Clopotarul dacilor - 58

         
                           Caile strămoșilor sînt adevărate

Fiecare suflet care a pornit pe calea desăvîrșirii vrea să fie sigur că pășește cu adevărat pe urmele lui Dumnezeu. Calea străbunilor este cea mai veche și mai sigură. Omul care își ascultă inima și chemarea străbunilor își va trezi nemurirea adormită și aburită de învățăturile străine, aduse nouă, în Dacia, de către acei ce și-au dorit mereu să ne vadă în genunchi.
          Învățătura lui Zalmoxe spune că trebuie să te lupți cu moartea în fiecare zi, ca să nu te mai urmărească. Părerea mea este că omenirea a comis o mare greșeală: în loc să crucifice moartea, a răstignit un profet; prin această crucificare, noi ne închinăm mai mult morții decît lui Dumnezeu. În mod similar, dacă nu există o învățătură și o cale bine definită pentru desăvîrșirea sufletului, se vehiculează ideea că dracul îl poate ispiti chiar și pe Dumnezeu…ce poate să înțeleagă un om simplu? Că dracul este un rival care se luptă cu Dumnezeu de la egal la egal? Străbunii spuneau despre așa-numitul drac că este un fel de sanitar, care fuge după iepurii bolnavi, ca nu se îmbolnăvească și alții.
          Cînd au sosit apostolii creștini în Dacia, noi eram un popor monoteist, aveam – de mii de ani – biserici și cruci pe ele…nu ne-au adus nimic nou, ci au învățat de la noi cum se dobîndește nemurirea. Așa se va întîmpla și cu Uniunea Europeană; poate că veți avea mai multă mîncare pe masă, dar va fi modificată genetic, iar din tradițiile și obiceiurile noastre nu cred că va mai rămînea mare lucru, peste 10-20 de ani.  
          Dacă tindem să ne reformeze alții, pînă la urmă vom deveni niște copii realizate la xerox. Nu observați că neamul se prăbușește, umblînd cu mîna întinsă prin toată lumea? Dacă acești pretinși slujitori ai Domnului strîng  numai bani pentru a construi temple din piatră și nu văd că omul a decăzut spiritual, înseamnă că suntem amăgiți și duși într-o direcție greșită. Nimeni nu mai crede în nimic, în afară de moaștele sfinților…dar, dacă erau așa de sfinți, ar fi trebuit să se ridice în carne și oase.
          Nu putem păși pe căile lui Dumnezeu dacă nu știm unde ne-am înglodat cu sufletul. Oamenii care nu au conștientizat în ce suceală a minții au căzut încearcă să-și învinovățească strămoșii pentru ceea ce li se întîmplă lor, astăzi.  O moștenire se înmulțește și se lasă celor care vin din urmă. Noi, cei de astăzi, am pierdut moștenirea străbunilor în cazinoul timpului. Umblăm ca niște paranoici după bani, pe care îi dăm doctorilor ca să ne refacă sănătatea. Opriți-vă din această goană după materie și vorbiți cu sufletul vostru, poate vrea și el să spună ceva. Lepădați-vă de prostiile care vă complică viața și, dacă, undeva, cineva pe care-l iubiți, vă iubește și vă așteaptă, lăsați totul și întoarceți-vă. Veți cîștiga sufletește și vor cîștiga toți acei care cred în voi.
          Pe noi ne-au infectat cu frică, pentru a ne putea manipula ca pe niște oi. Nu vă temeți de nimic, acest pămînt este sfînt și oamenii care trăiesc pe aceste meleaguri sunt mai sfinți decît papa de la Roma. Vine un timp nou, vine o lume nouă. Cei care știu ce au de făcut trebuie să creadă cu adevărat în rădăcinile neamului. La împlinirea timpului, acest pămînt și acest neam vor sta cu spiritualitatea în fruntea lumii întregi.   
Alexandru Ștefan