Spațiul gol – capcana sufletului
O
mare parte a omenirii, avînd ca unică țintă materia, se oprește din drum și se
întreabă cu uimire: oamenii aceștia, care
nu sînt ca noi, fac parte dintr-o nouă sectă sau sînt doar stranii?
Omul
din haos deține toată informația pentru a se desăvîrși, dar el o trece prin
rațiunea sa și este convins că le știe pe toate și că are tot dreptul să-i
judece pe toți. Oamenii care coagulează materia și o transformă numai în bunuri
materiale înțeleg, spre sfîrșitul vieții, că au trăit în zadar.
În
mod conștient, dacii au dat o parte din aur, ca să vadă cît de ancorați sînt în
materie. Ce au gîndit străinii primind acest dar, este o altă temă dar, cu
siguranță, ceea ce s-a întîmplat cîndva se va repeta.
Acum,
la împlinirea vremii, foarte mulți oameni nimeresc într-un spațiu gol aflat
între Pămînt și Eternitate - un tărîm periculos, o capcană întinsă de haos
celor ce merg pe calea desăvîrșirii. Preoții daci cunoșteau bine acest spațiu în
care, odată intrat, omul nu mai reușește să-și asculte inima (intuiția), nu mai
găsește răspuns nici în logică și nici mai departe nu este în stare să meargă. În
general, în asemenea situații, omul este dominat de rațiune și își construiește
un plan care, crede el, îl va salva – își impune să facă anumite lucruri care
nu îl reprezintă, se obligă să simtă ceva sau să înăbușe anumite sentimente pe
care le consideră anormale. Pe această insulă a singurătății, omului încep să-i
vină în minte numai întîmplările dramatice din trecut – fie din această viață,
fie din existențele anterioare. Cum anume se manifestă acest lucru? După cum
știm, haosul are întotdeauna la îndemînă
ceva cu care să-l seducă pe om și îmbracă
mereu forme frumoase. De exemplu, pot apărea sau reapărea în viața voastră
persoane din trecut, de care poate că uitase-ți; cu vorbe frumoase, cu un
comportament fără cusur, vă vor convinge că s-au schimbat, că sînt demne să
pășească alături de voi, indiferent ce drum alegeți. Este suficient un singur
moment de slăbiciune, pentru ca o astfel de energie să vă seducă. Apoi, nu veți
mai vedea lucrurile așa cum sînt în realitate, ci așa cum vă va dicta haosul. Omul
de lîngă voi, neputînd să se ridice la nivelul vostru, va face tot posibilul să
vă coboare pe voi la nivelul lui, dar deja voi nu veți mai vedea acest lucru. De
aceea, nici nu veți înțelege de unde vă vin stările neplăcute și gîndurile negative.
Țineți minte că haosul trimite
întotdeauna cei mai frumoși soli pentru a ne seduce și ne atacă de acolo de
unde ne așteptăm mai puțin…feriți-vă de omul – fie el și un prieten vechi –
care abandonează cu ușurință drumul pe care merge pentru a vă urma pe calea
voastră, căci acela ori nu înțelege nimic ori are un plan bine pus la punct și
va face tot ce-i cereți, dar pînă la un moment dat, adică pînă cînd își va
vedea sacii în căruță. În ambele cazuri, acest om, această energie vă va
încurca atunci cînd vă așteptați mai puțin. De obicei, avînd încredere în
astfel de oameni, sufletul nu-și dă seama că a fost atras într-un spațiu gol,
din care nu mai poate ieși singur, fără ajutor. Pentru a-l scoate pe om din acest
spațiu gol, înaintașii noștri foloseau mirosuri neplăcute – se aducea un dihor
în templu și, în foarte scurt timp, sufletele prinse în capcană se eliberau și
își regăseau calea firească spre desăvîrșire.
Alexandru
Ștefan
