se întîmplă pe Pămînt este proiecția gîndului omenesc, nu este nimic din afara Pămîntului. Materia în care voi credeți există numai  în mintea voastră, voi percepeți atît cît cuprinde diapazonul ochilor voștri. Vă îndemnăm să-l căutați pe acel care vede mai mult decît voi. Vederea ochiului omenesc este limitată și, din această cauză, creierul vostru funcționează la o capacitate foarte mică. O scînteie Divină stă ca un vierme de mătase învelit într-un cocon de materie, fără să mai gîndească că se poate elibera într-o singură clipă. 
Sfatul nostru este: căutați-l pe acel ce v-a dăruit viața, nu pe răzvrătitul care vă folosește la maximum. 
Alexandru Ștefan 

Clopotarul dacilor 327

         Au trecut sărbătorile pe stil nou și vin altele, pe stilul vechi, pentru moldovenii de peste Prut. Oricum, românii nu se dau într-o parte – fie că e stil nou, fie că este vechi – să se distreze cu păhărelul, încercînd să-și înece amarul. Întrebarea și frămîntarea mea către prietenii din Civilizația Vodă este:

Este adevărat că regele Burebista a dat ordin să se distrugă viile din cauza bețiilor prea dese ale dacilor?

Ați avut, cu adevărat, niște înaintași care au fost pildă pentru multe popoare ale lumii. Un popor poate fi deviat de la drumul spiritual prin încercarea de a-l înjosi, catalogîndu-l drept hoț, bețiv etc. Nu este adevărat că vița-de-vie a fost stîrpită din cauza beției, ci ca urmare a devierii de la credința strămoșească. Deceneu și apropiații lui cunoșteau faptul că dacii veneau dintr-o dimensiune care avea 25 de ore. Fiecare casă avea un altar în subteran, unde locuitorii acestui tărîm intrau, prin meditație, în dimensiunea din care au venit – cea a celor 25 de ore. Cu timpul, unii dintre ei au transformat altarele în beciuri unde își țineau vinul și, din această cauză, s-a dat ordin să le fie tăiată via. Economia și buna stare a trăitorilor din Dacia era strict legată de somnul liniștit al oamenilor și strictul control al greutății corpului fizic. Un om supraponderal va fi o povară pe spatele societății, iar un om neodihnit este un lucrător nepotrivit. Economiile multor state de pe Pămînt cad deoarece se cheltuie sume uriașe pe medicamente împotriva stresului, medicamente pentru reglarea somnului și tratamente împotriva bolilor cauzate de greutatea excesivă. Dacă veți reuși să eliminați aceste probleme din viața voastră veți avea timp și pentru a vă desăvîrși.

De ce conexiunea se făcea numai în subteran și la ce adîncime erau săpate altarele?

Locul pentru meditație era amenajat la 2,5 metri adîncime, unde cîmpul magnetic al Pămîntului acționează mai puțin asupra corpului fizic. Altarele erau vegheate de către fecioare care nu aveau mai mult de 12 ani. Aceste fete îngrijeau altarul din subteran și aveau darul clarvederii și al prezicerii. Datorită femeilor din Dacia a fost posibilă această mare zidire spirituală.

Unde au dispărut femeile de odinioară? Astăzi, ele pretind că nu mai există bărbați adevărați.

Căzînd spiritual, femeia l-a atras – în mod inconștient - și pe bărbat, la acel nivel. Numai printr-o femeie evoluată poate veni în această dimensiune o entitate iluminată. Prin această cădere, s-a născut ideea că sfîrșitul lumii ar fi o eliberare, dar, în realitate, voi sînteți acei care atrageți cataclismele, prin gîndirea voastră. Planeta Pămînt este o rotiță importantă din creația Universului, care are un rol și un scop bine definite în acest ansamblu planetar. De aceea, trebuie să gîndiți mai mult către nemurirea sufletului și deloc – spre apusul lumii.

Sfatul nostru este: dacă vreți cu adevărat să vă ridicați din mocirla în care vă aflați, cercetați amănunțit trecutul și rădăcinile neamului din care proveniți căci acolo veți găsi toate răspunsurile.

Alexandru Ștefan