Clopotarul dacilor 113

                                        

                                               Cele 7 peceți

Sînt adeptul ideii ca omenirea să evolueze spiritual fără a fi infectată cu frică, adică prin cunoaștere. În multe state din întreaga lume se vorbește despre marele eveniment care va avea loc la finele acestui an și va căpăta amploare la începutul lui 2013. Din fericire, există popoare norocoase ce au parte de oameni iluminați care, prin diferite programe, își pregătesc semenii de această mare aliniere a planetelor.

        Am mai vorbit despre rolul femeii în schimbarea omenirii, energiile feminină și masculină intră într-un echilibru perfect, la trecere. Acea parte a omenirii, care doar visează și nu lucrează deloc în această direcție crede că va întinde mîinile către cer și toate se vor întîmpla după scenariul pe care îl agreează.

Un sfat pentru femei – să devină mai active spiritual în vederea pregătirii trecerii în altă dimensiune. Pînă la schimbarea polilor, în starea de meditație, construiți o altă lume în interiorul vostru; cînd va începe reforma universală, fugiți în lumea voastră din interior. Aveți mare grijă să nu folosiți îndemnul meu ca pretext pentru a deveni egoiști. Acei ce nu pot construi o altă lume în interior se vor naște din nou în aceeași dimensiune, trecînd prin moarte.

Există 7 peceți – 5 aparțin ciclurilor și două aparțin oamenilor:

-       primul ciclu deține pecetea pămîntului-cutremurelor; în acest moment trebuie să aibă loc pregătirea intensă a fiecărui suflet;

-       al doilea ciclu ține pecetea focului – vulcanii; oamenii nu trebuie să mai aștepte și scoaterea celei de-a treia peceți căci atunci nimeni nu mai poate gîndi din cauza fricii;

-       al treilea ciclu ține pecetea apei – ploi abundente; în localitățile unde apa îi atacă pe oameni, ei trebuie să înțeleagă că poate fi mai rău; sfatul este să gîndească pozitiv și să devină mai buni;

-       al patrulea ciclu ține pecetea vîntului – vijeliilor; cînd încep vîrtejurile deja se știe că vine mătura cerească;

-       al cincilea ciclu deține pecetea frigului – înghețuri mari; pe oamenii blajini și cu inima bună îi va încălzi credința;

-       cea de-a șasea pecete este nașterea prin moarte – este pentru acei care nu au nici un Dumnezeu și sînt infectați cu frică;

-       a șaptea pecete este renașterea prin ridicare – pentru cei ce cred în nemurire și în ridicarea sufletului la Cer.

Imediat ce simțiți că una dintre aceste peceți este scoasă, pregătiți-vă de trecere. Meditația nu trebuie să fie infectată cu frică, primiți totul ca pe o binecuvîntare de Sus. Important este să știți cum să vă deconectați de această lume și să vă renașteți în alta.

Pînă la sfîrșitul verii, eonul – adică energia feminină și energia masculină – trebuie să aibă o singură prioritate – Trecerea. Femeile, fiind fiicele Pămîntului, vor intui și vor ști ce să facă în cazuri extreme, ghidate de Mama Geea; ele îl vor recunoaște cu ușurință pe Zalmoxe ca să facă cu El, prin credință, un eon la trecere. Bărbații care sînt singuri pot să construiască un eon împreună cu o energie feminină curată, adevărată și evoluată, pe care o simt aproape sufletește. O asemenea energie a speriat dintotdeauna bărbații, care ajung prin a se simți manipulați; cei ce reușesc să depășească această fază, să-și învingă orgoliul, să-și asculte primul impuls (intuiția) și să intre în planul lui Dumnezeu fără să-L tot întrebe de ce, au șanse mari să se desăvîrșească. O energie feminină curată, adevărată și evoluată, care este îndreptată spre Creație, poate susține întreaga omenire.

A fost și este o greșeală mare faptul că femeii nu i s-a acordat rolul cuvenit în ridicarea spirituală a omenirii; astăzi, cu siguranță, am fi fost mai pregătiți și, în nici un caz, nu am fi fost rătăciți.

Alexandru Ștefan     

Clopotarul dacilor 112

                     

                                     Rugăciunea nemuritorilor

                        

Cînd au simțit că puterea mărețului stat dac începe să scadă, toate popoarele din jur au început să rupă cîte o bucată, pînă cînd au înghițit mai mult de jumătate din teritoriul nostru, din teritoriul Daciei. Sînt niște popoare tinere, care, cu orice preț, contiuă și astăzi politica de-a pune mîna pe ceea ce nu le aparține.

Dacă vorbim despre trecerea în altă dimensiune, trebuie să fim pregătiți în orice moment să ne dezlegăm de tot ceea ce este pămîntesc. Acest lucru nu înseamnă că trebuie să cedăm cuiva moștenirea primită de la străbuni. La împlinirea vremii, înțelepții Daciei se vor întruni pentru a ne elibera din sclavia timpului. Există o rugăciune veche, pe care o redau mai jos pentru toți cei cu inimă de dac:

Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat, Moș al neamului solar

Eu, cel din vița lui Zalmoxe, mă închin în fața razelor Tale ca să-mi cercetezi inima și faptele mele pămîntești. Prin voința și puterea mea invoc Duhul Suprem ca să fiu ajutat pentru a păși pe tărîmul Tău, Doamne ca să descopăr eternitatea din mine. Rog ca palma de pământ dată pentru desăvîrșirea mea să fie lăsată în stăpînirea neamului din care fac parte. Pe acei pe care îi iubesc și care rămîn în acest spațiu ajută-i, Doamne, cum m-ai ajutat pe mine să ajung în Împărăția Ta. Ridică-ne, Doamne, prin Lumina Ta ca, prin iluminare, să cercetăm veșnicia Ta. Îndură-te, Doamne, și de acei care ne-au făcut rău căci prin căderea lor ne-am ridicat noi. Căci a Ta a fost și este Puterea de acum și-n vecii vecilor pentru eternitate.

Cînd se vor arăta primele semne pe cer să veniți în fața lui Dumnezeu cu această rugăciune și cu credința că ne vom ridica. Înaintașii din vița acestui neam au clădit în nucleul Pămîntului Civilizația Vodă, pentru a construi o altă dimensiune, în care să evoluăm mai departe, dar pe uscat. Nivelul pe care l-au atins prin desăvîrșire le-a permis să depoziteze în măduva Pămîntului o mare cantitate de apă. Oamenii primordiali au evoluat foarte mult timp trăind în apă deoarece nu exista teritoriu uscat. Străbunii noștri ne-au construit un fel de rai pe Pămînt pentru a ne trezi conștiința că putem ajunge prin desăvîrșire acolo unde a ajuns însuși Dumnezeu. De fapt, Ridicarea este drumul pe care a pășit și s-a zidit Creatorul ca spirit nemuritor.

Apa, avînd memorie, se întoarce la fiecare final de ciclu la destinație; nu revine niciodată acolo unde omenirea a evoluat spiritual. Unde vor erupe vulcanii acolo apa va ieși la suprafață. Într-un fel sau altul, totul depinde de tine.  Ridicați din mijlocul vostru oameni iluminați și atunci cu siguranță Pămîntul va fi salvat. Această mare șansă îți aparține ție, îndrăznește și vei reuși.

Alexandru Ștefan  

Clopotarul dacilor 111

       

                                            Cu fața spre rădăcini

La fiecare 2000 de ani, haosul ne aduce cîte o origine nouă pentru ca nu cumva, din întîmplare, să ne amintim că sîntem daci. De ce așa-zișii prieteni nu vor nici în ruptul capului ca locuitorii acestor meleaguri să-și cunoască adevărata origine? Nu este vorba numai despre origine, ci și despre adevărul primordial. La împlinirea vremii, toți acești rătăciți o să-și zidească viitorul pe temelia adevărului născocit de ei.

        Romanii nu ne-au ocupat, pur și simplu ne-au devastat templele în care se închinau strămoșii și, în jurul fiecărui templu, au ridicat construcții asemenea celei de la Adamclisi (județul Constanța). Oamenii simpli, speriați că li s-au pîngărit locurile sfinte, au strigat în gura mare, aducîndu-le astfel – în mod inconștient – faima de învingători acestor derbedei. Ca să stăm drepți, trebuie să cunoaștem și să știm cum să ne sprijinim în rădăcinile noastre adevărate. Altfel, va veni cîte un istoric din Africa pentru a ne lămuri nouă de-ai cui sîntem. Convinși fiind că, astăzi, Dumnezeul nostru este televizorul, nu vom avea încotro și vom crede.   

        Cu cît oamenii acestui tărîm stau mai adormiți în neștiință, cu atît mai mult va domina răul în lume. Munții Carpați au fost și au rămas centrul civilizației umane. Trezirea spirituală ne dă o mare șansă de-a ne ridica la nivelul dobîndit cîndva de către strămoși. Omul care nu-și cunoaște rădăcinile este foarte ușor de manipulat sau de convertit la o altă credință. Pe aceste pămînturi, străinii se temeau să pășească, nici vorbă să încerce să ne convertească. Rătăcirea și schimbarea direcției poporului dac a pornit din interior. Cred că, de bine ce ne era, am vrut să cunoaștem și răul…eu consider că l-am cunoscut îndeajuns.

        Haideți, oameni buni, să ne întoarcem – încet, dar sigur – la cum eram înainte, cu fața spre Zalmoxe, cum am fost de la-nceput, nu trăiam pe împrumut, ci trăiam cu Dumnezeu, nu știam să facem rău.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 110

                                         Renașterea soarelui

Credința în soare nu a fost un moft pentru daci și nici o credință într-o claie de zei-dumnezei la care fiecare comunitate se închina. De mii de ani, sîntem un popor monoteist, am crezut mereu în nemurire și într-un singur Dumnezeu. El, Cel care, la fiecare sfîrșit de an solar venea, prin invocarea neamului, să ne salveze din această mocirlă pămîntească, în care cade – inconștient – toată lumea în acei 26.000 de ani pămîntești.

Învățăturile dacice îl pregăteau pe om din timp, pentru a cunoaște în profunzime evenimentele ce aveau loc la final de ciclu. Acei care nu au nici un fel de credință își caută o sticlă de șampanie sau de votcă și zic: dacă tot murim, măcar să murim fericiți și cu muzică. Există o altă categorie de oameni – cei ce s-au îmbătat cu propriile succese și au devenit tot un fel de alcoolici, în trufia lor.

Omenirea merge sigur numai în trei direcții – sex, putere și avere. În scurt timp, toate lucrurile se vor schimba atît de brusc, încît lumea întreagă va fi depășită de situație. Pe voi, cei care v-ați ancorat în materie, vă îndemn să vă treziți și să încercați să înțelegeți că mai există și altceva în această lume. Pe cei care se află deja pe drumul desăvîrșirii vă sfătuiesc să fiți atenți, căci capcanele haosului sînt tot mai complicate, pe măsură ce voi creșteți spiritual. Învingeți egoismul, învingeți acea parte din voi care vă îndeamnă să căutați plăcerea și să vă amăgiți că exact asta căutați și de asta aveți nevoie. Scuturați-vă de programele lumești și nu încercați să înțelegeți cu mintea ceea ce face Dumnezeu.  

Omul își sfîrșește școala de evoluție în luna decembrie 2012, iar soarele – începînd cu anul 2013. Dacii cunoșteau 32 de planete; dintre acestea, 8 erau considerate coordonatori; prin urmare, 24 de planete creșteau cîte un soare. Deci, la parada planetelor vor veni încă 24 de sori, care se unesc într-un singur soare.  Contopirea celor 24 de sori cu Marele Soare a început din anul 1989. În ierarhia Cerească, soarele actual este considerat cel de-al 24-lea, este cel mai mare dintre toți și cel mai aproape de Pămînt; în dimensiunea noastră, se consideră că acesta este cel de-al cincilea soare, care se va renaște în cel de-al șaselea.

Intrarea soarelui nostru în casa Marelui Soare va provoca mari dezastre pe Pămînt, orașele mari trebuie evitate căci vor fi mistuite de foc. Energia electrică nu va funcționa. Mulți citesc aceste rînduri și nu le vine să creadă că se poate întîmpla așa ceva. Datoria mea este să vă spun, voi faceți după cum credeți. Pregătiți-vă, căci vin timpuri grele, dar și cu mari speranțe pentru acei care cunosc schimbarea și reforma universală. Cine are la sat un culcuș, să-l pregătească cu de toate. Gazul va fi de mare folos și nu uitați de cuptoare. Acei ce se află în străinătate să vină acasă spre toamnă, căci tărîmul Daciei va fi lovit mai puțin. Cînd va fi primul mare cutremur în România, părăsiți orașele și nu vă mai întoarceți acolo. Duceți de pe acum cîte ceva la sat, ca să nu mergeți pe capul bătrînilor voștri părinți cu mîna goală.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 109

                                        

                                   Spațiul gol – capcana sufletului

O mare parte a omenirii, avînd ca unică țintă materia, se oprește din drum și se întreabă cu uimire: oamenii aceștia, care nu sînt ca noi, fac parte dintr-o nouă sectă sau sînt doar stranii?  

Omul din haos deține toată informația pentru a se desăvîrși, dar el o trece prin rațiunea sa și este convins că le știe pe toate și că are tot dreptul să-i judece pe toți. Oamenii care coagulează materia și o transformă numai în bunuri materiale înțeleg, spre sfîrșitul vieții, că au trăit în zadar.

În mod conștient, dacii au dat o parte din aur, ca să vadă cît de ancorați sînt în materie. Ce au gîndit străinii primind acest dar, este o altă temă dar, cu siguranță, ceea ce s-a întîmplat cîndva se va repeta.

Acum, la împlinirea vremii, foarte mulți oameni nimeresc într-un spațiu gol aflat între Pămînt și Eternitate - un tărîm periculos, o capcană întinsă de haos celor ce merg pe calea desăvîrșirii. Preoții daci cunoșteau bine acest spațiu în care, odată intrat, omul nu mai reușește să-și asculte inima (intuiția), nu mai găsește răspuns nici în logică și nici mai departe nu este în stare să meargă. În general, în asemenea situații, omul este dominat de rațiune și își construiește un plan care, crede el, îl va salva – își impune să facă anumite lucruri care nu îl reprezintă, se obligă să simtă ceva sau să înăbușe anumite sentimente pe care le consideră anormale. Pe această insulă a singurătății, omului încep să-i vină în minte numai întîmplările dramatice din trecut – fie din această viață, fie din existențele anterioare. Cum anume se manifestă acest lucru? După cum știm, haosul are întotdeauna la îndemînă ceva cu care să-l seducă pe om și îmbracă mereu forme frumoase. De exemplu, pot apărea sau reapărea în viața voastră persoane din trecut, de care poate că uitase-ți; cu vorbe frumoase, cu un comportament fără cusur, vă vor convinge că s-au schimbat, că sînt demne să pășească alături de voi, indiferent ce drum alegeți. Este suficient un singur moment de slăbiciune, pentru ca o astfel de energie să vă seducă. Apoi, nu veți mai vedea lucrurile așa cum sînt în realitate, ci așa cum vă va dicta haosul. Omul de lîngă voi, neputînd să se ridice la nivelul vostru, va face tot posibilul să vă coboare pe voi la nivelul lui, dar deja voi nu veți mai vedea acest lucru. De aceea, nici nu veți înțelege de unde vă vin stările neplăcute și gîndurile negative. Țineți minte că haosul trimite întotdeauna cei mai frumoși soli pentru a ne seduce și ne atacă de acolo de unde ne așteptăm mai puțin…feriți-vă de omul – fie el și un prieten vechi – care abandonează cu ușurință drumul pe care merge pentru a vă urma pe calea voastră, căci acela ori nu înțelege nimic ori are un plan bine pus la punct și va face tot ce-i cereți, dar pînă la un moment dat, adică pînă cînd își va vedea sacii în căruță. În ambele cazuri, acest om, această energie vă va încurca atunci cînd vă așteptați mai puțin. De obicei, avînd încredere în astfel de oameni, sufletul nu-și dă seama că a fost atras într-un spațiu gol, din care nu mai poate ieși singur, fără ajutor. Pentru a-l scoate pe om din acest spațiu gol, înaintașii noștri foloseau mirosuri neplăcute – se aducea un dihor în templu și, în foarte scurt timp, sufletele prinse în capcană se eliberau și își regăseau calea firească spre desăvîrșire.  

Alexandru Ștefan  

Clopotarul dacilor 108

                                  

                                  Al treilea ochi (ll)

După ce am scris despre cel de-al treilea ochi, în Clopotarul precedent, am primit multe mesaje pentru a dezvolta subiectul glanda pineala și importanța sa pentru ridicarea sufletului la Cer. Străbunii numeau această mică glandă din trupul nostru poarta spre Eternitate și o activau prin vibrație, ritm și sunet. Ochiul sacru era anunțat, prin sunet de bucium, că sufletul vrea să călătorească în timp, pentru a aduce informații utile comunității. Unul dintre inițiați ținea ritmul prin bătaia de toacă și, pentru ca sunetul să fie primordial, rugăciunea era cîntată de două voci – masculină și feminină. Vibrația ce izvora din rugăciunea prin cîntec era însoțită de un fum de ierburi care dilata spațiul dintre Pămînt și Eternitate.

        Cîndva, pe scara spirituală, gradul fiecărui om se cunoștea după forma cușmei. Semnele unei entități erau verificate la naștere după forma urechii. Omul infectat cu frică, ură sau mînie ține ochiul sacru în captivitatea acestor infecții. Glanda pineală funcționează numai în armonia dintre suflet, rațiune și natură. În această armonie, fiecare om poate să primească mesaje de la străbuni, adică vă puteți cunoaște trecutul cu ajutorul lor. Viitorul poate fi cunoscut numai prin liniștea și armonia interioară; în caz contrar, ochiul va rămîne închis.

        Salutul dacic este, de asemenea, important pentru deschiderea ochiului sacru. Prin mînuirea sabiei, dacii executau mișcări energetice prin care își regenerau corpul fizic.

Există mai multe căi pentru deschiderea celui de-al treilea ochi, dar gîndirea pozitivă și curățenia interioară sînt condiții fără de care acest lucru este imposibil.  

Voi, acei care ați descoperit că mai există și al treilea ochi, nu încercați ca, peste noapte, să forțați prin rațiune vederea prin ochiul sacru. Important este să conștientizați faptul că Divinitatea ne-a înzestrat cu o asemenea minune spre a ne ridica.

Voi încerca să realizez un mic filmuleț, pentru a fi mai clar despre ce anume vorbim dar, pînă atunci, vă doresc toate cele bune.

Alexandru Ștefan

Clopotarul dacilor 107

                                                Al treilea ochi

Înălțarea sufletului conduce la trezirea ochiului sacru. După căderea planetei Urania peste Pămînt s-a creat pentru mult timp haos și dezechilibru în tot Universul. Omul din Dacia, fiind strîns legat cu ritmul cosmic, a suferit o cădere spirituală din cauza acestui dezechilibru. Acest mare dezastru a infectat ființa umană cu frică și, în consecință, a diminuat activitatea ochiului sacru căruia i se mai spune și glanda pineală. Pentru a scoate lumea din această amnezie spirituală, înțelepții Daciei au făcut o cușmă cu forma glandei pineale, pentru ca trăitorii acestor meleaguri să conștientizeze că desăvîrșirea spre dobîndirea fructului nemuritor nu se poate obține fără ca cel de-al treilea ochi să fie deschis. Urania, pînă a ajuns pe Pămînt, a lovit mai multe planete pe care exista viață – trăiau ciclopii, centaurii și multe alte creaturi. După această cădere, Pămîntul a devenit un laborator care – pînă la capăt, se subînțelege că a fost dirijat de undeva de Sus.

Străbunii noștri din acele sumbre timpuri se aflau într-o situație mai favorabilă adică se diferențiau prin înălțimea corpului, care era de șase metri. Cei slabi, cînd văd că cineva este mai puternic decît ei, se unesc pentru a-l doborî. Înțelepții Daciei au decis că, pentru a nu ne distruge, să ne amestecăm cu ei.  

Acum, la împlinirea vremii, acei cu ochiul deschis, prin activarea ADN-ului, își pot recupera corpul fizic de 6 metri dobîndit cîndva prin munca spirituală.

Cît timp nu este accesată, glanda pineală stă în formă latentă. Meditați serios spre acest ochi și, cu încetul, se va deschide. Important este ca, în primă fază, să nu vă concentrați ca să priviți prin el, ci să gîndiți.

După mesajele primite din Civilizația Vodă mi s-a comunicat că, la examenul final, sîntem cu toții egali în fața lui Dumnezeu. Toată omenirea se prezintă pentru a susține examenul la un singur nivel. Sigur că în toate timpurile cineva și-a dorit să treacă clasa cerească fără a munci. Să nu fie atît de siguri pe ei, căci, din fericire, nu omul decide. Această frînă artificială care i se pune omului pentru a-și trezi ochiul sacru va cădea în primul rînd pe acei care cred în aberații cum ar fi cea potrivit căreia ei îl pot încurca pe Dumnezeu să reformeze Pămîntul și întreaga omenire.  

Noi, trăitorii acestor meleaguri, sîntem și acum într-o poziție favorabilă. Treziți-vă ochiul sacru, iar restul se va petrece de la sine.

Alexandru Ștefan