Sufletele
rătăcite de neam
Viața
este dată omului pentru renaștere și ridicare spirituală eternă. A trăi și a fi
etern sînt trepte diferite în ierarhia Divină a Cerului. Fiecare suflet care
dobîndește fructul nemuririi trebuie să conștientizeze cu ce misiune a venit
aici, pe Pămînt. Îndemnul și povața străbunilor era: să știți și să țineți minte că
aici, pe Pămînt, în afară de iluzie nu există nimic. Există, în
interiorul tău, numai lumea neamului din care te tragi. În iluzie poți construi
doar ceea ce ai primit ca moștenire de la înaintașii tăi. Prin devotamentul și
credința lor adevărată ești tu aici. Dacă nu ducem răsada neamului într-o lume
nouă nu vom putea păstra titlul de om nemuritor pentru acei ce vor veni după
noi.
Într-o călătorie recentă, am întîlnit multă lume din țara
noastră ce revenea acasă, cu copiii, din diferite țări ale lumii. Mi-am zis: Doamne, am trăit și eu mult peste hotarele
țării, dar nu pot înțelege cum se poate ca cineva să nu-și învețe copiii limba
maternă. În mod paradoxal, erau și cîteva bunici care vorbeau cu nepoții lor
tot în aceeași limbă italiană. Cu o astfel de femeie, este foarte ușor să fie
nimicită orice cultură și orice neam. Dacă tu nu ești în stare să-ți aperi
rădăcinile neamului tău, nici străinii nu te vor stima. Nu trebuie să-ți
ascunzi originea, ci să te mîndrești cu ceea ce ești. Să știți că, atunci cînd
voi plecați de acasă în cîrduri, străinii vin tot așa la noi și ne cumpără pămînturile
cu tot cu suflet. Dacă totuși plecați, nu vă înstrăinați, căci de cînd e lumea
se știe că în neam străin nu prinzi rădăcini și, cu timpul, le uiți pe ale
tale. Într-un fel sau altul, dacă te îndepărtezi de neam și de origini, devii
ca o frunză picată din arborele genealogic, care zboară după cum o bate vîntul.
Acum, la împlinirea vremii, omul trebuie
să știe care îi sînt rădăcinile, numai străbunii ne vor sprijini să ajungem
acolo unde ne-am propus.
Alexandru Ștefan
